7,041 matches
-
Neamțului și Boroaia Râștii. Deoarece în catastiful sămilor tuturor mănăstirilor din țară din 1742 satul nu apare, el figurând de abia în cartografia rusească din 1774, se poate deduce că satul Boroaia a fost fondat în perioada 1742-1774 de către locuitori refugiați din Transilvania care au lucrat ca panțâri în slujba isprăvniciei. Transilvănenii s-au stabilit pe moșiile mănăstirești de aici cu învoiala stareților, probabil după răscoala grănicerilor din Năsăud din 1762. Ei au avut o căpetenie cu numele de Bour (sau
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
nu există date certe, tradiția locală consideră că biserica veche de lemn din Rădășeni a fost ctitorită de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Cronica parohiei precizează următoarele: "„Alungat din tronul Moldovei de Constantin Movilă, Ștefan Tomșa s-a refugiat și adăpostit în satul Rădășeni; revenind la scaunul țării, amintindu-și de ajutorul primit, va fi înălțat aici o biserică. O variantă vorbește numai de punerea temeliei de către domnitor, construcția de lemn ridicându-se de către săteni, edificiul fiind deja inaugurat
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
mulțimi uriașe de țărani ruși. În regiune au început să circule zvonuri conform cărora țarul Petru Fiodorovici nu a murit și nu a fost îngropat, ci a supraviețuit asasinatului pus la cale de țarina Ecaterina a II-a, s-a refugiat în zonă și caută ajutor pentru recucerirea tronul. Emelian Pugaciov, un cazac mărunt, dezertor din trupele imperiale, s-a autoproclamat „țarul Petru Fiodorovici” și a declarat că va rezolva toate plângerile, va asigura cazacilor libertatea absolută și, după detronarea țarinei
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
trupele imperiale, s-a autoproclamat „țarul Petru Fiodorovici” și a declarat că va rezolva toate plângerile, va asigura cazacilor libertatea absolută și, după detronarea țarinei, o va obliga să se retragă într-o mănăstire. Cazacii, în special cei care se refugiaseră în fermele izolate după rebeliunea din 1772, este foarte probabil să fi știut cu siguranță cine era Pugaciov, dar așteptau doar un pretext pentru a se răscula din nou, iar apariția impostorului nu a făcut decât să le ofere ocazia
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
apropierea fortăreței Tatișcevoi o înfrângere grea răsculaților. Pugaciov a plecat spre așezarea Berdsk. A reușit să se retragă până în cetate cu ajutorul răsculaților conduși de Ovcinnikov. În fruntea a trei sute de cazaci, Pugaciov a rupt încercuirea trupelor guvernamentale și s-a refugiat în Nijneozernoe. În aprilie 1774, cazacii conduși de Ovchinnikov și Dehtiarev s-au confruntat la porțile orașului Iaițk cu trupele generalului Pavel Mansurov. În lupta de pe 15 aprilie, Pugaciov a suferit o înfrângere grea. Printre sutele de cazaci care au
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Felix zu Schwarzenberg au cerut ajutor Rusiei, încheind o convenție militară. 20 000 de soldați ruși au intrat în Transilvania și Ungaria, învingând forțele maghiare la Timișoara și Sighișoara. Maghiarii au capitulat în august 1848 la Siria. Kossuth s-a refugiat în Imperiul Otoman și în Europa vestică. Revoluțiile au fost înfrânte și s-a instituit controlul habsburgilor în întreg imperiul. Comandanții militari maghiari au fost arestați și 13 generali dintre ei au fost executați. A început o perioada de tranziție
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
satului, fiind parte a Mănăstirii Brădicești. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Episcopul Varlaam al Hușilor a avut ideea de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii „Buna Vestire
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
cazacilor ruși ai lui Emelian Pugaciov, ceea ce a înfuriat-o puternic pe împărăteasa Ecaterina cea Mare. Datorită atitudinii binevoitoare a zaporojenilor față de șerbii fugari, în 1775, numărul iobagilor care fugiseră din hetmanant și teritoriile ucrainene controlate de polonezi și se refugiaseră în Zaporojia crescuse la aproximativ 100.000 de oameni. După semnarea Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, prin care Rusia anexa Hanatul Crimeii, nevoia pentru o apărare a frontierei de sud de către zaporojeni a dispărut. A început colonizarea „Noii Rusii”. Una dintre coloniile
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
de dimineață", foarte bine primit de critică. Între anii 1936 - 1940, urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. Continuă ultimele clase de liceu la Liceul "Aurel Vlaicu" din Orăștie (1940 - 1944), unde familia sa se refugiase, după Dictatul de la Viena. Din 1941, datează parodia, în 6 tablouri "Suferințele tânărului Faust", scrisă la Orăștie. Impresionat de realitățile războiului, scrie ciclul de poeme "Ceruri arse" (1942 - 1945). Debut literar cu poezia "Crengi" în "Revista Fundațiilor Regale" (1944). La
Dominic Stanca (actor) () [Corola-website/Science/317550_a_318879]
-
să intre în posesia moșie Subotiv. Czapliński a ordonat executarea a două raiduri împotriva Subotivului, în timpul cărora s-au produs mari pagube proprietății lui Hmelnițki, iar fiul său, Iuri, a fost bătut. Pentru a-și salva familia, Hmelnițki s-a refugiat în casa unei rude din Cihirin. El a obținut două audiențe la rege, dar hotărârile monarhului nu au fost respectate de puternicul magnat Koniecpolski. După ce nu a primit ajutorul așteptat din partea oficialilor polonezi, Hmelnițki a căutat sprijinul prietenilor și subordonaților
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Carol Gustav. Au urmat o serie rapidă de cedări fără luptă a altor voievozi. Aproape întreaga țară a urmat această tendință, iar suedezii au intrat fără opoziție în Varșovia în august 1655. Regele Ioan Cazimir a fost obligat să se refugieze în Silezia. În ciuda capitulării fără luptă a majorității voievodatelor, au rămas câteva puncte de rezistență, printre care cea mai semnificativă a fost mănăstirea Jasna Góra. Garnizoana fortăreței-sanctuar al Poloniei, condusă de Marele Prior Augustyn Kordecki, a rezistat cu succes atacurilor
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
o vârstă fragedă. După moartea lui Neagoe Basarab, în 1521, fiul lor Theodosie (n.1505, d.1521) a fost înscăunat ca domn al Țării Românești, însă a fost alungat de Radu de la Afumați și a murit la Constantinopol. s-a refugiat în Ardeal împreună cu fiicele sale Stana și Ruxanda, trăind la Sibiu o viață liniștită, sub ocrotirea vărului său, Regele Ungariei. La 21 ianuarie 1526, Ruxanda s-a căsătorit cu Radu de la Afumați, domnitorul Țării Românești. Peste puțin timp, în același
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
După 1924 întreprinde călători în diverse țări europene și în Africa, pictând peisaje caracterizate prin culori violente. Are și o bogată activitate în dramaturgie, fiind autorul unor piese de teatru cu tendință expresionistă. Abia întors la Viena în 1937, se refugiază la Praga în urma anexării Austriei de regimul nazist din Germania. Când, în 1938, trupele hitleriste invadară și Cehoslovacia, Kokoschka emigră la Londra. Regimul nazist îi caracterizează opera drept „artă degenerată” și îi confiscă tablourile aflate în diverse colecții. După sfârșitul
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
a fost preluat și folosit și pentru lagăre de regimul nazist. Evreii din Veneția au locuit până la sfârșitul perioadei Republicii Venețiene pe un teritoriu restrâns fiind izolați de restul populației orașului, fiind însă protejați de statul venețian. Ei s-au refugiat aici din țările creștine din Europa de Vest unde erau supuși la impozite mari și erau urmăriți de inchiziție. Pe o suprafață de 3 ha. locuiau în anul 1552, 900 de evrei, iar în anul 1611 pe aceași suprafață locuiau 5.500
Ghetoul venețian () [Corola-website/Science/317647_a_318976]
-
britanică unde a fost adoptată o lege cu scopul restrângerii sclaviei, numită "Act Against Slavery" (în românește, "Un act contra sclaviei"). Între 1830 și 1860, circa 30.000 de sclavi afro-americani au fugit pe calea ferată clandestină, pentru a se refugia în "Canada de Sus" (și în "Canada Unită")). Canada de Sus era caracterizată prin modul său de viață englez, fidel coroanei britanice, în care legile civile și legile penale erau cele englezești. Această divizare, între "Canada de Sus" și "Canada
Canada de Sus () [Corola-website/Science/317712_a_319041]
-
Germania, Israel și SUA confruntate cu procese de despăgubiri și de crime de război sau contra umanității. Randolph Braham este căsătorit din anul 1954 cu Elizabeth, ingineră electronistă, originară din orașul german Mannheim, și care în anii regimului hiterlist se refugiase cu familia în Italia. Ei au doi fii - Steven și Robert, și doi nepoți. Randolph L.Braham a scris sau participat la redactarea a peste 60 de cărți și este autorul a peste 300 de articole: (în maghiară - Eichmann és
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
în "Legiunea Volga-Ural", o unitate tătărească. Ei organizează un grup de rezistență care face propagandă printre legionari îndemnându-i să își folosească armele împotriva naziștilor. Ca urmare, primul batalion trimis pe frontul de est îi ucide pe germani și se refugiază la partizanii sovietici din Belarus. Grupul este descoperit și trimis la închisoarea Moabit din Berlin. Aici Musa împarte celula cu belgianul André Timmermans și un polonez. Grupul de tătari este interogat și torturat. Gestapoul îi rupe lui Musa brațul stâng
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
documente. Prima mențiune este din anul 1715, când avea doar 3 familii de iobagi. Cinci ani mai târziu, în 1720, sunt înregistrate șase familii. Către mijlocul secolului al XVIII-lea, numărul locuitorilor a crescut, datorită unor bănățeni care s-au refugiat aici, fugind de urgia turcească. Nu știm cât de exactă este această informație, păstrată de memoria colectivă a satului. În conscripția locuitorilor comitatului Arad, din anul 1743, la Roșia sunt înregistrate 22 de familii, printre care a „judelui” Faur Ion
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
a fost fiica lui Hermann Ferdinand Schell, un scriitor elvețian, și al Margarethei Noé von Nordberg, o actriță vieneză. Și-a petrecut începutul copilăriei împreună cu frații ei, Maximilian, Carl și Immy, în Austria. După anexarea Austriei (Anschluss), familia s-a refugiat în anul 1938 la Zürich. Cariera ei în domeniul comerțului va fi întrerupă, deoarce va fi descoperită ca talent, de Sigfrit Steiner. Primul rol îl va juca în filmul Steinbruch (Cariera de piatră), în anul 1942 alături de Heinrich Gretler. Ea
Maria Schell () [Corola-website/Science/317782_a_319111]
-
Terek au fost osetini . Primele înregistrări scrise cu privire la coloniile slavilor de pe cursul inferior al râului Terek sunt din anul 1520, anul în care Cnezatul Riazanului a fost anexat de Marele Cnezat al Moscovei, iar un grup de locuitori s-au refugiat în zona cursului râului Terek (în nordul Ceceniei zilelor noastre). Primele așezări au fost localizate la vărsarea râului Aktaș. Acesta a fost cel mai vechi grup, cel al „cazacilor de munte” (гребенские казаки "grebenskie kazaki"), care au ocupat ambele maluri
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
cele mai controversate evenimente care au urmat dizolvării Uniunii Sovietice fiind implicați în conflictele din Osetia de Sud, Crimeea, Kosovo, Transnistria și Abhazia. Conflictul din Abhazia a avut o importanță specială pentru cazaci. Un număr de cazaci care s-au refugiat în regiune în timpul procesului de decazacizare din deceniul al treilea al secolului al XX-lea au fost asimilați de populația locală. Mai înainte de izbucnirea conflictului georgiano-abhaz au existat propuneri pentru crearea unei Armate a cazacilor din Kuban și Abhazia. Când
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
la Caterlez în 1803. Nekrasoviții reușiseră între timp să câștige sprijinul comandantului militar al Ismailului, Pehlevanoğlu și, în 1805, bucurându-se de sprijinul acestuia din urmă, au atacat și distrus încă o dat siciul. Zaporjijienii care au supraviețuit s-au refugiat în Raiaua Brăilei. Războiul ruso-turc din 1806 - 1812 a provocat formarea unor noi facțiuni printre zaporijienii de la Dunăre. După ce armata rusă a traversat Dunărea, doi atamani, Trofim Gaibadura și Ivan Guba, și grupările căzăcești pe care le conduceau s-au
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
în Bugeac, unde au format în 1807 „Armata Bugeacului de pe Dunărea de Jos”. (Усть-Дунайское Буджацкое Войско). Această armată a existat doar cinci luni, timp în care numeroși moșieri ucraineni și moldoveni s-au plâns că iobagii lor fug să se refugieze în Chilia și Galați, unde sus-numita armată avea baze. De aceea, pe 20 iunie 1807, armata de 1.387 de oameni a fost desființată. Aproximativ 500 dintre aceștia au fost colonizați în Kuban. Numeroși dintre cazacii care inițial doriseră să
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
a fost îngrozitor. Brutus și armata sa au fost respinși, fiind urmăriți și împrăștiați de trupele lui Antoniu. Octavian și trupele sale au ajuns în tabăra lui Brutus, blocându-i retragerea. Brutus și cu ultimele sale patru legiuni s-au refugiat printre dealurile din apropiere. Temându-se să nu fie prins, s-a sinucis, ultimele sale cuvinte fiind: "„O, sărmană virtute, ai fost numai un nume, și totuși m-am închinat ție de parc-ai fi fost adevărată, dar se pare
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
germanice ariene, creând un mare imperiu ce cuprindea în est și în sud-est teritoriile luate de la germanii arieni și eliminându-i definitiv pe aceștia și pe Biserica lor Ariană din Europa, singuri care reușesc să scape sunt vizigoții ce se refugiază în Peninsula Iberică, unde creează un regat arian, dar în anul 568 sunt evanghelizați și ei de către Biserica de la Roma. După înlăturarea ereticilor arieni, Biserica Apuseană intră într-o expansiune de evanghelizare a Europei Occidentale desfășurată în 3 etape: Prima
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]