7,014 matches
-
de pază îl întreabă pe Goethe ce eroism a efectuat pe pământ ca să merite intrarea în rai, ce răni poate să-i arate. Iar poetul răspunde că rănile vieții, ale iubirii sunt cântecele sale: Ce merit am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde-ți flacăra privirii Și vezi-mi inima-n adânc Cum cântă rănile iubirii, Cum rănile vieții plâng. Ci eu slăvit-am cu credință Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dori, înainte de a muri, să guste din toate bunătățile pământului. Poate de aceea am și scris „Erotica”, deși și acolo este oleacă de morală... Nu putem scăpa de morală!! Viața din noi ne ridică în sus să privim peste gardul Raiului, să ne bucurăm ochii, iar morala ne trage în jos spre adâncimile Iadului, care, de fapt, se identifică cu moartea! Deci, „Restul... e tăcere”, nu e tocmai tăcere, ba eu aș spune că face mult zgomot și împarte cititorii în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
de statuie. * Noi vrem s-ajungem iute sus Cum azi nevoia cere, Căci traiul vieții e redus - Otrava-i pusă-n miere. E Iadul astăzi pe pământ, De parcă-i dat cu maiul În crezuri fapte și cuvânt; Pe undeva și Raiul. * Am simțit astăzi chemarea Care-nghite depărtarea, Dar întreb plin de blândețe N-au rămas, oare, podețe? Dacă nu le iese blatul, Unii stau mai mult de-a latul; De au frâne cu suișul, S-așază de-a curmezișul. 31
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
subiect sensibil, lui Șerban îi sclipesc pentru o clipè ochii, În concepția prietenului meu sexul și politica sunt singurele lucruri interesante din viața omului, ambele, dupè cum mi-a demonstrat Șerban în nenumèrate rânduri, constituind motivele primordiale ale izgonirii din rai a strèmoșilor noștri, Șerban, gèsind o sumedenie de argumente în favoarea opiniei sale, considerè cè decizia lui Dumnezeu de a-i alunga pe Adam și pe Eva din rai, a fost una politicè, miza acesteia fiind, evident, puterea și controlul absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a demonstrat Șerban în nenumèrate rânduri, constituind motivele primordiale ale izgonirii din rai a strèmoșilor noștri, Șerban, gèsind o sumedenie de argumente în favoarea opiniei sale, considerè cè decizia lui Dumnezeu de a-i alunga pe Adam și pe Eva din rai, a fost una politicè, miza acesteia fiind, evident, puterea și controlul absolut al puterii, Puterea absolutè, dragul meu, îmi explicè Șerban, se sprijinè, pe de-o parte, pe solitudinea celui care conduce și pe capacitatea să de a și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu sunt atât de convins cè îi servește prea bine interesele! La urma urmei, dintre toți subalternii, Diavolul își face cel mai bine treaba! Desigur, cu tot riscul pe care-l presupune job-ul lui! La vremea aceea, însè, în rai, atunci când Adam și Eva au gustat din pomul oprit, Tatèl Ceresc a fost obligat sè ia o decizie cumplitè! Nu i-a fost ușor! Descoperind binele și rèul, Adam și Eva ar fi devenit asemeni lui Dumnezeu, egalul lui, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unicè ființè, puternicè și capabilè sè submineze autoritatea divinè, putând sè aspire chiar și la tronul ceresc! De aceea, Dumnezeu, ca un mare leader și gânditor politic, a trecut peste sentimentele sale paterne și a alungat bèrbatul și femeia din rai, trimițându-i pe pèmânt și impunându-le niște pedepse cumplite, sperând că aceștia, preocupați cu supraviețuirea, sè uite de sex și de politicè! Dar, omul, știi cum e omul! Că și copiii! Face exact pe invers! Nimic nu-l intereseazè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui sè creadè cè, într-adevèr, nimic în lume nu-i mai interesant că sexul și politică, Matei, mai complex și mai sofisticat în gândire, considerè cè lucrurile sunt mai nuanțate decât crede prietenul lui, cèutând sè-l facè sè înțeleagè cè raiul n-a fost și nu este o țarè obișnuitè și cè Dumnezeu nu-i un leader politic oarecare, În aceastè clipè, însè, ținând între degete paharul de bere, pe care-l rotește încet în sensul acelor de ceasornic, Șerban așteaptè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ȘI MADONĂ Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui Chris de Burgh, Lady in red... Înlănțuiți în dans, să nu ne mai trezim niciodată... Visul celor șapte nopți de primăvară Într-o noapte, la început de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că se rătăcise; făcea parte dintr-o pleiadă de balauri de la sfârșitul secolul XX, că era bine hrănit). Stătea la pândă să mă mănânce. Mi-a spus: “ai curajul să te lupți cu mine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului care-și păstra tăcută moartea în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a dimineții). Și exploziei de sunete ale gureșelor din clanul păsăresc. Dornice de a ciuguli bob cu bob, noua zi. Și fiecare lume o conținea pe cealaltă, așa cum concentratele de hrană cuprind întreaga clasă de vitamine într-un grăunte. E Raiul, Mamă? Nu, e impresia Iadului despre sine. Două Mame, două Mioare călătoreau dinspre interior spre exterior și invers și pentru care toate de ce-urile au primit răspuns, Mamă, mi-e frică să intru pe această poartă! Nu-i nimic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o lectură stufoasă despre cum s-ar putea scrie o carte limpede, cu personaje care să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scrie o carte limpede, cu personaje care să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură de liliac mirosind a trecere. Până la următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu plete albastre, care-i acopereau trupul străveziu, țâșni spre cer cu viteza sunetelor din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă de viață în clipa în care Povestitorul trasă cu creionul electronic liniile portative pentru viitoarea Introducere și rondo capriciosso, în La Major pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, iar la acordul final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția de grâu din vara viitoare era deja vândută. Dacă totul era prevăzut, înseamnă că scopul vieții era plăcerea chinului, iar Raiul nu există, tărâmul în care scopul existenței era metodica, tonalitatea, stilul, ordinea, delimitarea învățăturilor eterne, între eternul peren și eternul trecător, ca în jocul de bowling, în care bila poate fi dirijată după voie spre țintă. Dar aceasta putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pentru Mioara, nu se simțeau întru totul fericite. Ce să le mai dau? se plângea Iisus Mioarei. Nu știu, altceva. Ce altceva, copilă? M-am dat pe Mine însumi și nu le-am ajuns. Le-am dat infinitul, frumusețea Raiului într-o clipă, o oră sau o zi și tot nu se satură. Trebuie să mai mor încă o dată? Da, îi spunea Mioara privindu-L, dar altfel, să-i lași să Te închidă într-o cușcă, la care să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimeni nu știa că va fi luată de cineva în seamă. Dar Mioara văzu nevăzutul pentru că era îmbrăcată în rochie de mireasă, neștiind că acest veșmânt e singurul care oferă, o dată în viață, dreptul de a vedea, pentru o clipă, Raiul. Și tot pentru o clipă, în același timp, reversul său, care n-avea nimic biblic. Legenda era mai simplă decât păcatul însuși. Focul veșnic era compus, secvențial, din acțiuni omenești trecute, viitorul, pe același ecran al prezentului, care unea cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tinereții, frumusețea debordantă a fetelor respinse evident de austerele lor gusturi estetizate pe crterii de cultură, sensibilitate și profunzime, caracteristice geniului și nu pentru niște fufe cu paie în cap visându-se penetrate cu același extaz cu care asceții gândeau raiul cufundați într-o adâncă depresie, specifică Eclesiastului, care vedea lumea ca pe o uriașă deșertăciune. Așa că Brăila neintrând în criteriile lor valorice, aveau să le caute pe alte meleaguri, dispărând pentru totdeauna. Mai sunt însă zvonuri a căror veridicitate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâna omului, păi, cine să se ocupe de pământul ăla?, păi, e nevoie de cineva, un grădinar, trebuie să se vadă de la stradă că totul merge perfect în familia mea, că e curat, îngrijit, că suntem gospodari, să vadă trecătorii raiul de acolo, căutase o femeie și-i spusese: îți plătesc bine, Neli, dragă, dar tu (căci așa îi vorbea la început, cu „tu”, apoi, paradoxal, pe măsură ce timpul trecea, a început să i se adreseze cu „dumneavoastră”) răspunzi de grădină, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e deschisă poarta raiului. Raiul? E tot ce creierul meu transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e deschisă poarta raiului. Raiul? E tot ce creierul meu transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]