6,571 matches
-
captează. În această lege se găsește sfidarea profundă adusă ordinii naturale, căci omul tinde să trăiască într-o lume a sa, construită din trădare, dispariție și seducție decât într-o lume "dată", căreia să nu-i poată schimba nimic. Baudrillard proclamă: "a dispărea înseamnă a te risipi în aparențe. Nu servește la nimic să mori, trebuie să știi să dispari. Nu servește la nimic să trăiești, trebuie să știi să seduci"519. Modul de dispariție, împreună cu sfidarea, conturează acum profilul seducției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
respingerea idealului consistenței, al ordonării și explicării exhaustive care a fost dominant mult timp (și mai este și acum, dar parțial); * strategia radicalizării ipotezelor, a punerii în practică a gândirii și interpretării radicale, care provoacă lumea aruncând-o în joc, proclamând incompatibilitatea generală dintre gând/idee și realitate; * strategia violenței teoretice, inclusiv a violenței interpretative, care se vrea similară acelei violențe poetice de care vorbește Nietzsche; pentru Baudrillard, faptele și evidența trebuie violentate tocmai pentru a demasca prejudecățile, iluziile minții și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
combină discursul teoriei sociale cu povestirea, cu elementele narative, cu observațiile și critica culturală și a aforismului. El face însă adesea afirmația că, în fapt, oferă o mai bună înțelegere a situației prezente, marcându-i noutățile și diferențele față de trecut, proclamând "moartea" fenomenului modern și nevoia unor strategii și răspunsuri teoretice la dispariția modernismului"579. Această poziție este elocventă în ceea ce privește surprinderea trăsăturilor scriiturii baudrillardiene și a posibilului său risc sau eșec, care ar fi acela al ieșirii din sfera propriu-zisă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ambele curente (precum Barthes sau Derrida). Subscriind opiniei conform căreia, în pofida numeroaselor asemănări și preluări conceptuale, cele două curente au totuși o identitate proprie, s-au putut reliefa contururile unei "cotituri postmoderne", cu caracteristicile sale distincte. Pentru că postmodernismul s-a proclamat drept un curent cu tentă internațională, un moment al analizei a fost dedicat încercării de a răspunde întrebării dacă există un postmodernism românesc, reperele periodizatoare evidențiind și modul de tratare a postmodernismului de către reprezentanți ai culturii române, precum și temele cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mine, îl disprețuiți și pe Mântuitorul lumii pe care vi-L vestesc. Iar acum, părăsind Roma, îl voi chema pe El, care este martor credincios în ceruri, să fie martorul împietririi voastre. Și spre rușinea voastră, voi merge să-L proclam pe Cristos animalelor și păsărilor cerului, astfel încât ele, ascultând cuvintele mântuirii, să i se supună lui Dumnezeu și să rămână în pace». 8. Părăsind orașul, la periferie, dădu peste un stol de ciori, care cotrobăiau prin gunoaie, peste vulturi, coțofene
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a chemat pe provinciali și pe custozi la alegere, iar înainte de a vota a ascultat părerea fiecăruia. După ce a fost numit în mod canonic Albert de Pisa, ministrul de Anglia, fratele Arnulph, confesorul papei, ce fusese promotorul acestui demers, a proclamat alegerea și a intonat Te Deum laudamus. Și, fiindcă, așa cum se spunea, fratele Elia nu profesase niciodată Regula confirmată de papa Honoriu al III-lea și, prin urmare, se credea autorizat să primească bani, i s-a ordonat imediat să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aceeași oră, pe Domnul nostru Isus Cristos, într-o înfățișare de judecător, așezat împreună cu apostolii săi și reprezentanții tuturor ordinelor din lume, dar nu văzuseră niciun frate minor și nici măcar pe Sfântul Francisc, pe care unul dintre legații papali îl proclamase într-o predică mai mare decât Sfântul Ioan Evanghelistul, datorită stigmatelor sale. Apoi l-au văzut pe Domnul Isus lăsându-și capul pe pieptul lui Ioan, iar acesta, la rândul său, s-a înclinat spre Isus. Dar, pe când ei credeau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Rainerio de Arezzo,relatând atât fraților, cât și laicilor, multe lucruri despre această indulgență, după cum auziseră de la fratele Maseu. Mulți dintre aceștia sunt încă în viață și confirmă toate aceste informații. Despre solemnitatea cu care această indulgență a fost proclamată în mod public, în timpul consacrării bisericii respective, de către șapte episcopi, nu intenționăm să mai scriem. Relatăm doar ceea ce Petru Zalfani, care era prezent la ceremonie, a spus în fața ministrului, fratele Angelo, a fratelui Bonifaciu, a fratelui Guido, a fratelui Bartolo
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sunet, la suprafață, la formă, la ecou”. Tot acum, este prezent în publicația modernistă ,,Zodiac”, în ,,Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1934) și în ,,Litere” (1935), unde publicau Gellu Naum, Eugen Ionescu, Emil Botta. M., iscălind Victor Valeriu sau V.V.M., proclamă viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e rana deschisă a fructului pur spiritual” - Scrisoare fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
În dimineața În care am deschis ușile, primul client a fost un pensionar din zonă, pe nume Homer, despre care se știa că e cam zgârcit. După ce a intrat pe ușă, l-am Întâmpinat cum se cuvine și l-am proclamat Primul Client. După ce am făcut câteva fotografii Împreună, l-am condus pe Homer la masa cu pricina și l-am informat că putea să-și aleagă orice premiu dorea. Homer a Înșfăcat pe dată Încuietoarea de bronz. După ce și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
următoarele scrisori: Tristele, I, VI; III, III; IV, III; V, II (? sau lui Fabius?); V, V; V, XI; V, XIV; Ponticele, I, IV; III, I; III, VII (adresată unor amicis și indirect unor uxori). În epistola Tristele, I, VI, Ovidiu proclamă că mai puțin a fost iubită Lyde de către Antimah din Colofon, mai puțin Battis de amantul ei Fileta din Cos (340-290 î.H.), decât Fabia care a pătruns adânc în inima sa. Aceasta l-a susținut pe sulmonez în nenorocirea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rușine că ești soția mea! Unde sunt vremurile bune când obișnuiau să te lauzi că-ți eram soț și erai mândră de asta? Unde sunt vremurile bune (dacă nu vrei să eviți să-ți amintești), când îți plăcea să te proclami și să fii soția mea, și când așa cum e demn de o femeie cinstită îți plăceam cu toate calitățile mele (omni dote): iubirea ta înflăcărată adăuga multe la cele reale. Îți păream atât de măreț că nu era un altul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
înflăcărată adăuga multe la cele reale. Îți păream atât de măreț că nu era un altul pe care să-l fi vrut în loc." (v. 49-60) Din punctul nostru de vedere, revin în discuție și alte elemente de mare importanță. Ovidiu proclamă cu voce tare că Fabia nu are de ce să roșească nici măcar acum: are motive să fie îndurerată, dar nu are de ce să se rușineze. Ciudat sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
același lucru. Și pentru tine am oferit tămâie sfințită și, alăturându-mă tuturor, și eu am ajutat cu rugăciunile mele la rugăciunile publice" (v. 53-60). Este cu adevărat impresionantă insistența, care se vrea întărită de jurăminte, cu care poetul își proclamă loialitatea față de împărat; cum s-a spus deja, tocmai această insistență a lui Ovidiu confirmă convingerea noastră că jignirile ovidiene îl vizau direct pe Augustus și consta într-o lipsă de pietas față de el. Să se mai observe că declarațiile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
munte, Iubirea lui n schimbă și-l face Dumnezeu! Atunci mai dulce steaua lucește-n mez de noapte Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat! Ș-a zilei mii de glasuri, ș-a nopții mii de șoapte, Îl proclamează-n fală a lumii Împărat! SÎnt urme prețioase, sînt scumpe suvenire, Ce-n suflet tipărite, ca el au nemurire! Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirei vărsînd a iernii gheață; Lumina lor iubită lucește lin În viață
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
memorialistic (niciodată exersat, în literatura noastră, ca formă specifică de "îndeletnicire literară", ci aproape numai în gama ocazional-minoră a lamentațiilor pe tema trecerii inexorabile și a pelerinajului la ruine), Memoriile criticului de la Sburătorul nu celebrează fuga de prezent și nu proclamă inutilitatea efortului individual, întoarcerea la primitivitate. Dimpotrivă, ca manifestare sui generis a culturii burgheze prin excelență, ele au fost compuse pentru a depune mărturie despre existența unei tradiții literare, completând cele șase volume ale Istoriei literaturii române contemporane cu galeria
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rămâne în urma lor prin „îngustimea percepției estetice”: acceptă teoretic noutatea, dar în practică se manifestă ca adversar al ei (de exemplu, apără legitimitatea expresionismului, totuși teatrul lui Lucian Blaga i se pare „bizar, straniu, fantastic”, adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
nou al lumilor noi, al vastei noastre sincerități refulate”. Sunt prezenți cu versuri Ștefan Baciu (Călătorii, Tristeți mici, Interior seral, Amintiri), Horia Ghiea (Pan, Moarte ș.a.), Teodor Constantin, Felix Baldovin și Adrian Tudor, care mai scrie proză (Carnet, text unde proclamă: „Vreau să trăiesc prin mine însumi și nu prin alții”), ca și Horia Tudor ș.a., iar cu eseuri și luări de poziție figurează N. Gh. Ciucă, Felix Baldovin ș.a. Publicația își menține spiritul de frondă, de contestație și de epatare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
1514, distrus de un mare incendiu în anul 1516 și reconstruit apoi. În perioada 1522 - 1589, Santiago a fost capitala coloniei spaniole Cuba. Istoria acestui oraș a inclus numeroase perioade tumultoase, iar în 1959, la 1 ianuarie, Fidel Castro a proclamat victoria Revoluției Cubaneze de la balconul primăriei din Santiago de Cuba. Dintre obiectivele turistice importante din oraș și împrejurimi, trebuie menționate: Fortăreața San Pedro de la Roca, înscrisă în lista Patrimoniului mondial UNESCO în anul 1997, a fost construită într-un mic
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
dau un răspuns cât mai strâns și documentat posibil. Dar întrebarea rămâne și ea n-a fost încă rezolvată. În ce măsură și în ce mod literatura română este și europeană? Într-adevăr europeană? și, mai ales, este de ajuns să te proclami singur european în literatură ? Dar dacă nu ești recunoscut, nici pe departe, ca atare, cum se și întâmplă de cele mai multe ori ? Nu este adesea chiar ridicolă mica noastră gloriolă europeană, pe care ne-o atribuim cu generozitate? Unde sunt dosarele
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Căci ideea esențială nu poate să nu irite conștiințele răsăritene: chiar dacă se admite teza devenită între timp adevărat loc comun a unității în diversitate, această unitate se realizează doar în jurul culturilor și literaturilor occidentale. Ele singure se simt și se proclamă în continuare și cu insistență drept suma, sinteza, mama, rădăcina etc. culturii și literaturii europene. patrimoniul comun lor le aparține. Ceea ce pare la o privire grăbită și complexată drept exclusivism și diferențiere nejustificată. Corecțiunile care s-au adus: o Europă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
o dublă universalizare, căreia studiile literare actuale, comparatiste în primul rând, nu i se mai pot sustrage: 1. Literatura universală include toate literaturile din Vest (Extremul Occident) și Est (Extremul Orient); 2. Literatura europeană, a cărei vocație universală a fost proclamată de toți inițiatorii săi, exprimă, apără și propagă toate valorile universal-umane. Acestea din urmă constituie o realitate incontestabilă, chiar dacă europeanul are uneori tendința abuzivă să se identifice doar el cu omul universal. Universalitatea umană este rezultatul unei convergențe, aspirații și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
incontestabilă, chiar dacă europeanul are uneori tendința abuzivă să se identifice doar el cu omul universal. Universalitatea umană este rezultatul unei convergențe, aspirații și vocații comune a conștiințelor active, lucide și evoluate de pretutindeni. În stilul mesianic retoric al epocii, Mazzini proclamase același mesaj: Noi renunțăm la orice prejudecată națională și spunem tuturor scriitorilor cei mai importanți ai tuturor popoarelor și de toate vârstele: veniți ! Acest limbaj, altfel formulat, își păstrează întreaga sa actualitate și semnificație. Reflecția comparatistă modernă când depășește stadiul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
b) A doua, mult mai ambițioasă, urmărește elementele comune detectabile, deci universale, ale tuturor literaturilor accesibile. Este vorba, în același timp, de diferențiere și unitate, de alteritate și generalitate literară. pentru a da doar câteva exemple curente: cultura africană se proclamă, cu îndreptățire, ca o parte a universalității, în timp ce literaturile indiene multilingue se definesc și ca o totalitate literară, printr-o serie, bineînțeles, de elemente comune. Un text lămuritor în această privință aparține comparatistului american A. Owen Aldridge, care este și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
antisemite, sunt și ele frecvente. și am putea continua. Să nu uit totuși celebrul, hitleristul Führerprinzip, care în sfera filzofică și culturală echivalează cu mistica exorbitantă a maestrului spiritual, profetic, guru, care îndrumă și salvează, cu filozoful mit, ce se proclamă neinvitat și imperios profesorul de înțelepciune al națiunii... În România s-a întâmplat deci, după 22 decembrie, un fenomen cu totul firesc, inevitabil. Întreagă această ideologie de dreapta a revenit masiv la suprafață. Mai mult: ea domină și de departe
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]