7,270 matches
-
Shimon Peres, din partea israeliană, la 4 mai 1994, Itzhak Rabin și Yasser Arafat au semnat la Cairo un acord privind punerea în practică a autonomiei interne în "Gaza", "fâșia aferentă" și "Ierihon". Ca urmare a acordurilor de la Oslo, celor trei protagoniști, Yasser Arafat, Itzhak Rabin și Shimon Peres, li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1994. În anul 2004, "Knessetul" a decis evacuarea unilaterală a coloniștilor israelieni din Fâșia Gaza, care s-a încheiat în anul 2005. Spațiului
Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/299041_a_300370]
-
vârste mai fragede, care tind să conțină ilustrații, dar Cărțile ilustrate și trăsăturile acestora vizează toate nivelurile de vârstă și ambele sexe. Ca o regulă generală, implicitul cititor al unei cărți pentru copii este cu 1-3 ani mai mare decât protagonistul acesteia. (Exemple contrare: opera lui Orson Scott Card, Jocul lui Ender, nu neapărat scrisă pentru copii, dar cooptată de publicul tânăr. Succesul unei cărți pentru copii impulsionează deseori autorul să prelungească povestea printr-o continuare a acesteia, sau chiar să
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
exemple ar putea fi "The Yearling" de Marjorie Kinnan Rawlings, "Contele de Monte Cristo" by Alexandre Dumas, "De veghe în lanul de secara" de J.D. Salinger și Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain. În special românul lui Salinger, cu protagonistul sau foarte problematic a avut o influență uriașă asupra autorilor de asemenea gen de literatură. În SUA se publică aproximativ 400 de titluri pe an. Pionierii acestui gen includ nume că Judy Blume, S.E. Hinton. Autori foarte cunoscuți de literatură
Listă de autori de literatură pentru adolescenți () [Corola-website/Science/299093_a_300422]
-
a domnit Bogdan, 4 ani"”.. Astfel, perioada domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea bătăliei de la „Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții lui Petru I și Ștefan. Înainte de anul 1342, Bogdan, voievodul Maramureșului, a primit în stăpânire de la regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, un cnezat de vreo 17-18 sate stăpânite cu diplomă de întărire, cu reședința la Cuhea, și
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
Autorii italieni, cum ar fi Machavelli, au fost printre cei care au adus romanul la un nou format: deși rămânea o poveste cu intrigă ce se termina într-un moment neașteptat, observațiile erau acum mult mai fine - Cum își țeseau protagoniștii intriga?, Cum își păstrau secretele?, Ce făceau când alții amenințau să le descopere? Toată problema romanelor și a poveștilor romantice a devenit critică în momentul în care Cervantes și-a adăugat "Nuvelele exemplare (Novelas Exemplares)" (1613) celor două volume din
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
18. Acum, oricum, aceste eroine slabe au fost întâmpinate cu compasiune. În loc să-și expună viața ca un spectacol public, acești noi eroi și eroine au dezvoltat o intimitate care putea fi examinată în roman. Genuri speciale au înflorit cu acești protagoniști care nu-și spălau rufele murdare în public. Scrisorile sau jurnalele lor au fost găsite și publicate numai după moartea lor. Un val de sentimentalism a fost primul rezultat, ducând la eroi ca Henry Mackenzie "Man of Feeling" (1771). Un
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
gulagologiei românești, dar și alte numeroase lucrări. 1953 - Unicul gest notoriu al momentului privind destalinizarea schițat în lumea românească, întreprins de un vechi ilegalist, Alexandru Jar, este criticat aspru și sancționat prin marginalizarea rebelului. Despre epoca, numită de unul dintre protagoniștii ei "obsedantul deceniu", s-au scris ulterior cărți de memorialistica, de căutat în bibliografia unor: Nina Cassian, Maria Banuș, Alexandru George, Nicolae Carandino, Marin Preda, rămase în sertare, dar și romane, partial "adevărate", atent controlate de cenzură, publicate toate între
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
de forțe necunoscute și dificultățile comunicării între oameni. Dialogurile sale descriu greutățile de înțelegere, marcate prin pauze îndelungate în cursul conversațiilor, tăcerile fiind un element important în creșterea tensiunii dramatice. Aparentele refugii în lumea visului alcătuiesc clișee de viață ale protagoniștilor. Se poate riposta că nu teatrul său este absurd, ci condițiile în care trăiesc personajele sale. Adesea acestea nu știu ce scopuri urmăresc. Ultima replică a bătrânului Davies din piesa "The Caretaker", retras în siguranță într-o cameră străină, trădează cât de
Harold Pinter () [Corola-website/Science/299259_a_300588]
-
în apă. Se spune că această bătălie va fi purtată de zei (Aesir, conduși de Odin) și de entitățile malefice, giganții (Jötunnii) și diverși monștri, conduși de Loki. Acest zeu va fi, împreună cu copiii săi, lupul Fenris și șarpele Jormungand protagoniștii provocării acestui dezastru. În această luptă vor pieri o parte din zei, giganți și monștri, dar și aproape tot universul. În războinica societate vikingă, moartea în luptă era o soartă de admirat și acest fapt a fost transpus în venerarea
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
Ultimele se vor mări mereu ca durată, devenind cu timpul "filme", iar documentarele "jurnale de actualități". Astfel, în anul 1910, Victor Eftimiu și Aristizza Romanescu mimau o ceremonioasă promenadă pe malul mării. Presa vremii scrie: "„Fără scenariu scris, cei doi protagoniști, alcătuind dealtfel întreaga distribuție [...], sunt antrenați într-o liniștită discuție, căutând ca printr-o gestică sobră să nu facă notă discordantă cu minunatul decor natural...”". Pelicula nu depășea 5 minute, fiind de fapt o "filmare", un "filmuleț". Este lăudabilă activitatea
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
a deținut funcții de redactor sau redactor-șef la o serie de reviste istorice dintre care menționăm: El a publicat peste 80 articole științifice. Dintre cărțile sale menționăm următoarele: În iulie 2014, Mihai Răzvan-Ungureanu și Președintele Traian Băsescu au fost protagoniștii unei dispute la nivel declarativ, în care și-au adresat critici acide. Tot în iulie 2014, Ungureanu și președintele PMP, Elena Udrea, au avut o dispută, purtată în cadrul platformei de bloguri a ziarului „Adevărul”. Pentru activitatea sa din domeniul culturii
Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-website/Science/299836_a_301165]
-
liberalii având o încredere mai mare în generalul Constantin Prezan. Principalele momente ale acestei dispute s-au consumat pe timpul Primului Război Mondial și includ: Conflictul, mai degrabă o rivalitate permanentă, a rămas mocnit după terminarea războiului, având în vedere că unul din protagoniști, generalul Prezan a refuzat să intre în politică, astfel cei doi foști militari nemaiîntâlnindu-se pe același câmp de luptă. Unul dintre cele mai controversate aspecte din viața lui Constantin Prezan a fost cel referitor la viața extraconjugală a celei
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
S.U.A., formația Phoenix a fost interzisă pe plan local pentru mai bine de un an. ARIA nu mai avea voie să facă turnee cu ei, iar la Radio și la Televiziune nu s-au mai difuzat înregistrările avându-i ca protagoniști. Claudiu Rotaru se retrăsese din formație, astfel încât din vechea componență mai rămăseseră doar Nicu Covaci, Dorel Vintilă, Bela Kamocsa și Günther Reininger. Urmează o scurtă perioadă în care formația cântă mai multe piese blues-rock, în majoritate compoziții de-ale lui
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
stilistic și structural în două părți. Prima parte este un monolog, ale cărui idei, aparent dezordonate, se încheagă treptat într-un veritabil eseu filozofic. A doua parte, situată la șaisprezece ani înaintea primeia, adoptă forma unei narațiuni la persoana I. Protagonistul monologului (și, în același timp, naratorul) este un individ mizantrop și cinic de 40 de ani, fără nume, cunoscut ca "omul din subterană". El singur se caraterizează cu următoarele epitete: bolnav, rău, lipsit de farmec, vanitos, suspicios, supărăcios, însă precizează
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
prin stilul vituperant și zeflemitor cu care "omul din subterană" dezamorsează doctrina determinist-utopică a lui Nikolai Cernîșevski. Cernîșevski susținea că liberul arbitru nu există, iar legile științifice ghidează omenirea către un ideal al fericirii eterne. În opoziție cu aceste idei, protagonistul "subteranei" elogiază capacitatea omului de a se abate de la drumul rațiunii și al avantajului propriu, de a fi liber să aleagă și răul, nu doar binele. Mai mult, el postulează necesitatea durerii: A doua parte descrie scene din viața protagonistului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
protagonistul "subteranei" elogiază capacitatea omului de a se abate de la drumul rațiunii și al avantajului propriu, de a fi liber să aleagă și răul, nu doar binele. Mai mult, el postulează necesitatea durerii: A doua parte descrie scene din viața protagonistului, responsabile pentru eșecul acestuia în plan personal și profesional. Naratorul povestește întâlnirea cu niște foști colegi de școală care îl disprețuiesc pentru situația sa materială precară și îl tratează cu superioritate. După niște minute, pe care le va considera mai
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în ciuda” lui și a gusturilor lui în toate. » Nuvela "Însemnări din subterană" a influențat mult evoluția filozofiei (în special existențialismul), precum și modernismul în literatură. De exemplu, "Omul invizibil" de Ralph Ellison i se aseamănă "Omului din subterană" prin forța ironiei. Protagonistul romanului, Rodeon Raskolnikov, este un student din provincie, care, din cauza sărăciei, este nevoit să abandoneze studiile. Cititorul îl cunoaște pe Raskolnikov "in media res": tânărul locuiește deja de mult timp într-o cameră mică, mizeră din Sankt Petersburg, îndură foamea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Lazăr din Betania, cel al morții și al învierii. De altfel, în una din scenele cărții, Raskolnikov îi poruncește Soniei să citească celebrul pasaj al învierii lui Lazăr din Noul Testament. În această cheie religioasă este scris și epilogul romanului, unde protagonistul, aflat într-o închisoare din Siberia, păstrează speranța redempțiunii și a unei vieți purificate de păcat. « Dar aici începe o altă poveste, povestea regenerării treptate a unui om, a renașterii lui progresive, a trecerii lui pe nesimțite dintr-o lume
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
douăzeci și șase de ani care se întoarce în Sankt Petersburg, după ce a petrecut câțiva ani la o clinică elvețiană. Debilitat de cele două afecțiuni ale sale, epilepsia și „idioția”, Mîșkin iradiază inocența și bunătatea unui "alter Christus". În tren, protagonistul îl cunoaște pe cel ce îi va deveni antagonist, Parfion Semionovici Rogojin, fire vulcanică și sadică, mistuită de atracția pentru o femeie misterioasă, Nastasia Filippovna. În jurul acestei eroine « animate de un fel de veselie a dezastrelor » se va țese conflictul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
31-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, unde Anatoli Solonițîn a câștigat Ursul de Argint pentru cel mai bun actor. În 2003, canalul de televiziune Rossiya 1 a produs un serial de zece episoade intitulat " Idiotul", avându-l ca protagonist pe Evgeni Mironov.
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
l-a divinizat pe Parnell. Conversațiile omniprezente ale tatălui cu prietenii săi despre acest om politic și destinul Irlandei împânzesc prima parte a romanului "Portret al artistului în tinerețe", ca niște ecouri sublimate de conștiința fluidă a copilului Stephen. Când protagonistul este bolnav, temerile sale legate de moarte se juxtapun peste imaginea sfâșietoare a înmormântării lui Parnell, un vis sau poate chiar o amintire a copilului. Când, la masa de Crăciun, discuțiile sunt acaparate, spre disperarea lui Stephen, de spectrul turbulent
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
mult de trăsnete scriitorul a explicat „Nu ai fost crescut în Irlanda catolică”. În "Veghea lui Finnegan", Joyce îl numește pe Dumnezeu "„Cel Ce Trăsnește Din Tării”" ("„Him Which Thundereth From On High”"), iar în "Portret al artistului în tinerețe", protagonistul se simte devorat de remușcări în fața divinității și se întreabă „Cum se face că nu-l trăsnise Dumnezeu?”. O altă fobie permanentă, cea față de câini, s-a instaurat când copilul Joyce a fost atacat pe plaja din Bray de un
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
face avansuri insistente, relatându-i prima sa experiență sexuală. Gertrude rupe scrisorile scriitorului și îl respinge cu o intransigență dezarmantă. Devenind personajul Gerty MacDowell din "Ulise", tânăra va ocupa un loc central în capitolul "Nausicaa", în care pornirile sexuale ale protagonistului se reduc la stadiul de voyeurism. Corespondența din 1917 a lui Joyce cu Nora, trădează de asemenea interesul celor doi concubini pentru proza lui Sacher-Masoch. De altfel, niște scrisori impudice trimise Norei la sfârșitul anului 1909 constituie astăzi deliciul cititorilor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cu rol de talisman împotriva Marii Foamete Irlandeze, evreul Bloom pare, în mediul dublinez, un personaj deopotrivă local și exotic. În capitolul "Lotofagii", Bloom vizitează băile turcești, un adevărat templu al răsfățului trupesc, iar în "Hades", la o înmormântare, conștiința protagonistului este bântuită de multiplele avataruri ale morții: suicidul tatălui și dispariția propriului fiului, Rudy. În redacția ziarului "Freeman's Journal", Bloom încearcă fără succes să vândă o idee pentru o reclamă, într-o atmosferă dominată de zgomotul tiparnițelor și repeziciunea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
umple de sens fără încetare, precum un „corn al abundenței”. Povestirea "Grație" parodiază tema redempțiunii și atenționează că învățăturile Bisericii nu sunt corect receptate de oamenii de rând: sunt ridiculizate, vulgarizate sau reduse la simple superstiții. Despre doamna Kernan, soția protagonistului, naratorul dezvăluie următoarele: „Pentru ea, religia devenise o obișnuință [...] Dacă i s-ar fi spus însă, ar fi crezut și în iele, cât credea în Duhul Sfânt”. În semn de frondă sau dintr-o nevoie constantă de a polemiza cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]