8,278 matches
-
pașalâc. De data aceasta era vorba de oportunismul negustorilor brăileni, poate, siguri pe ei, că Țepeluș cu turcii îl vor învinge pe Ștefan. În ceea ce privește politica dusă de Țepeluș, Emil Turdeanu remarca „realismul fără orizont al aliatului muntean”. Țepeluș era foarte realist, ca și alți înaintași ai săi. Era, însă, conștient că singur nu poate rezista turcilor, dar nici n-a îndrăznit să-i înfrunte alături de un aliat, așa cum a făcut Vlad Țepeș. La 8 aprilie 1481, Sixt al IV-lea îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
propusă de noi, vizita a avut loc la data convenită. Am fost antrenat în toate fazele acestei vizite și trebuie să recunosc că viclenia lui Ceaușescu l-a dominat, cel puțin aparent, pe reformatorul Gorbaciov, deși aveam impresia că liderul realist și cu tente progresiste nu era bătrânul de pe malurile Dâmboviței, ci mai tânărul și mai cultivatul oaspete din ograda Kremlinului. România acelor vremuri, trebuie să recunoaștem, trecea printr-o perioadă sinistră. După relativa prosperitate a anilor 1965-1977, cutremurul tragic din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
când, proaspăt absolvent al Liceului "Andrei Șaguna", m-am dus, împreună cu un bun prieten, la miliția Capitalei să cerem un pașaport pentru Argentina. Am fost tratați de un ofițer, poate din generația lui Eliade, Cioran, Ionescu, cu îngăduință și sfaturi realiste că "fie pâinea cât de rea, tot mai bine în țara ta". Acum eram în apropierea Argentinei, în Peru, hoinăream prin imensa Limă și mă întrebam oare ce s-ar fi ales de mine dacă chiar reușeam să atunci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria ei Îmi pare o poveste, cu clipe vesele și triste, cu frământări și zbucium, Într-o lume care devenea din ce În ce mai urâtă. Milly, mai realistă, nu vedea nici o ieșire, mergând pe drumul ales. Eu, mai visător, mă vedeam adesea "omul cu mârțoaga" din piesa lui G. Ciprian și așteptam ziua În care "mârțoaga" va câștiga premiul cel mare. Să menționez și faptul că În februarie
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se impune dincolo de sloganurile "globalizării"), ci prin ceea ce reprezintă, în cele mai bune creații indigene (și avem destule astfel de creații, nu mai prejos de cele ale Vestului), un numitor comun al universalității. Să păstrăm simțul proporțiilor. Nu am fi realiști dacă am socoti că am putea impune (decât poate în vederile hipertrofiante ale protocroniștilor) un ditamai "specific național" comparabil cu cel al popoarelor "mari", al grupurilor de popoare. Nu ne ironiza Cioran, presupunând un specific paraguayan al existenței? Și totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
târgul Huși a trecut în Evul Mediu prin situații grele, totuși numărul populației a crescut, fiind în 1590 de cca 1.000-1.200 de locuitori, iar în 1646 de cca 1.500-1.800 de locuitori. Anton I. Popescu considera mai realistă cifra de 1.500-1.800 de locuitori. Alte statistici dau cifra de aproximativ 1.500 de locuitori în anul 1756, iar peste 2.000 de locuitori pentru anul 1771. Estimarea trebuie privită cu mare circumspecție, deoarece Ecaterina Negruți dă, pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un împrumut luat din veniturile pământului”, apoi sătenii să fie obligați să execute arăturile la timp și să se înființeze „coșerile de rezervă”. Propunerile lui Grigorie Tulbure au fost respinse de membrii Consiliului. Mihail Kogălniceanu, președintele Consiliului, prezenta în mod realist situația din România: „Într-o țară ca a noastră unde pământul este atât de întins și roditor, și unde brațele sunt atâta de puține și atât de scumpe, numai leneșii pot muri de foame”. În ultimul deceniu al secolului al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
copacului până la vân zarea hârdaielor și donițelor; carele viilor, de la cultura viței până la crâșmă; stânele întregi cu fabricarea brânzei și turma de oi dusă de baci și de câini, la care nu lipsea nici măgarul frumos împodobit pentru ocazie. Deși realist, niciodată teatral sau vulgar. Cum de acești oameni simpli și trăiți izolați prin satele lor au izbutit să în jghe beze un spectacol așa de reușit nu o poate explica decât avântul acelui timp excepțional și simțul artistic înnăscut al
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
special în țara noastră s-a pus în mod clar încă acum 100 de ani. * Revăzută după mai bine de un secol, concepția lui Anastasie Fătu cu privire la organizarea învățământului medical și farmaceutic, inclusiv învățământul medico-pedagogic, surprinde prin viziunea sa profund realistă, progresistă și actuală pentru epoca noastră. Personalitate de prestigiu, umanist în concepție, teoretician și organizator desăvârșit, Anastasie Fătu se situează printre întemeietorii Școlii românești de medicină. Opera lui, rezistând la examenul sever al timpului, implică o cercetare atentă, constituind, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
doar legile dinamicii materialiste, viața fiind o expresie a acestei dinamici, un schimb necontenit între anabolism și catabolism. Speciile în evoluția lor sunt produsul acestor procese dinamice. Aceste concepții sunt discutabile. El însuși nu utilizează termenul de materialism, preferând corolarul "realist". Am citit, cu ocazia redactării acestor note, o parte din opera scrisă a lui N. Leon, inclusiv "Jurnalul" său, foarte puțin cunoscut astăzi, după ce a creat o vogă în anii '25-'30. Nu cred că un paragraf, un rând, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sarcastice, a revoltei antifilistine și a democratizării limbajului poetic. E „disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist“: apelează la limbajul străzii, la oralități, la dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă am vorbit de continuatori literari (nu de imitatori, aceștia nu intră aici în discuție), nu voi ezita să-l înscriu, la acest capitol, pe Marin Sorescu, și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că anumite încălcări regretabile vor conduce la beneficii care depășesc orice inconvenient. Cu certitudine, rămâne ceva nesănătos în privința reputației lui Machiavelli, dar mulți susțin că el trebuie să fi fost greșit înțeles în trecut, ca a fost doar un gânditor "realist" sau "realist-orientat", a cărui reputație a suferit pe nedrept. Ca rezultat al unei ample acceptări a ideilor sale, în ultimele decenii Machiavelli a devenit renumit în special în lumea afacerilor. Cărți cu titlul The New Machiavelli: The Art of Politics
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de-a face cu o "autobiografie fără amintiri" și cu o "biografie fără cunoștințe", incursiunea pornind, hazardat (?!) de la o hartă și un punct "marcat ("mânjit ") pe ea cu galben". Acest punct este certitudinea în care exploratoarea pătrunde, descoperindu-i detaliile realiste, istorice și dinamice, conturând astfel cadrul precis Berlinul și contextul germanic în care trăiește, supus conjuncturii, un om al momentului Eminescu. "Urmele personajului dispărut/" uitat " se caută într-un mediu de viață un spațiu trăit în primul rând corporal, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
desigur, amprenta acelui timp în care au fost elaborate (G. Călinescu). Cât de diferite sunt imaginile poetului oferite de-a lungul vremii de diverși autori, fie în monografii critice, fie în opere beletristice, de la portretul aureolat romantic la cel riguros realist sau fantezist, aventuros și așa mai departe. În anii din urmă, o asemenea întreprindere (cu ambiții de monumentalitate, firește) nu s-a făcut poate și din pricina atâtor discuții pătimașe, pro sau contra (nevoii ?!) despărțirii de Eminescu. Ceea ce, oricum am lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gazetarului Mihai Eminescu Viețile paralele (Editura Cartea Românească, București, 2012) o desfășurare epică pe aproape șapte sute de pagini. Ingenios conceput, mai degrabă ca un comentariu detașat al vieții acestuia, într-o reconstituire polemică și nu mai puțin sarcastică, parodică și realistă, totuși, Viețile paralele "ca gen ni se lămurește într-una din numeroasele note de subsol, utilizate cu dezinvoltura trimiterilor critice din studiile academice nu este o operă realistă, ci, prin maniera de prezentare a evenimentelor, este un roman de fantezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestuia, într-o reconstituire polemică și nu mai puțin sarcastică, parodică și realistă, totuși, Viețile paralele "ca gen ni se lămurește într-una din numeroasele note de subsol, utilizate cu dezinvoltura trimiterilor critice din studiile academice nu este o operă realistă, ci, prin maniera de prezentare a evenimentelor, este un roman de fantezie biografică (subliniat) sublinierea aparține autoarei, n.n., Ct.C. Lucrarea nu urmează cursul istoric al evenimentelor vieții lui Mihai Eminescu, constituindu-se într-o suită de "momente" care îmbină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-i întindă o mână (...) Și, în fond, cine e Eminescu ăsta?" Întrebare pe cât de imperativă pe atât de alunecoasă, la care Florina Ilis dă un răspuns polemic prin romanul său, construit ca un soi de comentariu parabolic, cu insinuarea reconstrucției realiste, a biografiei poetului, a factologiei sale existențiale. Romanul începe în momentul în care doamna Slavici îi trimite lui Maiorescu bilețelul prin care anunță că Eminescu a înnebunit și se încheie factologic privind evenimentele vieții poetului în momentul trecerii lui la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin faptul că la cele două cotidiene la care a lucrat a îndeplinit responsabilități exprese în domeniu. Evaluarea factorilor de risc interni și externi, în raport cu valorile și interesele statului român, abordarea lor sectorială aproape exhaustivă, demonstrează buna cunoaștere și orientarea realistă asupra cerințelor societății românești, mai ales din perspectivă socio-politică și istorică". Spectaculos, în felul său, este capitolul în care este analizată relația gazetarului (a poetului) cu serviciile secrete. Sunt contextu alizare rapoartele străine secrete privind activitatea lui (în cadrul Societății Carpații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de realitate și să-și dărâme orice poziții care i-ar fi putut procura o viață mai omenească". Cu alte cuvinte, dacă ar fi stat binișor la Iași, la taclale cu prietenii, fără să-și incomodeze superiorii prin rapoartele sale realiste despre starea precară a învățământului, ar fi fost un om normal și nu și-ar fi "dărâmat" poziția călduță de funcționar al statului, care își ia salarul pe degeaba. Halal interpretare, fie ea și psihanalitică! În privința "narcismului", care se manifestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spiritual românesc, în care "modelele istorice și miturile naționale" sunt integrate într-o "imensă panoramă a istoriei". Epica aceasta se desfășoară pe două spații: unul fantastic și filosofic (Avatarii Faraonului Tlá, Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus ș.a.), celălalt, istoric și realist (Geniu pustiu, Aur, mărire și amor ș.a.). Urmând demersul din studiul Proza lui Eminescu (1964), practicând rigoarea unor sistematizări ce slujesc unei mai bune abordări a fiecărui text în parte și apoi la raportarea în întregul ansamblu al operei eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o direcție ce merge în sensul "tradiției moraliștilor" să se reveleze aceea a "fiziologiilor" (Aur, mărire și amor, La curtea cuconului Vasile Creangă, Visul unei nopți de iarnă, Părintele Ermolachie Chisăliță și Moș Iosif), unde "lirismul este comprimat și cruzimea realistă din pamflete se află încă în stare incipientă". În fine, cea de a șasea direcție, în care sunt concentrate "reveriile" pământene, "viziunile paradisiace", într-un soi de "rousseauism", propunând o "filozofie de existență sau un model de existență", aduce tipologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
jucător al Științei ? L.B.: Nu, noi vom încerca să ne facem jocul nostru, să învățăm cât mai multe și să Ținem aproape de adversari cât mai mult timp posibil. Rep.: Aveți vreo speranță la calificare ? L.B.: Nu, nu, trebuie să fim realiști, este imposibil, dar dacă ne vom menține la 1-2 goluri de adversar, voi fi foarte mulțumit. Rep.: Și, în final, vă rog să mi spuneți cum vă place Bacăul. L.B.: E în regulă, am fost foarte bine primiți, lumea e
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fie recoltate. E și asta o biotehnologie, pentru că biotehnologie e obținerea, prin utilizarea unor organisme, a unui lucru de interes, produs ori serviciu. Să fiu bine Înțeles: nu pledez pentru exterminare, ci pentru o tratare ecologică a problemei. O tratare realistă, iar nu sentimentală. În interiorul colectivității umane, acești intruși scapă controlului naturii, activ În exteriorul comunității pe care o parazitează, iar problemele pe care le provoacă gazdei parazitate pot deveni cu ușurință acute. Natura e prevenitoare, dar nu cunoaște nici mila
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
etapei anterioare. Asta ar Însemna conservarea biotopului, care rămâne mereu plan, dar tot mai departe de partea nouă a lui Ouroboros. Și atunci el, adică biosfera, rămâne “În aer” din punct de vedere energetic. Pentru a menține Viața, evoluționistul devine realist și adaugă a doua spiră În același plan, În exteriorul primeia. Trecerea de la cerc la spirală Înseamnă de fapt participarea biotopului nu numai energetic, dar și substanțial, căci nemaiputându-și prinde coada, Ouroboros, biosfera, e condamnat la dezvoltare continuă. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lor libertate în orice activitate, pentru ca fiecare să aibă propria sa voință, propriile sale gînduri, putînd deveni astfel autentice personalități. Dacă Froebel lansase, pentru epoca sa, lozinca "să trăim pentru copiii noștri", pedagogul suedez propune înlocuirea ei cu alta, mai realistă: "să lăsăm copiii să trăiască!" (8, p. 90). "Majestatea sa copilul", de care vorbește Ellen Key, nu este în nici un caz un prințișor în jurul căruia se foiesc slujitorii puși să-i ghicească și să-i îndeplinească gîndurile. Dimpotrivă, metafora sa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]