7,894 matches
-
de asociați Împrăștiați prin Bangalore, Hyderabad și Chennai. Ei pornesc de la un salariu net de 200 de dolari pe lună, după care, În termen de șase luni, pot să ajungă la 400. De asemenea, acoperim costurile de transport, masa de prânz și cina. Oferim asigurări de viață și asigurări medicale pentru toată familia angajatului - precum și alte beneficii“. Așadar, costul total al fiecărui operator este de fapt de aproximativ 500 de dolari pe lună la Început, apropiindu-se de 600 sau 700
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
program MBA șMaster of Business Administrationț cu cursuri de zi care au loc În fiecare weekend. Fiecare angajat lucrează opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, cu două pauze de câte 15 minute și una de o oră pentru prânz sau cină“. Nu este de mirare că centrul de telefonie 24/7 primește cam 700 de cereri de angajare pe zi, dar numai 6% dintre solicitanți sunt angajați. Iată niște fragmente dintr-o ședință de recrutare de personal pentru call-center
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
americane. În 1997 a fost ales de colegii săi americani ca președinte al Camerei de Comerț Americane În Japonia, o funcție voluntară de care s-a achitat cu mare distincție. Când am trecut prin Tokyo În septembrie 2005, am luat prânzul cu Glen la masa sa obișnuită de la hotelul Okura. Am fost surprins când m-a anunțat că are o nouă slujbă: tocmai fusese numit președinte pentru Japonia al consorțiului european Airbus. Acum Glen conduce afacerile din Japonia ale bijuteriei coroanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ceea ce ne interesează. Howard Freeman, un domn de 53 de ani, conduce un laborator fotografic artizanal În Aspen, Colorado; afacerea lui se numește SlideMaster Photo-Imaging. L-am cunoscut mai degrabă Întâmplător, În calitatea lui de instructor de schi. În vreme ce luam prânzul Împreună pe vârful Snowmass Mountain, mi-a explicat cum Îi mergea afacerea, iar eu i-am explicat, pe baza a ceea ce-mi explicase deja, că el, Howard Freeman, tocmai pășise pe noua linie de mijloc ca „Mare lămuritor“. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
transforme Într-o gaură neagră, care absoarbe interesul tinerilor, mai ales al tinerelor fete, față de științe. În octombrie 2005 am mers cu soția mea În New Haven pentru a lua parte la weekendul cu părinții ținut la Yale. Am luat prânzul la o pizzerie Împreună cu fiica noastră, cu colegele ei de cameră și cu prietenul unei dintre acestea. Am stat la masă față În față cu prietenul colegei: se numea Eric Stern, avea de 24 de ani și Își dădea doctoratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pentru prima dată că Pământul este plat. Într-un interval de doar două săptămâni, am primit două răspunsuri edificatoare: unul din Mexic, celălalt din Egipt. Mă aflam În Mexico City În primăvara lui 2004 și am pus această Întrebare În timpul prânzului servit cu câțiva colegi jurnaliști din Mexic. Unul dintre ei a mărturisit că și-a dat seama că trăiește Într-o lume plată când a Început să vadă reportaje În media mexicană sau pe Internet care relatau că multe din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Globale a fost inferioară clasării Chinei. Și nu doar salariile mici sunt responsabile de această clasare, afirmă Rosen. Lor li se adaugă avantajele Chinei În educație, privatizare, infrastructură, controlul calității, managementul intermediar și introducerea de noi tehnologii. „Astfel, China mănâncă prânzul Mexicului“, concluzionează Rosen, „dar aceasta se datorează mai degrabă inabilității Mexicului de a trage maximum de foloase de pe urma succeselor sale și de a introduce reforme mai de substanță decât forței de muncă ieftine per se din China“. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
oferă online educație legislativă, de armonizare cu legislația și de etică profesională angajaților companiilor globale și care Îi ajută pe directorii executivi și pe membrii consiliilor de administrație să gestioneze responsabilitățile de conducere a corporațiilor. În toamna lui 2004 luam prânzul Împreună cu Seidman, când acesta a menționat În treacăt că tocmai a semnat, de curând, un contract de externalizare cu firma indiană de consultanță MindTree. „De ce reduci costurile?“ l-am Întrebat. „Delocalizez ca să câștig, nu ca să economisesc bani“, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
telefoane mobile A construi poate Însemna o sarcină lentă și laborioasă de ani de zile. A distruge poate fi actul necugetat al unei singure zile. (Sir Winston Churchill) Într-o călătorie acasă În Minnesota, În iarna lui 2004, În timp ce luam prânzul cu prietenii mei Ken și Jill Greer la patiseria Perkins, Jill a menționat, la un moment dat, că administrația statului a votat de curând o nouă lege a regimului armelor. Legea portului de arme ascunse, adoptată pe 28 mai 2003
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
drept indicator de interzicere a armelor de foc sau al unui restaurant care a utilizat o imagine cu o gospodină purtând șorț de bucătărie și ținând voinicește o mitralieră În brațe.) Motivul pentru care a avut loc această conversație În timpul prânzului nostru a fost o replică a lui Jill, care ne-a spus că În cluburile de Întreținere fizică din oraș unde juca tenis a observat două indicatoare diferite, care apar cu regularitate unul după celălalt. La clubul de tenis din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
și am rostit un Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu. Dom nul Trifan, domnul Marian și Valeriu Gafencu întârziau să se ridice din genunchi. Mai aveam o postată bună de strâns. Ar fi trebuit să facem și pauză fiindcă se apropia prânzul. Masa se aducea la locul de muncă, în marmite, de către bucătari. Pentru a termina mai repede n-am mai făcut pauză, am uitat și de masă, care de altfel nici n-a mai venit. Era 3-4 după-amiaza când am terminat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sînt toate sălbatice. Au niște fiare sălbatice periculoase. Nu mi-ar plăcea să călătoresc prin părțile acestea. În Germania era altfel. Acolo, Willy și eu ne luam bastoanele și...". Vorbea cu drag despre viața din Germania. Între timp este servit prînzul. La masă, cineva aduce vorba dspre războiul izbucnit doar cu cîteva săptămîni înainte. "Ah, războiul! E o nebunie să declanșezi un război. Marile națiuni nu se gîndesc decît la putere. Nu le pasă de cei care suferă din cauza lui". Într-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
roz pestriț peste care se încrucișează dungi albe elaborat trasate, zace în fața mea, chiar acum când scriu. Tatălui meu i-ar fi plăcut grozav locul ăsta! Încă mă mai gândesc la tata și încă îi simt lipsa. Sunt orele de după prânz și acum am de gând să descriu casa. La dejun am mâncat, savurând cu mare plăcere, următoarele: pastă de anșoa pe felii de pâine prăjită unse cu unt, iahnie de fasole cu boabe mari, preparată cu țelină tocată, roșii, suc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ieșirea din mare, întrucât valurile și panta povârnită a plajei făceau ca pietrișul să cadă în ploaie peste mine. M-am întors indispus, dârdâind de frig, și mi-am uitat pe plajă lemnele pe care le adunasem. Mi-am luat prânzul (supă de linte, cârnați cu ceapă fiartă și mere mustite în ceai, apoi caise uscate și pișcoturi cu cremă: totul stropit cu un Beaujolais ușor) și după aceea m-am simțit mai bine. Caisele proaspete sunt, desigur, mai bune, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în prețioasa lor simplitate, sunt într-adevăr indiferenți. Pentru ei poate că reprezint un personaj „ireal“, care a împrumutat ceva din însăși irealitatea modului prin care m-au cunoscut. Slavă Domnului, nici unul nu mi-a făcut avansuri de prietenie. La prânz am mâncat fileuri de hering rapid decongelate în apă fiartă (de fapt soarele a înfăptuit cea mai mare parte a operației), asezonați cu suc de lămâie și untdelemn și presărați cu o spoială de mirodenii uscate. Fileurile de hering pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și dacă mi-aș amenaja în secret o parcelă de cealaltă parte a drumului? Oare ar devasta-o țăranii sau animalele? Trebuie să mai reflectez la lucrul ăsta. Reflecții fericite și inocente, atât de diferite de supliciile trecutului meu. După prânz, am tăiat o bucată de funie și am legat-o de balustrada de fier de la treptele turnului; acum atârnă în apă, la îndemână, înnegrită și clătinată de valuri. La capătul cufundat în apă am făcut un nod zdravăn, ca s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din aceste draperii, am înnodat capetele și apoi am legat această nouă „funie“ de balustrada de fier care mărginește treptele. În felul acesta am putut azi-dimineață, la vremea refluxului, să fac o excelentă partidă de înot, deși marea era frământată. Prânzul: cârnați frankfurter cu jumări de ou, roșii coapte, cu un vârf de usturoi pisat, și o turtă de melasă, cumpărată de la prăvălie, trampată în suc de lămâie și bine tăvălită în iaurt și smântână groasă. Am luat o gură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai spus odată că atunci când A îl iubește pe B, lucrul iese la iveală ca un furou care ți se vede de sub rochie. Noi doi nu ne-am întâlnit de mai bine de un an, ultima oară a fost la prânzul dat în onoarea lui Sidney Ashe. Cu câtă nerăbdare l-am așteptat și tu abia dac-ai schimbat un cuvânt cu mine! Pe urmă am vrut să plec cu tine cu taxiul și, pe neașteptate, ai invitat-o și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
celălalt, împărțim o locuință și, Charles, pentru prima oară în viața mea mă simt fericită. Acesta e lucrul cel mai constructiv pe care l-am înfăptuit vreodată, mult mai creator decât actoria. Locuiam cu el când ne-am întâlnit la prânzul pentru Sidney, și ți-aș fi povestit atunci dacă mi-ai fi arătat cel mai mic semn de interes și dacă mi-ai fi pus vreo întrebare. Și, Charles, am părăsit teatrul și mă simt atât de bine! Ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vedea furoul. (E fantastic cum tezaurizează femeile cuvintele!) Am neglijat-o, am fost chiar crud cu ea, deși cruzimea poate fi considerată un semn de dragoste, iar neglijarea un semn de încredere. Îmi amintesc bine de întâmplarea cu taxiul, după prânzul în onoarea lui Sidney. Mi-am dat seama că Lizzie plănuia să plece cu mine. Și în ultimul moment am invitat-o, deliberat, în taxi pe Nell Pickering. Nell era noua vedetă de musical, cu care flirtasem în tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în onoarea lui Sidney. Mi-am dat seama că Lizzie plănuia să plece cu mine. Și în ultimul moment am invitat-o, deliberat, în taxi pe Nell Pickering. Nell era noua vedetă de musical, cu care flirtasem în tot timpul prânzului. Nell avea douăzeci și doi de ani (nu m-aș împotrivit deloc s-o am în haremul meu). Biata Lizzie! Mă întreb ce m-o fi determinat să-i scriu așa, deodată, epistola aceea de tachinare semi-serioasă? Să fie o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă căsătoresc. Prima fată pe care am întâlnit-o a făcut ca tot restul femeilor să-mi pară lipsite de valoare. Sau poate că era vorba doar de comparația cu eroinele lui Shakespeare? Acum când scriu e după-amiază. La prânz am mâncat ouă jumări cu un ou tare la mijloc, stavrizi fierți înăbușiți cu ceapă și cu puțin praf de curry, garnisiți apoi cu ketchup de roșii și muștar. (Numai un prost poate disprețui ketchup-ul de roșii.) Ca desert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
La prăvălie mi se tot promite salată verde, dar până acum n-am văzut una. Și, desigur, nici pește proaspăt. Am găsit mai multe scrisori în cotețul de câini. Nimic de la Lizzie. În schimb, o misivă de la Peregrine Arbellow. La prânz mi-am preparat divinul meu ghiveci vegetarian din ceapă, morcovi, roșii, tărâțe, linte, boabe de orz, proteină vegetală, zahăr nerafinat și untdelemn de măsline (proteina vegetală am adus-o cu mine de la Londra). Înainte de a-l mânca, adaug puțină zeamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pot cunoaște o gamă foarte variată. Există, așa cum am arătat mai sus, momente potrivite pentru portocale. Există de asemenea momente potrivite pentru porto la gheață și budincă de prune. Ospățul cu portocale nu mi-a tăiat pofta pentru masa de prânz, alcătuită din chiftele de pește, cu murături indiene foarte condimentate și o salată de morcovi rași, ridichi, năsturel și fasole păstăi. Am avut o perioadă când mâncam morcovi rași cu orice, dar mi-a trecut.) După aceea, tartă de cireșe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și hăuri înfiorătoare se deschideau dintr-o dată! În același timp, eram conștient că dacă voiam să-mi păstrez mintea lucidă și o neîntinată fidelitate față de Hartley, nu aveam voie să fac astfel de speculații. N-aveam inimă să-mi pregătesc prânzul. Mi-am prăjit un ou, dar n-am fost în stare să-l mănânc. Am băut puțin din vinul Beaujolais, de dată recentă, care-mi fusese trimis de la hotelul Raven (găsisem lăzile cu vin Beaujolais și încă ceva spaniol, afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]