6,849 matches
-
serios de popularizare a modernismului rus în România antebelică este „Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi“ al aceluiași Vinea (apărut nesemnat în pagina literară a revistei Facla, anul IV, nr. 40, 13 noiembrie 1913). Textul începe cu o profesiune de credință postsimbolistă: deși simbolismul - afirmă autorul - „e o adevărată fază, o etapă neceară spiritului omenesc, și nu, cum cred unii, o simplă mișcare de tranziție, după ani de luptă, cînd aducea garanții serioase viitorului, tinerimea, sub diverse pretexte, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rusesc”, prin „farmecul și intimitatea unor peisaje”. Preferințele lui Vinea merg către „doi poeți cu totul inclasabili”: Anna Ahmatova și Marina Țvetaeva, autoare care numai futuriste nu sînt... Observațiile cu privire la creația celei din urmă trimit, ce-i drept, la o profesiune de credință a Avangardei: „Această grijă de o formă umilă și simplă trebuie să fie considerată ca un zălog al tendințelor, la cea mai recentă generație, de a nu separa Arta de Viață”. Volumul Alcools al lui Guillaume Apollinaire este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în care este afirmată necesitatea asimilării poeziei de către cinematograf, ca posibil antidot al standardizării și „maladivului” pe care acesta tinde să le propage. „Notele de pictură” ale lui Ion Vinea, cronicile sale la expoziții de Marcel Iancu și M.H. Maxy, profesiunile de credință abstracționiste culminează cu prologul avangardist din apelul (nesemnat) „Pentru contimporani“ (nr. 34, 10 martie 1923). Ulterior, în nr. 37-38, un text intitulat „Pentru cetitori și scriitori“ anunța și mai apăsat schimbarea profilului revistei: „ne-am asigurat colaborarea efectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scriitori“ anunța și mai apăsat schimbarea profilului revistei: „ne-am asigurat colaborarea efectivă și inedită a scriitorilor și artiștilor conducători ai mișcării noi din întreaga Europă...” Repertorierea virtualilor colaboratori din Franța, Italia, Germania, Ungaria, Olanda, Suedia se încheie printr-o profesiune de credință „maximalistă”, nedezmințită pînă la sfîrșit: „Vom îngriji ca în toate revistele acestor prieteni să apară traduceri din literatura română și reproduceri după artiștii noștri. Vom rezolva chestiunea pătrunderii literaturii noastre în străinătate. Vom deschide calea unui curent salubru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Simion Mioc, autorul poemei este indubitabil Ion Barbu, iar dovezile documentare aduse în sprijinul acestei afirmații sînt fără drept de apel. Textul a fost compus de Barbu într-o cîrciumă, dar - pentru a nu intra în conflict cu rigorile profesiunii sale universitare - l-a rugat pe prietenul său Ion Vinea să-l publice sub unul dintre pseudonimele lui. Ceea ce Vinea (martor al conceperii „Răsturnicăi“ și, desigur, al modelului său concret) a și făcut (pentru o sinteză a acestei controverse, v.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bilingv (franco-german), apărut în nr. 11 al revistei. (Potrivit lui Ion Pop - apud.. Avangarda în literatura română, 1990, - textul, de un fantezism umoristic aparte, ar fi servit drept model pentru textul-dialog al lui Vinea dintre Hamlet și Polonius, „Promisiuni“, una dintre profesiunile de credință nonfigurativiste din Contimporanul). Un alt text semnificativ este „Stil nou: arhitectura“ (nr. 48) în care Iancu stabilește, peste timp, o legătură cauzală între constructivism și mișcarea Dada (asumată drept tradiție internă). De fapt, autorul trage mișcarea züricheză înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a gîndi. Varianta „corectă” la „Broasca și Boul“ este „autentificată” parodic printr-o cerere către autoritatea politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu adresa și profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o asemenea reparațiune morală le-ar putea aduce: „Nu pot contesta că autoritatea atribuită acestui personagiu și consacrarea seculară, pe care i-a dat-o indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aripa „poetică”, antipolitică a Suprarealismului de după 1926. La fel și articolele trimise pentru Integral despre poeții francezi (Eluard, Aragon, dar mai ales textul însoțitor al grupajului „Le grand ballet de la poésie française modérne”, publicat în ultimul număr al revistei - adevărată profesiune de credință în funcția negativ-soteriologică, eliberatoare a poeziei). Și datorită lor, îl putem considera pe Fondane drept primul promotor important al suprarealismului francez în cultura română, înaintea publicațiilor Urmuz și unu. „Purificarea” cinema-ului merge în paralel cu încorporarea tehnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așteptăm cu toții”. Oricum, Fondane va continua să publice, sporadic, poeme în limba franceză în revistele românești de avangardă, ilustrînd inclusiv prin propria sa creație „marele balet al poeziei franceze contemporane” din ultimul număr al Integralului, căruia îi dedică o vibrantă profesiune de credință. El rămîne, fără îndoială, principalul promotor extern de la Paris în România al avangardei franceze (scrie despre piesele lui Jean Cocteau și Joseph Delteil, despre romanul Le paysan de Paris al lui Louis Aragon, despre poezia lui Paul Éluard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor vestite expoziții, organizate în străinătate, acolo, unde, produsele combinatului aveau atâta căutare, și se bucurau de neasemuite aprecieri. Ca om al muncii, actuala mătușă Alba, a strălucit, și ea,în calitate de persoană, a făcut să strălucească și brățara de aur, profesiunea, pe care a avut puterea s-o ridice la cote perpetuu superioare, dar, a strălucit, și ca reprezentant al țării. Anii au trecut,însă, bătrânețea coborând, peste statura sa admirabilă, peste viața sa diamantină, ca o brumă timpurie și agresiv
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.1945 ALDEȘTI, jud. GALAȚI Profesiune: Pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice. Studii: Academia de Aviație și Academia de înalte Studii Militare. Membru al Uniunii Epigramiștilor din România; 2002 Membru al Uniunii Scriitorilor din România; 2007 *Președintele Asociației Literare „PĂSTOREL” Iași; *Președintele cenaclului Academia Liberă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
viață... Fără să bănuiască faptul eminamente terestru că Dromiket 4 trăgea cu urechea, roboata Getta 2 continua să exercite asupra robotului TESA Stejeran 1 o intensă muncă de lămurire, dublată în mod samavolnic de farmecele cu care o înzestrase natura profesiunii sale. — Dragul meu - șopti ea melodios, punându-și ca din întâmplare mâna pe genunchii lui Stejeran 1 -, tu crezi poate că numai din întâmplare mi-am pus mâna pe genunchii tăi. Nu este adevărat. La noi, în sistemul nostru solar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În când lămuriri de care m-am străduit să profit. Ba chiar, Într-un pasaj ales din Profețiile sau Teogoniile Mitice, sau ce-or fi ele (căci stilul pare foarte amalgamat), ale acestui Mistagog, am dat peste ceea ce pare o Profesiune de Credință sau un Crez al Omului, conform principiilor acestei Secte. Profesiune sau Crez provenind deci dintr-o sursă atât de autentică, pe care o voi prezenta aici lumii Cititorilor germani sub forma a Șapte Articole distincte, Într-o versiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Într-un pasaj ales din Profețiile sau Teogoniile Mitice, sau ce-or fi ele (căci stilul pare foarte amalgamat), ale acestui Mistagog, am dat peste ceea ce pare o Profesiune de Credință sau un Crez al Omului, conform principiilor acestei Secte. Profesiune sau Crez provenind deci dintr-o sursă atât de autentică, pe care o voi prezenta aici lumii Cititorilor germani sub forma a Șapte Articole distincte, Într-o versiune foarte prescurtată, luându-mi astfel rămas bun de la această problemă. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ales din dispreț, cei din alte comuniuni o mai denumesc Secta Cerșetorilor Zdrențăroși. I-am găsit și În Scoția, sub numele de Hallanshakers 1 sau Secta Grămezii de Bulendre (adică Maldăr de Zdrențe), făcându-se, fără Îndoială, aluzie la Costumul profesiunii lor. În timp ce În Irlanda, care, așa cum am menționat, constituie marele lor stup originar, ei sunt cunoscuți sub o multitudine uluitoare de denumiri, cum ar fi Bogtrotters, Redshanks, Ribbonmen, Cottiers, Peep-of-Day-Boys, Babes of Wood, Rockites, Poor-Slaves1; acesta din urmă pare totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a fulgerat cu o privire enervată și m-a surprins cu un eșantion de vocabular pe care nu bănuisem niciodată că l-ar avea În dotare: - Mă lași cu fițele astea de om de știință emerit și dedicat nobilei sale profesiuni? Eu vorbesc despre ce poate Însemna acest bănet pentru un om, nu pentru un academician. Realizezi că va avea la degetul mic politica mondială, că va manevra cum dorește guverne, organizații, blocuri militare și tot restul, că va trasa coordonatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se reorganizeze ținând seama de realitățile politice ale țării, partidele de guvernământ se mențineau confortabil pe vechile poziții; cultivarea clientelei electorale, acapararea consiliilor de administrație, opoziție guvernului. În același timp, pentru a nu părea retrograde, nu se sfiau să facă profesiune de credință masonică, anticatolică și, mai ales, când le convenea, să amenințe monarhia. Partidul regenerator era prin excelență partidul de guver-nămînt. Corespundea conservatorilor din Spania, întocmai cum progresiștii - celălalt partid - corespundeau liberalilor de pretutindeni. În 1892, ajunge șef al regeneratorilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce urmărea Salazar, prin tezele sale, era în primul rând să pună la îndemînă tuturor adepților Centrului Catolic un model de argumentare și propagandă printre catolicii monarhiști; în același timp, această nouă profesiune de credință față de regimul republican ar fi convins poate Guvernul de sinceritatea Centrului și poate chiar s-ar fi ajuns la dobândirea anumitor libertăți religioase. Zece ani mai târziu, într-un important discurs ținut ca Președinte al Consiliului de miniștri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
exercitată de șeful Statului, cu miniștrii numiți liber de către el, fără să depindă de nici un fel de indicație parlamentară"; și familia - adevărata unitate organică. "Liberalismul politic al secolului XIX ne-a creat cetățeanul, individ dezmembrat de familie, de clasă, de profesiune, de mediul cultural, de asociația economică, și i-a dat, ca să-1 exercite în voie, dreptul de a interveni în constituirea Statului". Dar acest "cetățean" e o abstracțiune. Adevărata realitate e familia, "celulă socială ireductibilă, nucleu originar al cătunului, al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
țâșnea pe toată suprafața pardoselii acoperite cu nisip), nu m-am putut abține să nu părăsesc În imaginația mea saloon-ul, ca să mă amestec În mulțimea tăcută adunată În fața hotelului pentru a desluși (În „Întunericul Înmiresmat“) anumite señoritas „cu o profesiune dubioasă“. Cu și mai multă emoție am citit despre Louise Pointdexer, frumoasa verișoară a lui Calhoun, fiica unui plantator de trestie de zahăr, „cel mai nobil și mai arogant din clasa lui socială“ (deși pentru mine era un mister de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul mai repede. Da... Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-o vîrî între degete. Se așeză apoi zâmbind în fața tânărului. ― Aveți o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aerul unei persoane bine educate care știe să primească plină de curaj orice situație. ― Nici măcar nu sânt supărată pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi alungați buna dispoziție, urma urmelor, aceasta vă e profesiunea și vă faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de ghilotină și-i gata să-i cânte motanului Mulți ani trăiască!" Melania Lupu șopti cu un zâmbet timid: ― Știam că până la urmă ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Avu impresia că bătrânul geme. I-o întinse cu mâna tremurândă. Maiorul nu-și ascunse surpriza. Era un fel de condică împărțită pe rubrici: "venituri", "cheltuieli", "buletinul sănătății", "vecinii", "dușmanii" (în viață și decedați cu o mică precizare privind vârsta, profesiunea, situația familială până la nepoți, precum și anul, ziua și fapta de care se făcuseră vinovați). " De fapt, își zise Cristescu simțind cum îi transpiră degetele pe scoarța neagră de piele, aici e toată viața lui..." Îl înspăimîntară meschinăria preocupărilor, meticulozitatea ranchiunoasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
face această afirmație fără să fie ridicol. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte că Doru își va pierde mințile. Dar poate că dumneavoastră, asistând la ieșirile lui necontrolate, ați fi judecat altfel. Noi eram obișnuiți. Puneam totul pe seama profesiunii. M-am neliniștit abia când a început să strige și... să umble dezbrăcat. Maiorul se răsuci în fotoliu căutând o poziție mai comodă. ― Să recapitulăm, doamnă! Doru Matei afirmă în declarația sa că i-a omorât pe cei trei: Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]