7,454 matches
-
impresionante mașinării construite vreodată. Având peste 110 m (363 picioare) înălțime, 10 m (33 picioare) diametru, o masă totală de aproximativ 3000 de tone și o sarcină utilă de 118000 kg (pentru orbită joasă a Pământului), Saturn V face toate rachetele care au fost construite înainte, să pară minuscule pe lângă ea. Comparativ, ea este cu doar un picior (0,33 m) mai scunda decât Catedrală Sf. Paul din Londra. În principal, Saturn V a fost proiectată de Marshall Space Flight Center
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
fost obținute de la subcontractori. Au fost folosite puternicele motoare de tip F-1 și J-2 care, la teste, provocau unde seismice perceptibile pe o rază de 80 km (50 mile). Proiectanții au decis sa reutilizeze cât mai multă tehnologie rămasă de la rachetă Saturn I. În consecință treaptă a treia, S-IVB, a rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
F-1 și J-2 care, la teste, provocau unde seismice perceptibile pe o rază de 80 km (50 mile). Proiectanții au decis sa reutilizeze cât mai multă tehnologie rămasă de la rachetă Saturn I. În consecință treaptă a treia, S-IVB, a rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
rază de 80 km (50 mile). Proiectanții au decis sa reutilizeze cât mai multă tehnologie rămasă de la rachetă Saturn I. În consecință treaptă a treia, S-IVB, a rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte—1: S-IC, 2: S-II, 3: S-IVB --, plus modulul de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
rămasă de la rachetă Saturn I. În consecință treaptă a treia, S-IVB, a rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte—1: S-IC, 2: S-II, 3: S-IVB --, plus modulul de instrumente. Toate cele trei trepte foloseau oxigenul lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
același loc unde astăzi sunt construite rezervoarele externe ale navetei spațiale. Cea mai mare pondere din masa să uriașă de peste 2.000 de tone o are combustibilul (RP-1 și oxigen lichid), acest lucru fiind valabil în cazul oricărei trepte de rachetă purtătoare. A se observă și faptul că greutatea secțiunii S-IC reprezintă aproximativ două treimi din masa totală a rachetei. Avea 42 de metri înălțime, 10 metri în diametru și o forță de propulsie de 34.02 MN, destul pentru
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
2.000 de tone o are combustibilul (RP-1 și oxigen lichid), acest lucru fiind valabil în cazul oricărei trepte de rachetă purtătoare. A se observă și faptul că greutatea secțiunii S-IC reprezintă aproximativ două treimi din masa totală a rachetei. Avea 42 de metri înălțime, 10 metri în diametru și o forță de propulsie de 34.02 MN, destul pentru a acoperi primii 62 de kilometri din ascensiune. Cele cinci motoare de tip F-1 erau aranjate în formă de cruce
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
34.02 MN, destul pentru a acoperi primii 62 de kilometri din ascensiune. Cele cinci motoare de tip F-1 erau aranjate în formă de cruce. Motorul din mijloc era fix, iar celelalte patru puteau fi orientate hidraulic, pentru a controla rachetă. Contractul de construcție al secțiunii S-IC i-a fost atribuit firmei Boeing pe 15 decembrie 1961. La momentul respectiv configurația generală fusese deja stabilită de inginerii de la Marshall Space Flight Center. Modulul S-IC avea să fie asamblat la
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Cea mai mare și mai grea componentă a treptei S-IC a fost structura de susținere a propulsoarelor, cântărind peste 21 de tone. Trebuia să suporte forță de propulsie a celor 5 motoare și să o distribuie uniform la baza rachetei. Rachetă era ținută la sol, în timp ce erau pornite motoarele, de 4 ancore masive. Acestea erau printre cele mai mari piese turnate din aliaj de aluminiu, produse vreodată în SUA, aveau 4,3 metri lungime și masa de 816 kilograme. Cele
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
mai mare și mai grea componentă a treptei S-IC a fost structura de susținere a propulsoarelor, cântărind peste 21 de tone. Trebuia să suporte forță de propulsie a celor 5 motoare și să o distribuie uniform la baza rachetei. Rachetă era ținută la sol, în timp ce erau pornite motoarele, de 4 ancore masive. Acestea erau printre cele mai mari piese turnate din aliaj de aluminiu, produse vreodată în SUA, aveau 4,3 metri lungime și masa de 816 kilograme. Cele 4
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
trebuiau să fie drepte, deci să treacă prin rezervorul de RP-1. Era necesară izolarea acestora într-un tub, pentru a preveni înghețarea combustibilului RP-1 și efectuarea a încă 5 găuri în partea de sus a rezervorului. Treaptă a doua a rachetei Saturn V avea ca principal scop propulsia vehiculului prin atmosfera înaltă a Pământului. Această folosea hidrogen lichid și oxigen lichid drept combustibil pentru cele 5 motoare de tip J-2, care erau dispuse similar cu cele de la treaptă S-IC, si
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
conferința de prezentare a proiectului, doar 7 au înaintat propuneri o lună mai tarziu. Trei dintre acestea au fost eliminate după o nouă rundă de selecție. Mai tarziu s-a decis ca specificația inițială prevedea o treaptă prea mică pentru rachetă, deci era nevoie de o mărire a întregii secțiuni. Acest lucru a ridicat probleme pentru cele 4 companii rămase în cursă. În același timp, NAȘĂ nu se hotărâse încă asupra dimensiunilor și a componentelor care urmau să fie plasate deasupra
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
nu se hotărâse încă asupra dimensiunilor și a componentelor care urmau să fie plasate deasupra acestei secțiuni. În final, pe 11 septembrie 1961, contractul a fost acordat firmei North American Aviation , care primise și contractul pentru modulul de comandă al rachetei. Construcția a început în hangarul construit de guvern în Seal Beach, California. Masă totală a treptei S-II a fost de aproximativ 500.000 de kilograme, din care o pondere de 97% o avea combustibilul. Ca să o facă mai ușoară
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
era folosită de două ori la fiecare zbor: pentru inserția pe orbită Pământului după separarea treptei inferioare (156 de secunde de functionare) și pentru înscrierea pe traiectoria spre Luna (335 de secunde de functionare). Această a fost singura secțiune a rachetei Saturn V care putea fi transportată cu avionul. A fost folosit un aparat de tip Super Guppy. S-IVB a evoluat din treaptă superioară a rachetei Saturn I (S-IV) și a fost prima componentă proiectată pentru rachetă Saturn V.
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
traiectoria spre Luna (335 de secunde de functionare). Această a fost singura secțiune a rachetei Saturn V care putea fi transportată cu avionul. A fost folosit un aparat de tip Super Guppy. S-IVB a evoluat din treaptă superioară a rachetei Saturn I (S-IV) și a fost prima componentă proiectată pentru rachetă Saturn V. Principalele diferențe între S-IV și S-IVB au constat în: numărul și tipul motoarelor, respectiv porțiunile de conectare cu alte trepte. S-IV folosea 6
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
secțiune a rachetei Saturn V care putea fi transportată cu avionul. A fost folosit un aparat de tip Super Guppy. S-IVB a evoluat din treaptă superioară a rachetei Saturn I (S-IV) și a fost prima componentă proiectată pentru rachetă Saturn V. Principalele diferențe între S-IV și S-IVB au constat în: numărul și tipul motoarelor, respectiv porțiunile de conectare cu alte trepte. S-IV folosea 6 motoare, cu același tip de combustibil că S-IVB. De asemenea ea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
și S-IVB au constat în: numărul și tipul motoarelor, respectiv porțiunile de conectare cu alte trepte. S-IV folosea 6 motoare, cu același tip de combustibil că S-IVB. De asemenea ea trebuia să fie a patra treaptă a rachetei C-4 (de unde și numele de S-IV). Unsprezece companii au înaintat propuneri pentru construcția treptei, la termen, până pe 29 februarie 1960. Administratorul de atunci al NAȘĂ, Ț. Keith Glennan, a decis să acorde contractul firmei Douglas. Firma concurență, Convair
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
atunci al NAȘĂ, Ț. Keith Glennan, a decis să acorde contractul firmei Douglas. Firma concurență, Convair, a fost refuzată pentru că acest contract ar fi pus-o într-o poziție de monopol, ea ocupându-se deja de construcția unei trepte a rachetei Centaur. Un alt motiv pentru care Douglas a primit contractul, au fost similaritățile dintre S-IV și S-IVB. În final, MSFC a decis să folosească modelul C-5 (numit mai tarziu Saturn V) cu doar trei trepte și o
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
modelul C-5 (numit mai tarziu Saturn V) cu doar trei trepte și o versiune avansată a S-IV, adică S-IVB. Urma să aibă un singur motor J-2 în loc de 6 mai mici. În același timp s-a decis construcția rachetei C-IB (Saturn IB), care avea să fie folosită la testarea modulului de comandă pe orbită Pământului. S-IVB constituia cea de-a doua treaptă a rachetei Saturn IB. Douglas a construit două versiuni distincte ale S-IVB, seria 200
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
motor J-2 în loc de 6 mai mici. În același timp s-a decis construcția rachetei C-IB (Saturn IB), care avea să fie folosită la testarea modulului de comandă pe orbită Pământului. S-IVB constituia cea de-a doua treaptă a rachetei Saturn IB. Douglas a construit două versiuni distincte ale S-IVB, seria 200 și seria 500. Versiunea din seria 200 a fost folosită pentru rachetă Saturn IB, si diferea de cea din seria 500 din mai multe puncte de vedere
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
modulului de comandă pe orbită Pământului. S-IVB constituia cea de-a doua treaptă a rachetei Saturn IB. Douglas a construit două versiuni distincte ale S-IVB, seria 200 și seria 500. Versiunea din seria 200 a fost folosită pentru rachetă Saturn IB, si diferea de cea din seria 500 din mai multe puncte de vedere: avea mai putine containere presurizate cu heliu, pentru că avea un singur timp de ardere, deci nu trebuiau repornite motoarele; nu avea motoare auxiliare (cu combustibil
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, treptele S-IVB au fost prăbușite intenționat pe Lună pentru a face măsurători seismice, utile pentru determinarea structurii interne a Lunii. Un model evoluat de S-IVB avea să constituie una din treptele rachetei Ares I. Modulul de instrumente al rachetei Saturn V era o structură cu forma inelara, situată deasupra treptei S-IVB, sub modulul lunar și cel de comandă. A fost construit de IBM la Space Systems Center în Huntsville, Alabama. Modulul
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
treptele S-IVB au fost prăbușite intenționat pe Lună pentru a face măsurători seismice, utile pentru determinarea structurii interne a Lunii. Un model evoluat de S-IVB avea să constituie una din treptele rachetei Ares I. Modulul de instrumente al rachetei Saturn V era o structură cu forma inelara, situată deasupra treptei S-IVB, sub modulul lunar și cel de comandă. A fost construit de IBM la Space Systems Center în Huntsville, Alabama. Modulul de instrumente era funcțional din momentul lansării
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
modulul lunar și cel de comandă. A fost construit de IBM la Space Systems Center în Huntsville, Alabama. Modulul de instrumente era funcțional din momentul lansării și până la abandonarea treptei S-IVB. El conținea sistemele de ghidare și telemetrie ale rachetei. Cu ajutorul unor senzori se puteau calcula: accelerația, viteza, inclinarea și poziția vehiculului. Computerul de bord putea să corecteze automat deviațiile de la traiectorie, pe baza informațiilor primite de la acești senzori. Mai există un computer care monitoriza starea tuturor componentelor rachetei, iar
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
ale rachetei. Cu ajutorul unor senzori se puteau calcula: accelerația, viteza, inclinarea și poziția vehiculului. Computerul de bord putea să corecteze automat deviațiile de la traiectorie, pe baza informațiilor primite de la acești senzori. Mai există un computer care monitoriza starea tuturor componentelor rachetei, iar în caz de urgență lua măsuri prestabilite, cea mai importantă sarcina a sa fiind să activeze sistemele de salvare a echipajului. Specificații: În caz de extremă urgență, dacă era necesară distrugerea rachetei, ofițerul (RSO - Range Safety Officer) care era
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]