KorAP: Find »[drukola/base=rezista & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...248 249 250 ...605 >

15,122 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum de am rezistat În ultima jumătate de drum, spuse fata răsfoind meniul. — Ar fi trebuit să oprim În Punta Gorda, spuse Roger. Așa ar fi fost normal. Da, dar zisesem că facem peste o sută șaizeci. Și atît am făcut. Tu ce-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

în primele săptămâni și totuși se întâmplă mult mai des decât aș vrea. Când Davey se așază lângă mine, batista e udă de poți s-o storci. Îmi dă alta, mă trage lângă el și mă ia de după umeri. Încă rezist, nu atât fizic, pentru că tot corpul mi-e înțepenit, ca și cum toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
dă alta, mă trage lângă el și mă ia de după umeri. Încă rezist, nu atât fizic, pentru că tot corpul mi-e înțepenit, ca și cum toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
ea, nu doar acasă, de unul singur. Eram conștient că o puteam pierde din cauza necontenitelor mele întrebări, iar alcoolul mă ajuta cumva să înving această teamă. Am devenit mai distant. Mă gândeam doar la următorul pahar - cât timp să mai rezist? Aș putea intra în bucătărie, să trag o dușcă fără ca ea să-și dea seama ce mult am băut? etc., etc. Știți cu toții cum e. La început, nu a înțeles despre ce e vorba, dar era clar că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
prăbușit iar, încercând fără succes să se sprijine de un stâlp. De data asta mi-am păstrat calmul. Eram aproape de casă. Știam că-l pot pune pe picioare. M-am aplecat și i-am spus: —Iubitule, suntem foarte aproape. Mai rezistă puțin. Respiră adânc, încearcă să te ridici și ajungem într-o clipă. Căuta ceva în buzunar, mormăind. A scos cheile și mi le-a dat. Am crezut că vrea să se asigure că vom putea intra în apartament. —Du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
pe gât și spune: A fost minunat! Dar cam repede pentru tine, nu? Voi fi mai încet data viitoare. Promit. Dă-mi voie să scriu că ești incorigibil, domnule, afirmă Daisy. Poți să scrii orice, în afară de faptul că i-am rezistat doar cincisprezece secunde prietenei tale. Chiar ești incorigibil. —Liam este unul dintre cei mai buni clienți, intervine Făt-Frumos. E o adevărată pacoste. Am încercat să scăpăm de el, dar n-avem nici o șansă. De vină este neprețuita mea Julietă, oftează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Vijay își toarnă o tonă de ketchup și mai ia o gură. Acum, pe lângă resturile de ou, s-a adăugat și o scursură roșie. E de-a dreptul dezgustător. —Și ei fac la fel, încerc eu să-i atrag atenția, rezistând cu greu tentației de a nu-i întinde un șervețel. Numai că ei par niște puștani încăpățânați, care nu pot hotărî al cărui castel de nisip e mai important, spune Davey. Asta-i diferența! —Finn era să-mi dea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
în față și să nu ne fie permis să ne atingem de ea. Un sunet prelung se aude la interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat, trebuie să începem. Barney rămâne lângă ușă cu o expresie pe cât de nervoasă, pe atât de exaltată. Încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și foarte sigur pe sine. Nu apare pe ecran mai mult de un minut, însă pentru mine e suficient și mă face să visez cu ochii deschiși fără să înțeleg ce se întâmplă în film. Când se termină, nu pot rezista și derulez fragmentul cu filipinezul de foarte multe ori. Din generic, aflu că îl cheamă Johnny Lee. Aș putea oricând să găsesc o fotografie cu el pe internet. N-am nici o vină. Nu i-am căutat intenționat pe cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
multe ori. Din generic, aflu că îl cheamă Johnny Lee. Aș putea oricând să găsesc o fotografie cu el pe internet. N-am nici o vină. Nu i-am căutat intenționat pe cei care seamănă cu Patrick. Chiar am încercat să rezist tentației de-a urmări de zeci de ori casetele cu Bobby Thunder. Doar că s-a întâmplat să dau peste cineva care-i seamănă leit. Cine mă poate condamna? Mă întreb uneori dacă obsesia pentru tipii care arată ca Patrick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
acum vreo două săptămâni, am izbucnit în plâns și nu m-am mai putut opri. Dimineața următoare abia am coborât din pat. Am avut noroc cu bona copiilor și cu Nadia, femeia care face curat, că altfel nu aș fi rezistat. Treceam așadar prin stadiul Depresiei. Acum nu mai sunt așa de furioasă. Doar din când în când. În schimb, nu mai pot scăpa de depresie. Am încercat să fac ceva de dragul copiilor, dar mare lucru n-am realizat. Nici prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
nu trebuia - fața lui mare și jovială începe să se schimonosească din cauza îngrijorării - și sunt sigură că expresia mea e responsabilă de asta. Trebuie să dreg cumva lucrurile. —Douăzeci de kilometri! exclam detașată. E dat naibii! Cum poate cineva să reziste atât?! Eu mă plictisesc după câteva sute de metri! — Plictiseala nu e prima mea grijă, răspunde Matt. Eu mi-aș face probleme în legătură cu un atac de cord. Patrick m-a bătut întotdeauna la cap să merg cu el la sală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
părut aiurea, dat fiind că era consilierul meu în probleme sentimentale, și-mi spune că tot se mai simte straniu să-mi vorbească despre toate astea, deoarece se teme că nu l-am uitat pe Patrick. Dar n-a putut rezista, trebuia să-mi spună, pentru că se simte atât de atras de mine, încât de fiecare dată când mă vede nu se poate gândi decât că vrea să mă sărute, iar asta înseamnă că nu mai e în măsură să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
fericită mă simt pentru că sunt cu el. Daisy e însă o maestră a provocărilor, că aproape mă face să mărturisesc. — Când te întâlnești cu Lewis? întreb. Ea știe ce vreau să fac, de fapt, dar, ca și mine, nu poate rezista. Suntem amândouă captivele propriilor noastre tentații și nu vrem să ne eliberăm de ele. — Mâine seară! zice ea, fericită. Cinăm împreună. Când a sunat? —Ieri. —Trebuia să pretinzi că nu ai timp. Nu e bine să-i cedezi așa ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
nu sunt altceva decât acumulări de noxe. Inspir adânc aerul curat și parfumat de ierburi și de iasomie. Ce mult îmi doresc să fi fost Jake cu mine acum, să ne bucurăm împreună de această noapte perfectă! Mă chinui să rezist tentației de a-l suna chiar acum și de a-l ruga să vină aici cât de curând. Am dormi pe pajiștea de mătase și dimineața ne-am trezi scăldați de rouă. Cred că s-ar putea să mă fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
pentru că nu mai suporta încă o noapte în Londra fără iubita lui. „Am călătorit toată noaptea ca să te găsesc.“ Roți de mașină pe asfaltul aleii... Imaginația mea combină balade americane cu cântece country. N-o să-l sun pentru că n-aș rezista ispitei și l-aș ruga să vină după mine. Mai degrabă îi trimit un mesaj. Nu e cea mai bună metodă de a-ți exprima sentimentele, dar în final sună cam așa: Somerset e splendid. O noapte perfectă. Mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
există și alte metode! Tocmai mă gândesc s-o întreb ce are de gând, dar Barney intră în cameră. Are părul ciufulit și pare foarte, foarte dezorientat și supărat. —Barney! îl strigă Daisy și-i zâmbește fermecător. Barney, bineînțeles, nu rezistă unei asemenea abordări, dar nu reușește să-i întoarcă zâmbetul de rigoare. Traversează camera, se apropie de noi și ne întreabă brusc: Ați văzut-o pe Nessa? Urmează un moment de pauză - aștept să văd reacția lui Daisy, fiindcă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
care se manifestă Daisy. Metodele ei de seducție din anii patruzeci nu pot fi puse în practică decât de o femeie care nu se îndoiește nici o clipă de farmecul ei. Cum zicea și Davey (bietul Davey!), lui Daisy nu-i rezistă nici un bărbat. Ea pare să întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și, în plus, joacă un rol, ceea ce îi permite să facă lucruri la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
ea guiță vesel. Am să mai beau un pahar, mai degrabă, ca să-mi păstrez demnitatea, răspund eu. —Dar asta nu e cumva o contradicție în termeni? rânjește Finn la mine, dar nu mai așteaptă răspunsul... Ce naiba! Dacă nu le poți rezista, alătură-te! Mai este loc și pentru mine? răcnește el și se aruncă în capătul cu apă mai adâncă, în uralele celor din bazin, și spre disperarea unui cuplu care se pipăie pe margine și care-l înjură de mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
crezut că pentru amândoi a fost extraordinar... Nu este bine să încerci să ceri explicații de la bărbații care vor să se despartă de tine. Știu asta. Dar un instinct foarte puternic îmi spune să încerc și e foarte greu să rezist, mai ales că aici e vorba și de nevoia mea de a căpăta o motivație care să nu frizeze absurdul. Măcar atât... Poate că ar fi mai bine să surâd ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să trântesc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
nemaipomenit! Nu la nivelul atins cu Patrick, însă nu am de ce să mă plâng. Se vedea că eram pe aceeași lungime de undă. N-a fost ca și cum eu aș fi încercat să-l seduc, iar el ar fi încercat să reziste, să se împotrivească. Mi-a „luat vorba din gură“, ca să parafrazez. Se dădea peste cap. Îi e teamă de responsabilități, zice Daisy atotștiutoare. V-ați apropiat prea tare și s-a speriat. — Dar asta înseamnă că iarăși am dat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

domolea iuțeala de la o extremitate a planului de oscilație, ca să revină indolent către centru, să capete apoi viteză la jumătatea drumului parcurs, să taie Încrezător pătratul ocult al forțelor care-i marcau destinul. Dacă aș fi rămas un timp Îndelungat, rezistând trecerii orelor, să fixez cu privirea acel cap de pasăre, acel vârf de lance, acea creastă răsturnată, În timp ce-și desena În gol propriile-i diagonale, atingând punctele opuse ale circumferinței ei astigmatice, aș fi fost victima unei iluzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
energii, să rotească volane - cum aveam să pot supraviețui? M-ar fi Înfruntat, instigate de Stăpânii Lumii care le voiseră să existe ca să vorbească despre eroarea creațiunii, dispozitive inutile, idoli ai stăpânilor din lumea de jos - cum aș fi putut rezista fără să mă clatin? Trebuia să plec, să fi plecat, era o Întreagă nebunie, tocmai cădeam prins În jocul ce-l făcuse pe Jacopo Belbo să-și piardă mințile, eu, omul incredulității... Nu știu dacă alaltăieri seară am făcut bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
aceea, deoarece Stăpânii aveau să vină doar către miezul nopții. În momentul acela un grup de tineri ieșea din La Rotonda. O fată trecea pe rue Conté, cotind apoi pe rue Montgolfier. Nu era o zonă prea frecventată, puteam să rezist oare ceasuri În șir privind lumea insipidă pe care o aveam În spate? Dar dacă periscopul era acolo, n-ar fi trebuit să-mi trimită mesaje de o anume Însemnătate secretă? Simțeam cum se apropie nevoia de a urina: trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
zi Înainte cincizeci și patru de frați ai ordinului Însoțiți la rug, pentru că nu voiseră să mărturisească greșelile de mai sus, și că auzise spunându-se că fuseseră arși și că el În persoană, temându-se că n-ar fi rezistat cum trebuie dacă ar fi fost ars, ar fi mărturisit, de frica morții, În prezența domnilor comisari și a oricui, n-are importanță, dacă ar fi fost interogat, că toate greșelile imputate ordinului erau adevărate și că, dacă i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]