8,304 matches
-
vor face nimic ca să-l ajute. Urmăreau un bombardardier cu un singur motor care zbura jos, deasupra hipodromului. În timp ce umbra avionului trecea repede peste stradă, Jim simți cum tînărul chinez Îi Înșfăcă șapca și Îl apucă de umăr. Jim se smulse din strînsoare și traversă În goană strada aglomerată, spre punctul de control, trecînd printre trăsurici și strigînd: — Nakajima...! Nakajima...! Un chinez În uniforma poliției de la Vincy Încercă să-l atingă cu bastonul, dar o santinelă japoneză se opri să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Stupefiat, Jim se duse Înapoi la bicicletă. Nu fusese niciodată lovit atît de tare, nici la meciurile de box din școală, nici În Încăierările dintre găștile de pe Avenue Foch. Se simțea ca și cum o parte a feței i-ar fi fost smulsă de pe oase. Îl usturau ochii, dar se stăpîni să nu plîngă. Servitoarele erau puternice, cu brațele Întărite de o viață de spălat rufe. Urmărindu-le cum trăgeau masa de toaletă, Jim știa că Îi plăteau ceva ce el sau băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oficiale japoneze care traversau strada. Opriră un camion plin cu germani de la clubul Graf Zeppelin care se Îndreptau spre Hongkew ca să-i bată pe evrei. Ofițerii japonezi le ordonară germanilor să coboare din camion. Le luară bîtele și revolverele, le smulseră brasardele cu zvastica și Îi trimiseră la plimbare. La o săptămînă după ce Jim sosise În apartamentul familiei Maxted, energia electrică și alimentarea cu apă se opriră. Jim Își duse bicicleta În jos pe scări pînă În hol, unde o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre drumul de margine. Suprafața desfundată a acestuia fusese Întărită cu paie, transformată Într-o adevărată pastă de un convoi de vehicule Încărcate cu piatră de construcție. Un camion trecu pe lîngă ei, cu o Încărcătură de țigle de acoperiș smulse de pe locuințele din Orașul Vechi. Perechi de gărzi Înarmate patrulau pe șoseaua de perimetru, tăind aerul sumbru cu baionetele lor. Două avioane de transport cu un singur motor erau parcate la marginea cîmpului. Însoțit de echipa lui de la sol, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de jos, Încît Jim se uită de sus În cabină. Putu să-i vadă pe piloți și Însemnele de pe fuselaj, Înnegrite de uleiul Împroșcat din eșapamentul motorului. Încă două avioane Mustang zburară pe deasupra lagărului, iar suflul iscat de motoarele lor smulse plăcile de tablă ondulată de pe acoperișul barăcii de lîngă Blocul G. Cam la un kilometru spre est, Între lagărul Lunghua și rîu, un al doilea grup de avioane de luptă americane veni dinspre mare, atît de aproape de propria umbră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fiind curios să vadă dacă Încă mai era cald, dar doctorul Ransome i-l luă din mînă și Îl aruncă dincolo de gardul de sîrmă ghimpată. Jim stătu pe treptele putrezite, Îndoindu-și pantofii pe scîndurile de bambus. Fusese tentat să smulgă corpul ghiulelei din mîinile doctorului Ransome. Era acum aproape tot atît de Înalt ca și medicul și, În multe privințe, mai putenic; În ultimii ani, În timp ce Jim crescuse, trupul mare al doctorului Ransome se strînsese și slăbise. Jim de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cărucior de mulțimea de trupuri. Un caporal japonez, un bărbat mărunt, dar puternic, al cărui revolver Mauser se mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și să smulgă mînerele de la japonez, dar domnul Maxted Îl prinse de brațe. — Jim, pentru Dumnezeu... Lasă-l! — Dar - e căruciorul Blocului G! Or să ne omoare, domnule Maxted? — Jim... o să-l găsim pe doctorul Ransome. — Oare vine camionul cu mîncarea? Jim Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Lightning. Un șir de camioane militare și mașini de stat major zăceau sub copaci, de parcă erau demontate Într-un atelier În aer liber. Roți, uși și axe erau Împrăștiate În jurul vehiculelor, ale căror capote și panouri de carcasă fuseseră smulse de tirul artileriei. Roiuri de muște se ridicau de pe parbrizele pătate de sînge, cînd deținuții se opriră să se ușureze. La cîțiva pași În spatele lui Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strat de mîzgă adunată În timpul iernii; mașinile stăteau pe cauciucurile lor dezumflate, o parte a prăzii luate de japonezi de la cei din Națiunile Aliate. Jim cercetă cu privirea băncile peluzelor din nordul și sudul stadionului. De pe platformele de ciment fuseseră smulse scaunele, iar părți ale gradenelor erau folosite ca depozite În aer liber. Zeci de birouri și mese din mahon, cu luciul Încă intact, și sute de scaune de sufragerie erau toate adunate ca Într-un depozit de mobilă. Paturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fu sigur că nimeni nu-l urmărește din orezăriile din apropiere, Jim ieși din tufele de orez sălbatic și se Întoarse la ascunzătoarea sa, printre avioanele abandonate. Repede, fără să se obosească să-și spele mîinile În orezăria inundată, Jim smulse deschizătorul de la cutia de Spam și rulă fîșia de metal. Un miros Înțepător se ridică din masa rozalie de carne tocată, care se deschidea În soare ca o rană. VÎrî degetele În carne și luă o bucățică Între buze. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și apoi văzu cutia Spam din mîna lui. — De unde ai asta? Tot ce pică În Lunghua ne aparține nouă! Urlă În chineză spre țărănci, bănuindu-le de complicitate la furt. — Tulloch... Fură din cutiile Spam! Descuie poarta, voind să-i smulgă cutia lui Jim, cînd se auzi un strigăt de la turnul de pază. Bărbatul cu binoclu coborî pe scară, arătînd spre cîmpurile de dincolo de șoseaua spre Shanghai. Două avioane B-29 apărură dinspre vest, motoarele lor huruind deasupra cîmpului pustiu. Văzînd lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai de ajutoarele americane picate din cer. În timp ce Jim stătea În ghereta observatorului din turnul de pază, o companie din aceste trupe demoralizate se tîra pe lîngă porțile de la Lunghua. Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme jerpelite de pe care Își smulseseră Însemnele, trecură la trei metri de mecanicul singuratic de la Packard, care Își păzea comoara de batoane de ciocolată și reviste Sunday Evening Post. La prînz, cînd locotenentul Price apăru Înfășurat ca un cadavru În pînza roșie a parașutei containerului tîrÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deloc, el era deja la marginea șoselei, unde Mercedesul alb Îl aștepta cu farurile aprinse. Ștergătoarele de parbriz loveau ritmic aerul și ștergeau geamul gri neudat de nici o picătură de ploaie. Erau ca niște metronoame care se Împlântă și se smulg din liniștea nopții. Ocoli mașina și se așeză pe scaunul din față. Ochii se Întâlnesc Într-o fulgerare scurtă și Matilda apasă pe accelerator. Mașina țâșnește ca un bolid pe șosea. În anul 1970, am reușit la concursul de admitere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
obturatorul, el, aflat În pădurea străbătută de tramvaiul solitar, Întoarse privirea Înapoi. Așa au rămas lucrurile, el cu privirea aruncată peste umăr, dincolo de obiectivul aparatului de fotografiat și dincolo de lucruri. Nu știa nimic despre taina acestei clipe. Că cineva Îi smulgea din carne fotonii odată cu particulele infime de suflet. De aceea privirea lui era neprecizată, era dincolo de toate, iar tramvaiul era ca o dungă, ca urma unei bidinele trasă peste peretele neclar al pădurii. Dincolo de pădure, casa aceea acoperită cu viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
roată. Pe Crișan nu l-a durut că el s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Dar și mai tare l-a durut pe Gheorghe Doja când i-au pus pe cap o coroană Înroșită În foc și i-au smuls carnea cu cleștele și le-a dat-o tovarășilor lui de răscoală să o mănânce. Un, doi, trei, și! Leșeasca! Ce viață splendidă! În regiunea Caucazul de Nord s-a terminat forarea unui puț la o adâncime de 3385 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
calcă În picioare și te tăvălesc prin noroi și nu mai spui nimic, și nici ei nu mai spun nimic și te pisează și te biciuie cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg ceasul de la mână și dispar la fel de repede cum au apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin de sânge, te târâi spre casă, lumea ce Îți iese În cale se dă În lături și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pur și simplu, se evaporă În cimitirul pustiu, dispare ca o nălucă, prietenul adevărat al tatălui tău. Rămâne singură pe lume o femeie la fel de chinuită, mama ta, plânsul Îi taie sec obrajii cu lama lui de sare... ... și personalul se smulge ca un glonț din țeava tunelului de la Paloș Ardeal, lumina albastră din compartiment se amestecă cu albastrul negru, Înecăcios, al zorilor, și ajunge undeva, Într-o gară mică după Sighișoara. Te Întorci cu un tren cursă la Rupea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Așa Îl pedepsești În gând, În timp ce stai ca un șarpe la soare Între bostanii galbeni. Așa, să mănânce piper, cât mai mult piper, pentru că dimineața, la hotel, trecând liniștit pe lângă prietenul vostru comun care citea liniștit Anna Karenina, i-a smuls cartea din mână, a Început să-l bată În cap, spunând: „Ce-s tâmpeniile astea pe care le citești, bă, țărănoiule?”, și-a aruncat-o zeflemitor În cada de la baie. Pentru asta Îl pedepsești În gând să mănânce piper, cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și din China... Da’ cine dracului ești dumneata, domnule? ─ Tovarășe, poate. Ai auzit de unul, Beckett? Ai auzit, sigur că ai auzit, dumneata ești un intelectual. Te informez oficial că asupra dumitale am drepturi totale de autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
martie Zece ani de la cutremur. Aproape nu mai am lecturi. Ce m-ar putea ajuta? De pildă Satyricon al lui Petronius. Doamne, câtă mâncare! Umilința noastră a românilor cumpărând orice În vagoanele internaționale. Mâine Îmi ridic pașaportul. Tu, netezind hârtiile smulse din acest hâd Pompei. Ai patruzeci și doi de ani și totul este confuz și nesigur. La ce ți-or fi trebuind hârtiile acelea murdare? Ai să le adaugi celorlalte nimicuri care Îți umplu casa. Averea ta. O magazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se ocupa de alte proiecte de afaceri, iar Ruby și-a făcut curaj și a adus În magazin câteva dreamcatchere Într-un colț, ciudatele pălării peruane cu urechi și rochiile din Guatemala, precum și salopetele pentru bebeluși. Acestea au fost aproape smulse de pe rafturi. În ziua de dinaintea vizitelor de peste ocean ale Stellei, care aveau loc de două ori pe an, toate mărfurile În stil etnic erau ascunse În depozitul din spatele magazinului. Din când În când, Ruby se gândea că ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de unde scoase copia listei pe care o găsise. —Ce-i aia? spuse Jill cu vocea tremurândă. Ruby Îi dădu lui Jill hârtia și a Jill Început s-o citească - dar o citea prea Încet după gustul lui Hardacre. I-o smulse din mână. —Numele mamelor surogat sunt În paranteze, spuse Ruby. Hardacre a Început să râdă. — Nimic din toate astea nu mă implică pe mine sau pe Jill. Singurele semnături pe care le văd aici sunt cele ale lui Sam Epstien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Ronnie se făcură foarte mari, exact ca ai unei insecte. —Doamne! Repede, Phil, adu defibrilatorul! E În portbagaj! Phil o rupse la fugă și ieși din magazin; se Întoarse În mai puțin de un minut. Asistenta aproape că-i smulse aparatul din mână și a Început să citească rapid instrucțiunile. Cum adică te simți Înșelat? Îi zbiera mătușa Sylvia lui Nigel. —La o parte vă rog! strigă asistenta. Puse cele două dispozitive pe pieptul lui Ivan și apăsă pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fată cu un traumatism cranian... Aproape fără să-mi dau seama, cu un gest automat, mi-am scos mănușile. — Spuneți-mi. I-am găsit jurnalul... era scris pe el numele dumneavoastră de familie, domnule profesor. Am ridicat mâna, i-am smuls masca de pe față. Nu mai exista vlagă în vocea ei, i se terminase curajul. Era o cerere de ajutor calmă și fără putere: — Cum o cheamă pe fiica dumneavoastră? Cred că m-am aplecat spre ea să o văd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]