6,230 matches
-
parte din magistrați, desemnați prin tragere la sorți, continuau să-și ocupe funcția în timpul vacanței respective. Astfel, în Imperiul Roman, culesul viilor era o perioadă de veselie și de sărbătoare pentru toți, de la senatori la magistrați și de la proprietarii la sclavii latifundiilor. Culegătorii romani, cărora li se dădea vin la discreție, își murdăreau trupurile cu must. Platon (Legile, 637 b) descrie o sărbătoare în cinstea lui Dionisos în care drojdia de vin era folosită în același scop. În localitatea Cournonterral, aproape de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
redusese la un fel de miere aspră. Precum grecii, romanii beau vinul îndoit cu apă, pe care îl amestecau cu absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar cel de calitatea a doua era păstrat pentru sclavi, cărora uneori li se dădea un simplu amestec de apă și oțet (asemănător cu posca legionarului roman). Vinul era băut în timpul meselor, rareori în afara lor, și în timpul a ceea ce se numea comisatio (banchet). Dacă romanii au venit cu instrumentele și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
într-o anumită etapă a evoluției sociale, a desfășurării afacerilor, în particular. Două precondiții au fost necesare (exprimând realitatea societală a economiei capitaliste): a) apariția mâinii de lucru libere din punct de vedere social-economic și juridic, în locul omului dependent (ca sclav sau iobag), ceea ce a dat relațiilor de muncă un caracter cu totul nou al conducerii „liber” acceptate și realizate prin sisteme motivaționale liber însușite; b) apariția unui nou tip de întreprinzător (cel capitalist), care-și bazează puterea pe factori strict
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
-l formulăm. În realitate, conceptul de „muncă” reprezintă o valorizare (acordarea de valori, selectări și ierarhizări) și valorificare (aplicare practică) a diferitelor tipuri de activități. Să facem un experiment. Să încercăm, să răspundem la următoarele întrebări (dintre alte multe posibile) „sclavul muncea?”; „Socrate muncea?”; „femeia care depune o activitate în gospodăria sa muncește?”; „dar aceeași activitate depusă de o salariată la un restaurant este considerată muncă?”; „criticul literar care citește o carte pentru a-i face o recenzie remunerată, muncește?”; „dar
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
fost inventată. În numeroase societăți termenul de muncă lipsește, în alte contexte el este corelat exclusiv unei activități de rang social inferior. Pentru Aristotel (384-322 î.e.n) „cei ce muncesc la producerea celor necesare vieții pentru un stăpân sunt sclavi, iar cei ce muncesc pentru public sunt meseriași sau salahori”<footnote Aristotel, Politica, cartea a III-a, a se vedea, Aristotel, Editura de Stat, București, 1957, p. 136. footnote>. Cei care muncesc nu au nevoie de virtuți decât în mică
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cei ce muncesc pentru public sunt meseriași sau salahori”<footnote Aristotel, Politica, cartea a III-a, a se vedea, Aristotel, Editura de Stat, București, 1957, p. 136. footnote>. Cei care muncesc nu au nevoie de virtuți decât în mică măsură, sclavul „este evident că are nevoie de puțină virtute și numai atât cât să nu-și neglijeze muncile (...), meseriașul (...) are de-a face cu virtutea numai întrucât starea lui are asemănare cu cea a sclavului”<footnote Ibidem, p. 135. footnote>. b
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de virtuți decât în mică măsură, sclavul „este evident că are nevoie de puțină virtute și numai atât cât să nu-și neglijeze muncile (...), meseriașul (...) are de-a face cu virtutea numai întrucât starea lui are asemănare cu cea a sclavului”<footnote Ibidem, p. 135. footnote>. b) A doua orientare consideră că munca - în sensul său științific - implică „apariția relației de muncă și a «muncitorului liber» care își vinde capacitatea sa de muncă”<footnote Godelier, Maurice, L’idéel et le matériel
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
alte societăți, căci trăirile sociale ale acelor societăți erau altele, generate de cultura împărtășită, de relațiile și mentalitățile dominante. Din punctul de vedere al epocii respective, ar fi greșit a concepe o viziune asupra muncii prin care să considerăm activitatea sclavului, meseriașului, omului liber și a stăpânului de sclavi ca încadrabilă în conceptul de muncă. Munca era astfel concepută încât se încadra în sistemul cultural de dominare al epocii. Cei care muncesc pentru câștigarea unui salariu „fac ca mintea să fie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
erau altele, generate de cultura împărtășită, de relațiile și mentalitățile dominante. Din punctul de vedere al epocii respective, ar fi greșit a concepe o viziune asupra muncii prin care să considerăm activitatea sclavului, meseriașului, omului liber și a stăpânului de sclavi ca încadrabilă în conceptul de muncă. Munca era astfel concepută încât se încadra în sistemul cultural de dominare al epocii. Cei care muncesc pentru câștigarea unui salariu „fac ca mintea să fie preocupată și înjosită”<footnote Aristotel, op. cit., p. 147
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
-și asigura viața, dar nu este vorba de muncă. Munca este o caracteristică esențial umană, prin care omul își reprezintă situația sa în societate sub aspectul modului în care el își asigură condițiile necesare vieții sale. Pentru Aristotel, stăpânul de sclavi nu muncea, căci nu avea necesitatea de a-și asigura condițiile de viață. Sclavul era cel care, prin firea lucrurilor, avea necesitatea ca, asigurând cele necesare vieții stăpânului, să-și asigure și propriile condiții de viață. Ideea caracterului „memorabil” al
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
umană, prin care omul își reprezintă situația sa în societate sub aspectul modului în care el își asigură condițiile necesare vieții sale. Pentru Aristotel, stăpânul de sclavi nu muncea, căci nu avea necesitatea de a-și asigura condițiile de viață. Sclavul era cel care, prin firea lucrurilor, avea necesitatea ca, asigurând cele necesare vieții stăpânului, să-și asigure și propriile condiții de viață. Ideea caracterului „memorabil” al necesității de a munci pentru a-și asigura condițiile de viață s-a menținut
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
au făcut încercări încununate de succes de a se reconstitui concepția generală de viață, atitudinile, principiile, prejudecățile și convingerile oare au stat la baza multor civilizații. Avem bogate cunoștințe despre atitudinea grecilor față de divinitățile lor, față de femei și fața de sclavi ; putem descrie în detaliu cosmologia evului mediu ; si am încercat să arătăm modul foarte diferit de. a vedea, său cel puțin tradițiile și convențiile artistice foarte diferite implicate de arta bizantină și chineză. Mai ales în Germania există o pletoră
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a lui Rodin din Porțile Infernului și a sclavilor michelangiolești"273. Cu referirea la macheta monumentului Eminescu, același binom tensionat este revendicat într-o cheie psihologist-sociologizantă de către Petru Comarnescu. Sculptura paciuriană nu este tributară actualității, ci se recomandă prin căutarea unor calități atemporale, sugestionând capacitatea poetului de a regăsi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Spaethe o mai pronunțată dimensiune senzualistă specifică secession-ului, iar în Storck o profunzime pe care o asociază unei spiritualizări a materiei și unei reflexivități pusă sub semnul ideii. "Spaethe era un sensual, un voluptuos, îi plac silenii grași, sclavii bețivi, sau modelul femeesc, după care a făcut o bună serie de lucrări între 1909-1916. Storck însă este un gânditor și aceleași motive femeiești la el se spiritualizează. În unul se vede calmul tehnicei stăpână pe ea, în celălalt frământarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
talia lui Wagner, ambii ilustrând în mod diferit fenomenul decadent, este în măsură să dea o direcție revistei inserată astfel în problematica modernității. "Aristocrații, intelectualii, anarhiștii îl pot lua drept model. Cei dintâi, vor găsi în Super-Omul, mergând peste mulțimea sclavilor, prototipul aristocrației de drept divin. Iar Anarhiștii, vor vedea, la rândul lor, în Super-Omul, pe individul fără prejudecăți, pe revoltatul contra legilor-sfori, cu care piticii legară pe Guliver pe omul scăpat d'o divinitate absurdă, fie ea Dumnezeu, Iahveck sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rândul lor, în Super-Omul, pe individul fără prejudecăți, pe revoltatul contra legilor-sfori, cu care piticii legară pe Guliver pe omul scăpat d'o divinitate absurdă, fie ea Dumnezeu, Iahveck sau Alah -, divinitate bună de a minți pe cei slabi, pe sclavii moderni"514. În numărul 3-4 este publicat un articol despre Alexandre Séon, aparținând lui L. Roger-Millès, "autorisatul critic de artă frances", cu mențiunea dintr-o notă de subsol că A. Bogdan-Pitești publicase deja un studiu despre acesta, intitulat "Impression d
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degaja de actualele griji. Trebuie să se înțeleagă de toți, că nu este luptă cu slavii, ci cu evreii. Este o luptă pe viață și pe moarte. Ori învingem noi și lumea se va purifica, ori înving ei și devenim sclavii lor. Deci menajarea lor, în interior, ar fi o slăbiciune care ne va putea compromite victoria. Ca să învingem trebuie să fim fermi într-o atitudine. Asta trebuie să o știe toți. Nu economicul primează în aceste momente ci voința națiunii
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
degaja de actualele griji. Trebuie să se înțeleagă de toți, că nu este luptă cu slavii ci cu evreii. Este o luptă pe viață și pe moarte. Ori învingem noi și lumea se va purifica, ori înving ei și devenim sclavii lor. La Tiraspol evreii erau purtați în lectice romane și toți erau obligați să se descopere, de-i cunoșteau sau nu, când treceau pe lângă ei. Moldovenii noștri slujeau la ei numai pentru mâncare. Deci menajarea lor în interior ar fi
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
o declarație prin care președintele Truman deplîngea deportările în masă ale cetățenilor români în lagărele de muncă sovietice. Într-un alt articol, de data aceasta publicat de Vatican, România era acuzată că-i tratează pe clericii catolici ca pe niște "sclavi"706. Apoi, în martie, Bucureștiul a turnat gaz peste foc, oprind emigrarea evreilor din România. Principalul mijloc de emigrare era îmbarcarea pe vasul "Transilvania", care pleca din Constanța, cu destinația Haifa, Israel. La sfîrșitul lunii martie, guvernul român a scos
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Industriale, Nathaniel Goldfinger. Prin comentariile sale, acesta recomanda un control mai sever al exportului de tehnologie, un mai mare accent pe acordurile comerciale quid pro quo - poziție neîmpărtășită de raportul lui Miller, protecția împotriva dumpingului produselor realizate prin " munca cu sclavi" și o mai mare grijă pentru securitatea națională, criteriu al comerțului Est-Vest1163. Și totuși, în ciuda acestor rezerve, Goldfinger a semnat raportul Miller. Comitetul lui Miller făcuse cîteva recomandări îndrăznețe. Deși Johnson, personal, era de acord cu ele, se ferea să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca o parte a dacilor să fi supraviețuit. "Dacii, dupŏ un resbel de exterminațiŏ, parte furŏ ucciși, parte allungați și refugiați unii pe la popolii vecini, și alții prin munți și spelunce, iar parte remasserŏ póte între Romani cà prisonieri sau sclavi" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 23). Din această posibilitate, pe care Heliade o concede, cărturarul romantic-revoluționar lansează o ipoteză demnă de reținut în analele evoluției memoriei colective românești: "Mocanii pot să fiă descindenți ai Dacilor" (p. 23). Prin această afirmație trebuie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al românității care nu poate fi decât latin. "Dacii, de au mai remas în Dacia între Romani, n-au putut remané de quât cà un element passiv, inferior și cu quantitatea și cu qualitatea, au remas putem zicce, daqua nu sclavi cà pînŏ mai deunăzi Țiganii, quel puçin isolați. [...] Este probabil qua Mocanii să fiă din descendenții Dacilor refugiați la munți" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 25). Teza purității absolute a latinității poporului român este sacrificată în cele din urmă pe altarul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sat" (Roller, 1952, p. 50). Centrul de greutate al demonstrației permanenței românești se mută de pe enunțarea ritualică a continuității pe accentuarea caracterului de clasă al acesteia. Astfel, "au părăsit Dacia numai oficialitățile, funcționarii, armata, marii negustori și marii proprietari de sclavi. Cei care se ocupau cu agricultura erau legați de pământ" (Roller, 1952, p. 48). Manualul unic de Istoria și geografia RPR (1950) exprimă și mai tranșant acest clivaj clasial: "Impreună cu armata au mai plecat funcționarii romani, negustorii, proprietarii de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu agricultura erau legați de pământ" (Roller, 1952, p. 48). Manualul unic de Istoria și geografia RPR (1950) exprimă și mai tranșant acest clivaj clasial: "Impreună cu armata au mai plecat funcționarii romani, negustorii, proprietarii de pământ și proprietarii de sclavi, adică toți stăpânitorii. Odată cu ei au plecat și stăpânii daci" (p. 18). Avem așadar elementele pentru o teorie a părăsirii selective pe criterii socioeconomice. Exploatatorii romani, cei care dețineau pozițiile pivotale în colonia Daciei Traiane, s-au retras la sudul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]