6,669 matches
-
natufian trăia din vânătorit și cules. Conservarea rămășițelor plantelor era deficitară din cauza stării solului, dar cereale sălbatice, legumele, migdalele, ghindele și fisticul se poate să fi fost colectate. Osemintele găsite indică faptul că gazela ("Gazella gazella" și "Gazella subgutturosa") era prada principală. Suplimentar, căprioara, bourul și porcul sălbatic erau vânate în zona de stepă. Păsările și peștii de apă dulce formau parte din dieta locuitorilor Văii de pe Râul Iordan. Conform unei teorii, s-a produs brusc o schimbare a climei, Marele
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
bune. Din interior, el aude vocea lui John care vorbește în secret cu câțiva dintre marinari. John recunoaște că a fost indendentul Căpitanului Flint. După ce comoara va fi recuperată, el intenționează să asasineze ceilalți ofițeri de pe "Hispaniola" și să păstreze prada pentru el și oamenii lui. După ce pirații se reîntorc în calele lor, Jim fuge și îi avertizează pe doctorul Livesey și pe Squire Trelawney despre revolta iminentă. Ajungând la Insula Comorii, ei încep să devină mai violenți. Grupul căpitanului Silver
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
purtând câte o pereche de membre. La unele miriapode segmentele sunt duble contopite, creâd impresia că fiecare segment are un număr dublu de membre. Membrele pirmului segment este foarte scurt, la chilopode numindu-se maxilipede (folosite la prinderea și omorârea prăzii). Celelalte membrele sunt implicate în locomoție, copulare. Corpul miriapodelor este acoperit cu o cuticulă chitinizată, uneori încrustată cu săruri de calciu. Cavitatea internă a corpului miriapodelor se numește mixocel. Sitemul nervos este alcătuit din creier slab dezvoltat, conective perifaringiene și
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
case. Ea nu poate aduce stricăciuni mobilierului sau produselor alimentare. Chiar dacă sunt veninoase, membrele sunt foarte subțiri ca să penetreze pielea umană."Scutigera coleoptrata" vânează păianjeni, păduchi, termite, gândaci, furnici și alte artropode întâlnite în case. Preventiv, scutigera injectează venin în prada cu ajutorul unor membre specializate. Acestea nu fac parte din aparatul bucal, așa că strict vorbind această este o înțepătură și nu mușcătură. El este vânător nocturn, lucifug. În ciuda prezenții unor ochi fasetați, bine dezvoltați, el preferă să folosescă antenele pentru a
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
unor membre specializate. Acestea nu fac parte din aparatul bucal, așa că strict vorbind această este o înțepătură și nu mușcătură. El este vânător nocturn, lucifug. În ciuda prezenții unor ochi fasetați, bine dezvoltați, el preferă să folosescă antenele pentru a detecta prada. Antenele poartă receptorii olfactivi și tactili. După ce și-a prins victima, o ține strâns cu mandibulele și picioarele anterioare. În acest fel, el poate să prindă mai multe insecte în același timp. Pentru a captura prada scutigera sare asupra ei
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
antenele pentru a detecta prada. Antenele poartă receptorii olfactivi și tactili. După ce și-a prins victima, o ține strâns cu mandibulele și picioarele anterioare. În acest fel, el poate să prindă mai multe insecte în același timp. Pentru a captura prada scutigera sare asupra ei sau utilizează picioarele într-o tehnica specială. Un studiu, a demonstrat capacitatea scutigerii de a distinge prada de dușman, evitând insecte periculoase. Când întâlnește o viespe, ea se retrage după injectarea veninului pentru a aștepta când
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
și picioarele anterioare. În acest fel, el poate să prindă mai multe insecte în același timp. Pentru a captura prada scutigera sare asupra ei sau utilizează picioarele într-o tehnica specială. Un studiu, a demonstrat capacitatea scutigerii de a distinge prada de dușman, evitând insecte periculoase. Când întâlnește o viespe, ea se retrage după injectarea veninului pentru a aștepta când acesta o va omorî. Dacă un picior este prins de inamic, atunci ea îl desprinde. "Scutigera coleoptrata" preferă să trăiască în
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
-lea al Franței. O alianță formală a fost semnată la 7 februarie 1792 și Frederic Wilhelm a luat parte personal la campaniile din 1792 și 1793. Lipsa de fonduri l-a împins în Polonia unde i s-a promis o pradă mai bogată decât ar fi câștigat în cruciada antirevoluționară din Franța. Un tratat subsidiar cu puterile maritime (19 aprilie 1794) i-a umplut visteria însă insurecția în Polonia care a urmat celei de-a doua împărțiri din 1793 și amenințarea
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
scenele de luptă, în preajma unor fortificații dacice sau a unor căpetenii de rang înalt din rândul dacilor. În cel puțin două cazuri, reprezentarea stindardului pe Columnă este legată și de reprezentarea lui Decebal. Reprezentări ale stindardului dacilor apar și printre prăzile de război sculptate la baza Columnei. În municipiul Orăștie, în județul Hunedoara, în locul în care din Drumul european E68 se desprinde șoseaua ce duce spre Costești - Sarmizegetusa Regia, a fost ridicat monumentul „Izvorul de Aur al Dacilor”, realizat de către sculptorul
Draco () [Corola-website/Science/319785_a_321114]
-
au speriat pe primii europeni. Dacă mai adăugăm și culoarea neagră și temperamentul rău, ne explicăm de ce europenii l-au botezat „diavolul”. Deși doar de mărimea unui câine mic, labele și dinții săi puternici îi permit să devoreze în întregime prada, putând să rupă oase, piele. Puii sunt născuți prin marsupiul deschis înspre spatele mamei, de care ei se prind cu dinții în primele 4 luni. Are o construcție ghemuit și gros, cu un cap mare și o coadă care este
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
la baza cozii produce secreții puternic mirositoare atunci când este agitat sau se simte amenințat, secreții utilizate și pentru marcarea teritoriului. Diavolul are mustăți pe față și smocuri de păr pe partea de sus a capului. Acestea îl ajută să localizeze prada când se află în căutarea hranei pe întuneric, și ca ajutor în detectarea altor diavoli, în timpul hrănirii. Auzul este simțul dominant al acestuia, și are, de asemenea, un simț al mirosului excelent. Deoarece diavolii sunt ființe nocturne, viziunea lor pare
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
urca în copaci, dar acest lucru devine mai dificil pe măsură ce cresc mai mari. Diavolii pot de asemenea să înoate. Ei ocupă teritorii de 80-20 km², care se pot suprapune în mod considerabil peste teritoriile altor animale. Diavolii tasmanieni pot vâna prada de până la dimensiunea unui mic cangur, dar, în practică, ei sunt oportuniști și mănâncă și carne stricată și pradă vânată. Dieta lor este în mare parte variată și depinde de hrană. În medie, mănâncă echivalentul a aproximativ 15% din greutatea
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
Ei ocupă teritorii de 80-20 km², care se pot suprapune în mod considerabil peste teritoriile altor animale. Diavolii tasmanieni pot vâna prada de până la dimensiunea unui mic cangur, dar, în practică, ei sunt oportuniști și mănâncă și carne stricată și pradă vânată. Dieta lor este în mare parte variată și depinde de hrană. În medie, mănâncă echivalentul a aproximativ 15% din greutatea corpului lor în fiecare zi; totuși, ei pot mânca echivalentul a până la 40% din greutatea corpului lor în 30
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
militare. Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor. Au fost uciși, sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici, deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă, iar ochii le-au fost ciuguliți demult de ciori”. Antanta a reușit să evacueze aproximativ 150.000 de civili sârbi pe insula Corfu. Chiar și aici, refugiații au continuat să moară de boli sau de foame, la sfârșitul războiului existând
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
opistosoma marcată cu dungi succesive de alb și negru. Dungile au o poziție transversală, de aceea uneori aceste specii se numesc și Păianjeni zebră. Masculii au o lungime de 5 mm, iar femelele 3,5 - 7 mm. Aceștia își prind prada executând sărituri, preferă locurile verticale. Acest gen are o răspândire palearctică, unele specii se întâlnesc în regiunea mediteraneană și Asia de Sud, altele în Lumea Nouă. "Salticus perogaster" este o specie endemică din Noua Guinee, "Salticus annulatus" se găsește în Africa de Sud, "Salticus
Salticinae () [Corola-website/Science/319052_a_320381]
-
Uniunea Sovietică a anexat Ucraina de Vest și Vestul Belarusului, ceea ce a alarmat Guvernul României. În 1940 România cedează germanilor utilizarea terenurilor petroliere de la Ploiești (singura zonă cu petrol cunoscută în Europa la acea vreme) în schimbul protecției politice și militare. Prada confiscată în Basarabia de armata sovietică era alcătuită din produse alimentare, bunuri, echipamente, arme și muniție:
Armata sovietică de ocupație din Basarabia și Editura Bucovina în vara lui 1940 () [Corola-website/Science/319113_a_320442]
-
atârnând în centrul plasei. De la plasă pleacă un fir de semnalizare, iar păianjenul stă ascuns în vizuina sa. Când victima este prinsă în pânză, firul oscilează, informând păianjenul. De aceea, receptorii tactili sunt foarte sensibili. Imediat, păianjenul se repede spre pradă și o acoperă cu un strat de mătase și îi injectează veninul și fermenții. Apoi, își ia masa. După aceasta el aruncă resturile (exp. cuticulă) fostei insecte, menținându-și pânză în curățenie. Ei trăiesc pretutindeni, în grădini și în tufișuri
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
curățenie. Ei trăiesc pretutindeni, în grădini și în tufișuri, unde își construiesc pânza Principala hrană o constituie muștele și țânțarii. Dacă în plasă nimerește ceva necomestibil, păianjenul va rupe firele pentru a elibera obiectul. Păianjenul cu cruce se comportă cu prada prinsă diferit. Dacă este foarte flămând, atunci o mănâncă imediat. În alte cazuri, o ascunde pentru momentul potrivit. Pentru om acest păianjen este inofensiv. Femela este mai mare decât masculul. Masculul, apropiindu-se de femelă, trebuie să fie foarte atent
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
distinge de cei din genul "Sphodros" prin crestele marginale ale sternului, iar femelele prin epiginul alcătuit din două plăci de puternic chitinizate. Păianjenii construiesc un tub cu înălțimrea de 20 cm, dintre care 8 sunt în subteran. Păianjenul își așteaptă prada în partea inferioară a tubul. Atingerea tubulzui de către vreo insectă provoca oscilații. Păianjeniul, simțând vibrațiile, străpunge pereții tubului și mușc victima cu chelicerele. Prada este adusă în interior unde este mâncată. Țăranii din sudul Munților Carpați folosesc mătasea tuburilor construite
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
un tub cu înălțimrea de 20 cm, dintre care 8 sunt în subteran. Păianjenul își așteaptă prada în partea inferioară a tubul. Atingerea tubulzui de către vreo insectă provoca oscilații. Păianjeniul, simțând vibrațiile, străpunge pereții tubului și mușc victima cu chelicerele. Prada este adusă în interior unde este mâncată. Țăranii din sudul Munților Carpați folosesc mătasea tuburilor construite de păianjenii Atypus pentru a acoperi rănile. Datorită proprietâților antiseptice, mătasea facilitează vindecarea și chiar regnerarea pielei. Speciile genului se găsesc în Eurasia. O
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
(supranumit "Păianjen zebră") este o specie de păianjen săritor comună în Europa. El nu țese pânză, execută sărituri pentru a prinde prada și este foarte curios. Femela crește până la 5 - 8 mm în lungime, iar masculul 5 - 6 mm. Caracteristica cea mai distinctivă a acestui păianjeni este mărimea, relativ, foarte mare a primei perechi de ochi situați median. Aceasta este tipic pentru
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]
-
lungime, iar masculul 5 - 6 mm. Caracteristica cea mai distinctivă a acestui păianjeni este mărimea, relativ, foarte mare a primei perechi de ochi situați median. Aceasta este tipic pentru toți păianjenii săritori, deorecea vederea are un rol important în localizarea prăzii și efectuarea cât mai exactă a săriturii. Corpul este alb-negru, pe opistosomă dungile albe (sau negre) formează un model de forma literei Z. Datorită alternanței dungilor albe și negre acest păianjen a primit numele de "Păianjen zebră". Ca și alți
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]
-
opistosomă dungile albe (sau negre) formează un model de forma literei Z. Datorită alternanței dungilor albe și negre acest păianjen a primit numele de "Păianjen zebră". Ca și alți păianjnei săritori, Păianjenul zebră folosește ochii lui mari pentru a localiza prada. Apoi, se mișcă încet spre victimă. Când acesta este destul de aproape se năpustește asupra ei și înfinge chelicerele în corpul insectei. Cu ajutorul vederii lui acută, el este capabil să măsoare exact distanța de care are nevoie pentru a sări. Înainte de
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]
-
butucănoase pasc liniștite. Dar din iarbă, patru vânători jumătate lei, jumătate oameni, pândesc turma și la un moment dat se năpustesc asupra ei și capturează un exemplar folosindu-se de niște săgeți electrice, o fiolă cu somnifer și frânghie. Când prada este doborâtă, apare din cer Aku și le propune să vină pe Pământ să-l vâneze pe Jack, căci îi va răsplăti cu bogății nemăsurate. Imakandi acceptă, dar nu vor giuvaeruri, ei urmăresc doar plăcerea vânătorii. Tribul vânătorilor execută un
Jack și vânătorii Imakandi () [Corola-website/Science/319306_a_320635]
-
mână. Jack își pierde cunoștința și cade în gol, dar unul din vânători, legat cu o frânghie, se aruncă după el și îl prinde de un picior. Aku vine să-și ia premiul, dar Imakandi i-l refuză, căci o pradă care s-a dovedit atât de iscusită și care le-a prilejuit o vânătoare atât de intensă, și-a câștigat dreptul la libertate. Aku încearcă să-l ia cu forța pe Jack, dar Imakandi se fac nevăzuți cu Jack cu
Jack și vânătorii Imakandi () [Corola-website/Science/319306_a_320635]