8,125 matches
-
mi-am gonit colegii la cursuri, să meditez în liniște... am coborât la cantină și-am luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat încet scările până în cameră și am ațipit în patul meu dublu, suprapus, fără cearceafuri, de blatist. Luna își pierduse contururile într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperișurile caselor. Adesea ne categoriseam când unul devia de la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îi atârnă brațele pe o parte și picioarele pe cealaltă și o claie de păr blond și creț, care-mi intra în ochi și-n nas, și-n gură, eu care dau șuturi imaginare unor hârtii albăstrui, în mijlocul unei străzi pustii, noaptea, într-o stațiune de pe litoralul Mării Negre, lângă Constanța, Dobrogea, în estul României, Europa, emisfera nordică, pe planeta Pământ, sistemul solar, Calea Lactee etc. Te-am dus destul de sus, ca să ai o imagine de ansamblu a căcatului în care aș fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Imaginea mi-a provocat o revelație. Dar nu eram încă sigur. în fotografie erau doi tineri, un bărbos și o hipiotă cu codițe flower power, ținând într-un rucsac un copilaș de câteva luni. În spate se distingea o plajă pustie pe care o recunoșteam, nu știu după ce, care îmi era familiară. Și fețele celor doi mi-erau cunoscute, dar nu știam de unde să le iau. întorc fotografia și citesc: Vama Veche, Roumanie, 1977. Rămân fără cuvinte. Am certitudinea că am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
scuze. Dar dacă o să creadă că am sunat-o doar ca să-mi recuperez hainele? Trec în revistă numerele de telefon pe care le am din România și constat că, în afară de părinți și câțiva prieteni, pauză, nimic, nula, zero, canei, pula, pustiu, deșert, ce să mai enumăr ca să mă înțelegi? Nu-i știam nici numele de familie și asta pentru că nu ceri niciodată tot numele celei pe care vrei s-o sui călare pe mistreț, într-o seară, așa, de probă. Stai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la o reacție, să se întoarcă măcar, dacă nu să se sperie de gestul meu. Nu poți să nu ai nici o reacție când cineva îți pune ceva pe spate, mai ales când ai convingerea că ești singur pe o plajă pustie, decât dacă te-ai prins că ești supravegheat. Am fost convină că nu s-a prins că sânt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum își șterge lacrimile răzlețe, care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de transpirație, ridic privirea și întîlnesc doi ochi cu rimel ușor deranjat, care oftau evident obosiți ca și cum "tare mi-ar prinde bine să stau puțin jos, că-s frîntă". Mă uit în spate, tramvaiul gol, în față știam că-i pustiu și nu înțelegeam de ce tocmai acolo solicita roșcata din ochi un loc pe scaun. Mă uit o dată în spate să fiu sigur, după care mă ridic și îi propun: Luați locul meu, vă rog." "Vai, vă mulțumesc mult, eram așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Geneza $1 1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pămîntul. 2. Pămîntul era pustiu și gol; peste fața adîncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. 3. Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Și a fost lumină. 4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
patrusprezecelea, Chedorlaomer și împărații care erau cu el au pornit, și au bătut pe Refaimi la Așterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Șave-Chiriataim, 6. și pe Horiți în muntele lor Seir pînă la stejarul Paran, care este lîngă pustie. 7. Apoi s-au întors, au venit la En-Mișpat, sau Cades, și au bătut pe Amaleciți pe tot ținutul lor, ca și pe Amoriți, care locuiau la Hațațon-Tamar. 8. Atunci au ieșit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Țeboimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
răspuns Saraiei: "Iată, roaba ta este în mîna ta, fă-i ce-ți place!" Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; și Agar a fugit de ea. 7. Îngerul Domnului a găsit-o lîngă un izvor de apă în pustie, și anume lîngă izvorul care este pe drumul ce duce la Șur. 8. El a zis: "Agar, roaba Saraiei, de unde vii, și unde te duci?" Ea a răspuns: "Fug de stăpîna mea Sarai." 9. Îngerul Domnului i-a zis: "Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
de dimineață; a luat pîine și un burduf de apă, pe care l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul, și i-a dat drumul. Ea a plecat, și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15. Cînd și-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș, 16. și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Dumnezeu i-a deschis ochii și ea a văzut un izvor de apă, s-a dus de a umplut burduful cu apă și a dat copilului să bea. 20. Dumnezeu a fost cu copilul care a crescut, a locuit în pustie, și a ajuns vînător cu arcul. 21. A locuit în pustiul Paran, și mamă-sa i-a luat o nevastă din țara Egiptului. 22. În vremea aceea, Abimelec, însoțit de Picol, căpetenia oștirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: "Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Fiii lui Lotan au fost: Hori și Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 23. Iată fiii lui Șobal: Alvan, Manahat, Ebal, Șefo și Onam. 24. Iată fiii lui Țibeon: Aia și Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, cînd păștea măgarii tatălui său Țibeon. 25. Iată fiii lui Ana: Dișon și Oholibama, fata lui Ana. 26. Iată fiii lui Dișon: Hemdan, Eșban, Itran și Cheran. 27. Iată fiii lui Ețer: Bilhan, Zaavan și Acan. 28. Iată fiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Ruben a auzit lucrul acesta, și l-a scos din mîinile lor. El a zis: "Să nu-i luăm viața!" 22. Ruben le-a zis: "Să nu vărsați sînge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mîna pe el." Căci avea de gînd să-l scape din mîinile lor, și să-l aducă înapoi la tatăl său. 23. Cînd a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ochii tăi noi și pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pîinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pămînturile noastre. Dă-ne sămînță să semănăm, ca să trăim și să nu murim, și să nu ne rămînă pămînturile pustii." 20. Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului, căci Egiptenii și-au vîndut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpînirea lui Faraon. 21. Cît despre popor, l-a mutat în cetăți, de la o margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
sau invers. Visam fațade cu stucaturi, cu statui în poziții neverosimile, patetice, întinzînd mâinile spre mine, ferindu-se de lovituri, implorând... Cupole de aramă sub care nimic nu era de dimensiuni umane, cu imense deschideri rotunde sus, în centru... Piețe pustii, sub un soare transparent, unde, în lumina galbenă, se înălța un turn la fel de galben, prăfuit și de neînțeles.. . De unde îmi veneau imaginile astea, atât de coerente emoțional, atât de dulce chinuitoare? Unele le-am regăsit mai târziu în Desiderio Monsii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și a gurilor care se caută, și a mâinilor care se ridică, sub fustă, până la pielea subțire a coapsei interioare și mai sus, până la chiloțeii sub care se simt, aspre, granulele părului pubian, prin zăpada căzând tăcută în piețișoara triunghiulară, pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul Antipa al antipatiei, prin Foișorul de Foc al răcelii, prin strada Uranus cu cerul plin de stele, abia în liceu triunghiul inițial se lărgise nesigur, pipăitor, șovăitor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală de 23 conferințe, pustie, cu o masă lungă, scaune și broșuri înălțate până la tavan, de-a lungul pereților... în brațele mamei, pluteam la o înălțime amețitoare deasupra străzii, în drum spre alimentara. în toată perioada cât am scris "Nostalgia" am încercat din răsputeri să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mea avea să fie enorm, și am știut asta de cum l-am văzut (dar despre acest lucru am să vorbesc în altă parte). Am ajuns, în fine, la capăt. Era deja seară, și locurile mi s-au părut cu desăvîr-șire pustii. împrejurul meu se întindea, în amurgul galben, un peisaj industrial: un castel de apă, o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
intram în holul casei ei și ne așezam pe treptele de marmură, într-o penumbră în care abia ne vedeam ochii. Atunci aprindea o țigară și începea să povestească. Ochii îi străluceau, sub genele încîr-ligate, ca în scena din barul pustiu, din "Citizen Kane". Un vis al ei dura, povestit, cel puțin jumătate de oră, dar mie mi se părea, ca în povestea aceea orientală, că ține vieți în șir, trecute sau viitoare. Când, plecând, închideam după mine ușa grea, de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
părut mie, cu Thomas Mann. Când am ajuns, în fine, la prima ședință a cenaclului "Junimea", m-am simțit ca pe altă planetă. Am fost în hol cu vreo jumătate de oră mai devreme. Era duminică dimineața și holul era pustiu. A mai sosit un tip cu un început de chelie (era Mușina), cu care am urcat în podul facultății. Cenaclul se ținea acolo, într-un spațiu vast și sobru, cu măsuțe pline de scrum, înconjurate de buturugi în chip de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
palidă răsfrângeau numai torțele purtate de robi. Dar nu lipsa de lumină era piedică pe drum. Deșertul n-avea nici mlaștini sau bolovani și pietre ascuțite, nici mărăcini. Peste tot era nisip, numai nisip. Iahuben știa că în această țară pustie nu se găsea de multe ori nici apă, de aceea un număr mare de tauri și alt număr de asini purtau pe spinările lor butoaie mici unse cu rășină și burdufuri de piele, pline cu apă. Soldații cântau. Apoi unii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vaite tocmai omul cel mai voinic din toată oaza. Timpul era spre amiază. Numărătoarea și înscrierea noilor robi se sfîrșise: erau peste trei mii. Obosit de starea sufletească în care se afla, Auta s-a așezat la umbra unei colibe pustii. Deocamdată, nimeni nu avea nevoie de el. Văzîndu-l obosit și crezîndu-l înfometat, unul dintre robii vechi, veniți o dată cu armata, îi aduse o mână de curmale și un ulcior cu apă proaspătă și îl privi cu tristețe. Auta se uită cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde oamenii n-au umbră la amiază, ar fi o mare întinsă cu apă dulce; dar cine putea ști dacă era adevărat sau nu... Localnicii din Ta Kemet ziceau că Hapi vine de foarte departe, din niște munți stâncoși și pustii, păziți de un șoim și un uliu. Într-o peșteră de sub munte șade veșnic zeul Hapi, vărsând fără întrerupere din două ulcioare apa dătătoare de viață, care se scurge la vale prin gura îngustă a peșterii, strecurîndu-se între capul și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soarele lumina puternic, s-a născut în cer altă lumină, parcă aproape tot așa de puternică. Lumina aceea a străbătut cerul ca un stâlp de văpaie cu iuțeala celei mai repezi lănci. Tatăl tatălui meu se plimba într-un câmp pustiu, după seceriș. Era preot tânăr și se închina Zeului Apelor. Departe, în marginea câmpului, erau câțiva oameni care-și frigeau o capră, pregătindu-se de ospăț. La vreo cincizeci de pași de tatăl tatălui meu, stâlpul de foc a căzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zeu! - Dar soldații, robii, slujitorii care au venit cu noi? zise Auta. - Ei știu că străinii sunt zei. Și ca nu cumva să se gândească la ceea ce nu s-au gândit niciodată, îi vom trimite cu o corabie în ostrovul pustiu de la apus, după care corabia va fi arsă. Auta se cutremură. - Nu este mai bine să-i ucidem, slăvite? întrebă Tefnaht. - De ce să-i ucidem noi? Vor muri singuri după ce vor mânca cele din urmă rădăcini de pe ostrov. Acolo bântuie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]