6,667 matches
-
și ne-au lăsat pe noi singuri, și toată lumea ne-arată cu degetul. Acuma o pățesc ei, s-a-ntors roata. Privind În urmă, aveți regrete pentru ce-ați făcut, pentru ce-ați pătimit? Pentru ce-am făcut? Nu. N-am nici un regret. Zic că e bine că a fost așa. Faptul că am ajuns la Închisoare mi-a trezit mintea, mi-a oțelit puțin sufletul și m-a pus pe un drum bun. Nu știu ce s-ar fi Întâmplat dacă nu se Întâmpla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că a fost așa. Faptul că am ajuns la Închisoare mi-a trezit mintea, mi-a oțelit puțin sufletul și m-a pus pe un drum bun. Nu știu ce s-ar fi Întâmplat dacă nu se Întâmpla lucrul acesta... Nu am regrete. Dar resentimente aveți? Nu, nu. Eu sunt și cantor la biserica greco-catolică. Eu de mic, de la vârsta de 12 ani, am fost trimis la seminarul greco-catolic la Oradea... și nu urăsc pe nimeni, și nu doresc rău nimănui. Mă revoltă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o să fie altfel... S-a și Întâmplat, de fapt, că Ticu Dumitrescu a reușit să-l convingă pe Tăriceanu să ne dubleze indemnizația de deținut politic, astfel că avem acuma un milion pentru un an de detenție... Privind retrospectiv, aveți regrete? Nu! Categoric, nu! Nu regret nimic! Am o bătrânețe fericită, am o familie frumoasă, În fiecare seară Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat. Și ce să mai zic? Pentru că am fost Închis, am și niște bani
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au divulgat. Doamna Meri Constantinescu, soția lui Constantinescu, care scoate Puncte cardinale la Sibiu, a tratat cu edilii orașului și a obținut locul pentru cruce. Mi-a povestit că s-a purtat bine cu ea. Privind În urmă, acum aveți regrete? Nu. Nu. Noi, educați creștini, n-am făcut altceva decât am ajutat un om: l-am găzduit, l-am hrănit, nu? Dar În suflet..., dacă comuniștii ar fi știut cât Îi urăsc, cred că nu numai șapte ani Îmi dădeau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cine? Cu oamenii ăștia? Eu am sperat În ei, că va fi Învățat ceva În anii de comunism, dar ăștia-s mai răi ca comuniștii, să știți. Ăsta-i Guvern? Ăsta-i Senat? Parlament? Guvern? Batjocură pe capul nostru... Aveți regrete? Ceea ce regret e numa’ pentru copii. Pentru mine, nu... Eu m-am descurcat În servici foarte bine, am fost apreciat, am avut rezultate bune, nu pot spune că, din punctul ăsta de vedere, am avut neplăceri..., dar pe copii mi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oamenii ăștia? Eu am sperat În ei, că va fi Învățat ceva În anii de comunism, dar ăștia-s mai răi ca comuniștii, să știți. Ăsta-i Guvern? Ăsta-i Senat? Parlament? Guvern? Batjocură pe capul nostru... Aveți regrete? Ceea ce regret e numa’ pentru copii. Pentru mine, nu... Eu m-am descurcat În servici foarte bine, am fost apreciat, am avut rezultate bune, nu pot spune că, din punctul ăsta de vedere, am avut neplăceri..., dar pe copii mi i-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care erau deja acolo și am lucrat undeva mai ușor. Da’ și acolo era foamea care era istovitoare, groaznică, și frigul... De Borcea vă mai amintiți ceva? Am văzut la „Memorialul Durerii” pe Borcea, de la Capu’ Midia, spășit și cu regrete. Că la el În colonie veneau distroficii, este și asta..., dar și el provoca distrofia. Cum? Erau oameni de 60 de ani, oameni În vârstă... Dacă vedea că nu mor destui, le punea În mâncare să provoace o diaree, se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să meargă la Craiova și-am ajuns de am lucrat la Simeria, la Întreprinderea de Reparat Vagoane, până la pensie. Privind În urmă toate experiențele prin care ați trecut și toate schimbările care s-au petrecut În viața dumneavoastră, aveți vreun regret? Domnule, uite care e chestiunea... Marele fizician Benjamin Franklin a fost Întrebat: „Dom’le, dacă ar fi s-o luați de la capăt, ați merge pe același drum?”. Și-a spus: „Da!”. Ei, eu nu pot să spun așa ceva. Sunt multe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din nou, mă rog, treburi din astea. Și acum, când vreau să-mi caut drepturile, ca să-mi vie o hârtie, că am dreptul la anumite despăgubiri, o trebuit să treacă patru ani. Ați făcut șapte ani de Închisoare. Aveți vreun regret față de experiențele pe care le-ați trecut? Mie Îmi pare rău că n-am fost lăsați să vorbim pentru oamenii care vor veni după noi. Și tineretul nu știe... Eu, de exemplu, cu propriul meu fiu, am Încercat să nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să las o cerere și să vin după două zile. Și m-am dus după două zile, și m-a angajat. Așa am lucrat tot la Întreprinderea forestieră... Dacă ar fi să priviți În urmă acuma, la vârsta aceasta, aveți regrete sau resentimente? Nu, nu, absolut deloc. Mai ales că am reușit să duc o viață bună. Pe mine ceea ce m-a dus la Închisoare, educația care am primit-o până atunci și apoi În Închisoare, m-a ajutat tot restul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i de mine și m-am dus Înapoi la Întreprindere; n-am vrut să plec de la lucru. Ați avut activitate politică după ’89? Păi, după ’89 tot țărănist am rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind În urmă, aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi, tot la fel, pentru că ăsta al nostru o fost un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sistem, dom’le, toți, toți toți... Toate țările astea care au fost comuniste... Deci noi trebuie, de bine, de rău, să ne adaptăm la o nouă formă de viață, dar nu la ce-i acuma, la acest capitalism dramatic. Aveți regrete? Domne, e o Întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric Începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun sau când... Mă rog... Regrete am În sensul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de rău, să ne adaptăm la o nouă formă de viață, dar nu la ce-i acuma, la acest capitalism dramatic. Aveți regrete? Domne, e o Întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric Începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun sau când... Mă rog... Regrete am În sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
capitalism dramatic. Aveți regrete? Domne, e o Întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric Începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun sau când... Mă rog... Regrete am În sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-a mea..., dar io cred că mama a fost cea care a suferit cel mai mult de pe urma noastră... Ăsta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-a mea..., dar io cred că mama a fost cea care a suferit cel mai mult de pe urma noastră... Ăsta e Într-adevăr un regret: suferința pe care am provocat-o mamei... Și, În plus, au fost și situații efectiv de moment... Te adaptai ca să treci puntea și, după ce ai trecut, ai zis: „Dom’le, Îi bine”. O mai trecut doi-trei ani? „E bine.” Pân-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aceea n-aveai voie nici la cei zece lei, că ni-i punea pe CEC. Și la eliberare am avut o sută de lei... Din toată munca de pe Canal de un an jumate am avut o sută de lei. Aveți regrete pentru cele Întâmplate În perioada comunistă? Nuuu, nimic. Pușcăria fără părere de rău. N-am negat acolo nimic... Am recunoscut că suntem Împotrivă și că am format o organizație care este Împotriva comunismului. Și din cauză c-am recunoscut și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo nimic... Am recunoscut că suntem Împotrivă și că am format o organizație care este Împotriva comunismului. Și din cauză c-am recunoscut și pentru că am fost sinceri cu noi Înșine, Închisoarea am făcut-o fără părere de rău, fără regret... Și știam că cei de-afară Își termină liceul, merg la facultate, Își termină facultatea, se căsătoresc, au familii... Noi făceam În continuare Închisoare, dar fără părere de rău... Asta este o caracteristică a noastră, a tuturora... Nimeni din lotul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
simțit că, dacă aș fi avut posibilitatea să aleg din toate facultățile, tot Teologia aș fi ales. Am terminat În ’56 și am fost capelan, ajutor de preot la Cluj. Privind În urmă, la această vârstă, puteți spune că aveți regrete sau resentimente În ceea ce privește Închisoarea și tot ce-ați trăit acolo? Regrete, da. Resentimente... Acuma mă gândesc că altfel privesc astăzi, altfel le-am privit după 20 de ani și tot așa... Jumătate de secol e mare timp. În general, eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asupra a ceea ce-a fost. Nu se cunoaște istoria neamului ăsta, din păcate. V-a tentat să faceți politică? Nu. Nu. Nici nu vreau s-aud, nici nu mă interesează. Dacă priviți acum În urmă asupra perioadei comuniste, aveți regrete? Am, am. Și vă spun Încă un lucru: am văzut oameni de valoare... Nu eu, c-am fost un nimeni, cu pedeapsă mică, și tânăr, și necopt la cap... Oameni de valoare, la Aiud și la Gherla, și peste tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că nu facem politică... Au zis unii: „Cum, dom’le, tu, care-i avut viața spulberată, să nu faci politică? Îi lași pe nătărăii ăștia care-au fost, tot ăia”. Nu? Că ei au fost, tot ăia sunt... Aveți vreun regret pentru cele Întâmplate? Eu am fost achitat de Tribunalul Suprem În timpul lui Ceaușescu absolut ca nevinovat. Deci au Întors-o la 180 de grade... Eu am fost ultimul care am aflat. Ăilalți colegi de lot, fiind bucureșteni, au aflat și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
51 (în fața grădinii Episcopiei) să trimită la Paris o coroana omagială de frunze de stejar. Participarea românească la ceremonia de la Paris, cuvintele studentului C. Cantacuzino, unul dintre cei opt vorbitori („Junimea română vine să esprime, pe acest mormânt încă deschis, regretele sale eterne pentru pierderea aceluia care fu, în toată viața sa, apostolul libertății, susținătorul ideilor celor mai nobile, apărătorul popoarelor apăsate. Francia pierde în Michelet una din gloriile sale, România un susținător puternic“) a impresionat puternic opinia publică franceză, unul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
greu, se pare, să formulezi condoleanțe decît să-i spui orice altceva unei persoane. Unii din cei cu care m-am întîlnit după revenirea la Bacău mi-au adresat, direct sau la telefon, niște fraze ca la carte, pline cu regrete (e suspiciunea mea) factice. Alții s-au uitat la barba mea, au bîiguit două-trei cuvinte și au rămas cu gîndul suspendat, așteptînd să le ofer detalii. La rîndul meu, nu m-am putut preface că mă consolează toate acestea. *Doliul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de nejuxtapus: frumusețea magnifică a zilei de septembrie, chipurile împietrite ale părinților lui Mișu, lacrimile actriței D.P., amanta sa, cuvintele de despărțire ținute de Vasile Sporici (din partea Teatrului Dramatic Bacovia) și Corneliu Sturzu (din partea Asociației Scriitorilor din Iași), gesturile de regret ale multora din cei care l-au însoțit pe ultimul său drum. A fost îngropat la margine de alee, între doi tei... *Printre altele, în monologul pe care-l murmura lîngă trupul lui Mișu, Ghizela spunea: „Așteptai Festivalul, Gala...” Fostul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca intelectual. Prețuirea față de omul Al. Dima m-a ținut, firește, în contact cu opera sa. Totuși, ca redactor, adept al ierarhiei competențelor provenind din specializări diferite, am fost nevoit să apelez la colaboratori pentru recenzarea cărților dv. E un regret de care mă consolez doar amintindu-mi că am cedat această plăcere unor colegi pricepuți și integri. Cît privește întinderea articolului meu recent, ea ar fi fost alta în condițiile apariției normale (lunare) a revistei. Aș fi bucuros, însă, ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uneori, pocnetul celor ce merg pe trotuar. Gîndul îmi fuge în sute de părți, în trecutul îndepărtat și în cel recent, mai ales în acesta. Alung ideea de bilanț. Treptat, intru într-o stare neutră. N-am dorințe, n-am regrete, n-am invidii. Am doar un gust amar, egal și o tristețe subțire, prelungă. Afară de mine, doi din cei cinci sînt profesori: Marin Neagu, consultant la Facultatea de Horticultură (creatorul soiului de struguri „Augusta” și al unei cale care mie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]