10,656 matches
-
unui spațiu benefic, acest loc este cu siguranță o cale de acces a personajului către o altă lume: Când mă dezmeticeam puțin, găseam lângă mine decorul intim și nespus de plăcut al grotei cu un izvor ce țâșnea încet din stâncă și se prelingea pe pământ, formând în mijlocul prundului un bazin cu apă foarte limpede, deasupra căruia mă aplecam pentru a privi fără să mă satur niciodată minunatele dantele ale mușchiului verde din fund, viermii agățați de frânturile de lemn, bucățile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului" își face și ea simțită prezența. Sinele, noțiune predilectă a psihanalizei jungiene, este un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud, ci se completează unele pe altele într-un tot
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
subiect. Și totuși, în puținele cazuri când natura pigmentează paginile sale, fragmentele dobândesc un anume farmec eminescian. Iată un peisaj eminamente romantic, constituit dintr-o enumerație polisindetică și care amintește de tabloul fabulos din Călin (file din poveste): "Rupturi de stânci, șivoaie, păduri, prăpăstii, poteci întortocheate. Lumina de lună dă peste tot o impresie de veșnicie."284 În acest punct al demersului nostru critic apar primele diferențieri evidente. Parcimonia de care dă dovadă Camil Petrescu în oglindirea naturii este ea doar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Vieața nouă” VIII, 1912 ) Limanuri albe (1913) concepe volumul al II lea al Istoriei limbii române. În perioada deplinei maturități Ovid Densusianu publică cea mai importantă parte a operei sale. Dă la iveală volume de versuri ca Heroica (1919) Sub Stânca vremii (1919), Salba clipelor (1921), Raze peste lespezi (1924), În zorile vieții (1925) Încercări dramatice Brazde de lumină (1915), Fântâna blestemată (1915), publică monografia Graiul din Tara Hațegului ( București,1915), Flori alese din cântecele poporului ( București 1920 ), Vieața păstorească în
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
creat, pentru a zice astfel eleganța incognitului și distincția obișnuitului".2 2.4. Poet și dramaturg Sub pseudonimul Ervin, Ovid Densusianu publică în paginile „Vieții noi", poezii numeroase care apar apoi strânse în volumele Limanuri albe (1910) Hronica (1918). Sub stânca vremii (1919), Salba clipelor (1921) și Raze peste lespezi (1924). Prin practica lirică el caută de fapt să demonstreze valabilitatea unui concept de poezie teoretizat de el în critica literară. Poezia solicitată de criticul și poetul Ervin este „acea operă
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
gândul / Pe unde n-au fost alții de unde s-ar întoarce / Preaînstrăinat, prea mândru / Și prea cutezător" În poezia lui este prezent și satul românesc chiar dacă a fost acuzat că poezia lui ar duce spre urbanism, în volumul său Sub stânca vremii găsim poezii ca Satul și Cosașii. Deși se întâlnesc în volumele lui de poezii și versuri frumoase, care ar merita să fie reținute Ovid Densusianu nu este și nu va fi cunoscut ca poet. Și aceasta deoarece multe din
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
se dezvoltă asistența medicală, cu atât crește și numărul cazurilor salvate de la moarte, dar și a celor rămase cu tare -, situația acestor categorii tot mai largi ale societății nu mai poate fi pur și simplu măturată sub covor. Nemaifolosindu-se stânca tarpeiană, a fost necesar să se găsească soluții pentru persoanele defavorizate. Dacă bolnavii psihici gravi au fost scoși din lanțuri și internați în spitale de neuropsihiatrie, pentru copiii cu deficiențe a trebuit să creeze: • un cadru teoretic de studiere a
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
1720 m altitudine în Podișul Armeniei, este străjuit de vulcani înalți. Cuveta are apă salmastră datorită evaporației puternice și variației de nivel, de 2-3 m pe perioade lungi de timp. Pe malul lacului, în partea estică, se înalță pe o stâncă orașul cu același nume. ZAISAN - lac de origine tectonică înconjurat de culmile munților Altai la nord-est și Tarbagatai în sud-vest din estul Kazahstanului, este alimentat de râul Irtâșul Negru, ceea ce face ca apa lacului să fie dulce și favorabilă pisciculturii
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
mai mare înălțime. Pe lac se află 36 de insule dintre care mai cunoscute sunt: Insula Soarelui ĂIsla del Sol) și Insula Lunei ĂIsla de la Luna). Comunică cu lacul Poopo prin râul Desaguadero. Denumirea lacului derivă din limba aymara însemnând ,,stânca pumei’’ sau quechua Ămunte de plumb) iar prin pozițielaguna păcii. Climatul blând Ătemperatura medie anuală 11-13șC) și poziția geografică la 16 ș latitudine sudică face ca apele lacului să nu înghețe niciodată iar punctul de fierbere al apei este la
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Scopul final, reducționist al pajului este să inducă prin metode retorice subtile personajului feminin acea stare completă de nepăsare, amerimnia stare din care nici o ființă nu va mai putea fi abordabilă erotic sau social. El știa asemeni lui Origen că „stînca pe care nici o sămînță nu Încolțește este sufletul omului Împietrit de nepăsare”. Marcu Ascetu spunea „din nepăsare se naște uitarea”. Or, scopul pajului terapeut este tocmai a induce În Cătălină această stare „utilizează plictisul (accedia) durerea, inferioritatea, contratimpul, asonanța”. Să
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Izvorul Sfântul Calinic se află la mănăstirea Frăsinei (lângă Rîmnicu Vîlceaă Legenda spune că, atunci când căuta loc de mănăstire, Sfântului Calinic i-a plăcut mult zona, care din păcate nu avea apă. Înălțând o rugăciune către cer sfântul a lovit stânca muntelui și din piatră a țâșnit o apă limpede și bună de băut, cu miraculoase puteri vindecătoare. Călugării de la mănăstirea Frăsinei spun că apa izvorului este recomandată în special celor suferinzi de afecțiuni renale sau oculare, de aceea se mai
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
descripție alunecă prin urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a vieții/ Peste viață călcând". Iată, spre exemplu, un poem cretan sfârșit în reflecție despre inadecvare și alienare: "Banca de măslin de lângă/ Bisericuța săpată în stâncă/ Și chiparosul strâmb deasupra / În depărtare, farul pitic/ Luminând parcă peste puterile sale./ O lumină care vine dinăuntru./ Dinlăuntrul cui? Mă simt/ Ca un Buddha aruncat/ În altă lume. În lume?/ În altă lume!". Și un altul, despre aproape și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă vedea./ Stâncile se balansau, la stânga și la dreapta./ Apusul soarelui a venit ca o pisică arămie / să-mi toarcă la ureche./ Am ascultat.// Zeițele s-au/ dezgolit și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă vedea./ Stâncile se balansau, la stânga și la dreapta./ Apusul soarelui a venit ca o pisică arămie / să-mi toarcă la ureche./ Am ascultat.// Zeițele s-au/ dezgolit și au început să implore./ Carul de foc le trăgea înapoi,/ soarele meu le trăgea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Florile sângelui, ar putea fi trecută cu vederea, accentele profetice în care este pictat tabloul nemulțumirii și chiar al începutului de nevroză colectivă dintr-un text precum Iron Maiden sunt imposibil de cosmetizat: "Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și înjurături ticăloase/ Pe buzele negre ale clopotului din Delfi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceața târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbra Pământului/ Ieșeau din izvoare să întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Ca tunetul fără sfârșit/ Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se încheie cu versurile: Munți goi, câmpuri cu iarba de demult / ce așteptau turme și boi / al vostru rău e-n mine / mă scobește. Cuvintele amintesc de manieră în care Giacomo Leopardi interioriza peisajele conturate în poezie și de: când stânci și vai puștii (...) domnea necunoscută / pace; (...) și nearate / ogoare (Imn patriarhilor, vv. 27-32) și de fragmentul din Cântecul cocosului silvestru: Nu muget de boi pe pajiști.229 Numeroasele opinii exprimate în legătură cu opera de debut a viitorului laureat Nobel au în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pamant: necunoscută / Pace domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n putere / Cu vuietul dintâi alpestra undă / În vale zdrumicata și când peste / Cuprinsul așezărilor de mâine / Cu vâlvă lor, dormea necunoscută / Pacea și mute razele de soare / Și luna aurie nearate / ogoare luminau. O! Fericită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
case tăcute, / unde stau morți cu ochi deschiși / copii maturi de-acum / prin zâmbetu-ntristat, / iar frunze bat în geamuri liniștite / la miezul nopților. // Avea-vom glas de morți și noi / chiar dacă vii uneori fost-am, / iar sufletul pădurilor și-al stâncii, / ce ne-a-mpins către râuri /altă nu ne-a ursit, doar vise Unde stau morți cu ochi deschiși, trad. MB).303 Poezia se structurează pe baza opozițiilor la care trimit termenii contrastanți: copii adulți, râs întristare. Alăturările binare descriu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sunt elemente ale imagologiei și cronotopiei specifice romanticului pe care scriitorul ermetic le încadrează în scenografia dată de Sicilia natală. Leopardi le reunise în Alla Primavera: Echo, nu-n chip de boare, / ci-n chip de duh nefericit de ninfă (...) Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate, metamorfozând și proiectând ecourile pe un fundal familiar, laureatul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
non pur, mă di fortuna / e del fâțo e d'amor, Diva più cieca. (vv. 152-158) Îl Risorgimento: Pur di quel pianto origine / era l'antico affetto: / nell'intimo del petto / ancor viveva îl cor. / Chiedea l'usate immagini / la stâncă fantasia; (vv. 25-30) Le Ricordanze: În queste sale antiche, / al chiaror delle nevi, intorno a queste / ampie finestre sibilando îl vento, / rimbombaro i sollazzi e le festose / mie voci al tempo che l'acerbo, indegno / mistero delle cose a noi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
crepusculara a operei leopardiene cfr. Umberto Bosco, "Leopardi, Thovez e i Crepusculari", Realismo romantico, Sciascia, Caltanissetta Romă, 1959, pp. 263-277. 47 O Leopardi io non t'amai. Lontano / eri, lontano șei, mă ți ravviso / e tu m'accenni con la stâncă mano Marino Moretti, Leopardi, Documenti e studi leopardiani, vol. 4, Centro Nazionale di Studi Leopardiani, Recanati, 1970, p. 223. Con la mano / la fredda morte ed una tomba ignuda / mostravi di lontano. (A Silvia, vv. 61-63). Poeziile citate aparțin volumelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prima dată, în scrisoarea bătrânului sihastru, într-o detaliere completă; a doua oară, esențializată în punctarea cercurilor concentrice, iar a treia, în ochii Cezarei, mai mult spirit decât peisaj: (H2a) Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
H2a) Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori [...] În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]