6,994 matches
-
orificiu depravat, invaginația unui organ sexual aflat încă în stadiul embrionar al evoluției îmi aduse aminte de micile răni de pe propriul corp, care încă mai purta contururile tabloului de bord și ale comenzilor. I-am atins adâncitura de pe coapsă, șanțul săpat între sân și subsuoara dreaptă de corsetul spinal, urma roșie de pe interiorul părții superioare a brațului drept - acestea erau șabloanele pentru noi organe genitale, mulajele posibilităților sexuale care așteptau încă să fie create într-o sută de accidente experimentale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coșciug. Localitatea fiind alcătuită din oameni deosebit de evlavioși, cortegiul se întindea pe câteva sute de metri. Famfara și bocitoarele duceau vestea faptului care se petrecea, la Adâncata, până departe,în vecinătăți. În fața cimitirului, toată lumea a rămas pe loc. Nu-i săpase nimeni groapa, căci, așa fusese făcută înțelegerea, cu tanti Elogia, șefa acestui spectacol. În loc să se pătrundă dincolo de poartă, pe neveste, Nenea Văduvoiu s-a ridicat în picioare și a început a bate din palme, și a saluta, pe toată lumea,în stânga
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu pământul rezultat de la săpare. Au cerut să le fie transmisă o indicație prețioasă, în această problemă spinoasă. După îndelungi calcule, încununate de o matură chibzuință, consilierii prezidențiali de atunci, demni înaintași ai celor de azi, au indicat ca să se sape o groapă mare, în care să se pună pământul rezultat de la săparea metroului. Și totuși metroul nu s-a mai construit, fiindcă după ce săpaseră marea groapă, rezultase parcă și mai mult pământ. Au încercat ei să-l pună în altă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
matură chibzuință, consilierii prezidențiali de atunci, demni înaintași ai celor de azi, au indicat ca să se sape o groapă mare, în care să se pună pământul rezultat de la săparea metroului. Și totuși metroul nu s-a mai construit, fiindcă după ce săpaseră marea groapă, rezultase parcă și mai mult pământ. Au încercat ei să-l pună în altă groapă, pe care o săpaseră și mai largă, însă iar aveau probleme cu pământul rezultat. Unii dintre ei, cum ar fi Diaconescu de la OTV
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care să se pună pământul rezultat de la săparea metroului. Și totuși metroul nu s-a mai construit, fiindcă după ce săpaseră marea groapă, rezultase parcă și mai mult pământ. Au încercat ei să-l pună în altă groapă, pe care o săpaseră și mai largă, însă iar aveau probleme cu pământul rezultat. Unii dintre ei, cum ar fi Diaconescu de la OTV, au săpat până au ajuns la București, unde nu au mai avut nevoie să sape, deoarece întregul oraș era doar o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
groapă, rezultase parcă și mai mult pământ. Au încercat ei să-l pună în altă groapă, pe care o săpaseră și mai largă, însă iar aveau probleme cu pământul rezultat. Unii dintre ei, cum ar fi Diaconescu de la OTV, au săpat până au ajuns la București, unde nu au mai avut nevoie să sape, deoarece întregul oraș era doar o mare de gropi, în care bucureștenii, dau de când se știu. Poate nu mi aminteam acest episod despre „Epoca de aur”, dacă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în altă groapă, pe care o săpaseră și mai largă, însă iar aveau probleme cu pământul rezultat. Unii dintre ei, cum ar fi Diaconescu de la OTV, au săpat până au ajuns la București, unde nu au mai avut nevoie să sape, deoarece întregul oraș era doar o mare de gropi, în care bucureștenii, dau de când se știu. Poate nu mi aminteam acest episod despre „Epoca de aur”, dacă Epoca de varză tocată, pe care o traversăm acum, nu ar prezenta unele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
înaintează la Ministerului Culturii, urmând ca în secolele viitoare, specialiștii de la Minister să dea sau nu acceptul, pentru continuarea lucrărilor la parcare. Adică în felul cesta, am putea să-i punem cruce parcării. Peste vreo zece secole, alți arheologi vor săpa și vor da peste niște muncitori citind Click și Libertatea, adevărate urme ale civilizației postdecembriste. Dar se pare că nu este cazul. Și așa ziarele scriu că arheologii au foarte mult de lucru, fiindcă sub drumul roman de la Sarmisegetuza a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează dar nu se lasă dovedit. Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat cum se scurge neîncetat ca dintr-o clepsidră uriașă. Apa sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi închide clapeta și-l strecoară la loc în geantă. Mărgelele de la gâtul ei sunt dintr-o piatră verde, intercalate cu mărgele de aur. Sub ele poartă șiraguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dincolo de cuvinte deschid culoar minții încep întrecerea gândurilor nerostite se depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adună seva în semințe între doi arbori avem cuvintele Adrian cu îndemânarea primăverii noul prieten a venit în inima mea direct din stradă purtat de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo, departe... Mă-ntorc la același etern întuneric. Și din glasuri obscure, eu fac o pădure. Dar unde sunt urșii să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în noi? Unde e stolul de păsări târzii Aduse de soare și duse întâi? O brumă e argintul și aur e gerul Din mâinile mele alunecă cerul. Aici, ca o apă ce-așteaptă înghețul, Neiertătoare iarnă și-aruncă disprețul. Melc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aprins în uitare spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ar fi ultima zi în care se mai moare nu mai înțeleg nimic îmi privesc copilul ca pe prelungire a nopții și aștept... între noi trecutul o noapte și Dumnezeu printre resturi. singurul loc de care moartea nu știe uneori sap în mine și rămân acolo până noaptea târziu caut locul din care am venit știu că există pericolul să se surpe pereții scrijeliți de nesomn și nimeni n-ar cuteza să mă dezgroape iar căutările mele vor fi zădarnice rănit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stelelor ce mă înconjoară o perdea din fantome cer înstelat De ce sunt? pentru a sculpta chipul Lui și-a slăvi sacrificiul Fiului Ce fac? mă duc în vârful cometei latine apoi mă duc la capătul galaxiei și găsesc scuarul dumnezeiesc sap până în interiorul pământului... mi-e frică de hăul începuturilor caut în valurile minții mele omenești... și găsesc în spatele cascadei orașul artiștilor ating cu mâna nimfa cerului... și găsesc răspunsul întrebării Cine sunt eu? Sunt pădurea hăruită de Dumnezeu Ce observ
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
peste disperarea Care-și făcuse loc în scoarțele visului meu din care lipsesc... Doar eu pot lipsi cu desăvârșire din propriul meu vis. Un răspuns la întrebarea pe care chiar eu am putut să o scriu În piatra unde era săpat tot ce voiam să știu, Am scris ușor cu un cristal pur: Ce lipsește din simplul meu vis? Stan Florina, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Mirajul drumețiilor La drumeție când pleci
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și, fără să știu de ce, continuam să merg. După mult timp de mers, am văzut la mare depărtare o siluetă. Era un copil care stătea cu spatele la mine jucându-se în nisip. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta a venit și, imediat după trecerea lui, copilul și-a pierdut fericirea și a plecat supărat pășind încet pe nisipul rece
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
merg. După mult timp de mers, am văzut la mare depărtare o siluetă. Era un copil care stătea cu spatele la mine jucându-se în nisip. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta a venit și, imediat după trecerea lui, copilul și-a pierdut fericirea și a plecat supărat pășind încet pe nisipul rece. Înțelesesem de ce era copilul trist și, încercând
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar avea curajul să spună ce simte. Acest om care arăta și se comporta exact ca mine s-a uitat fix în ochii mei și mi-a spus cu un zâmbet plăcut și, în același timp, inteligent:„Când erai mic săpai gropi în nisip și apoi așteptai ca toată apa din mare să intre în groapa ta, acum încerci, cu mintea ta, să cuprinzi neștiutul, să înțelegi neînțelesul și să pătrunzi nepătrunsul? Ai vrea oare ca toată apa din mare să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să treacă sub tăcere numele asasinului lui Gildas. Încăperea În formă de L avea cam o sută de metri pătrați. De peste tot se vedea marea. O terasă din lemn mergea de-a lungul vilei, literalmente suspendată deasupra valurilor. O scară săpată În stîncă permitea accesul la un minuscul golf privat. Interiorul era pe potriva cabinetului. Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apa care-i ajungea la glezne, să-și ascundă scuterul acvatic Într-o scobitură a stîncii astfel Încît să nu poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri brusc văzînd-o pe Marie despărțindu-se de Chantal. - Te implor, Marie, dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă la Ryannon, zeița celtă ale cărei păsări aveau puterea să Învie morții și să trimită la moarte pe cei vii. Toate astea nu se bazează evident decît pe... Se Întrerupse, dîndu-și seama că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]