7,229 matches
-
restrînge sub un numitor comun: ficțional și metaficțional. Pe de o parte, literatură realistă În măsura În care reprezintă realitate socială, materială, etc., pe de alta realistă În măsura În care Își transmite - sau difuzează - propria realitate ca forță. Iar deciziile, la acest nivel, sunt decizii stilistice. Ca să ajungem la stil, trecem mai repede peste „războiul scriiturilor”, unde scrierea literară se opune - ca literatură unde totul e posibil, deci unde nu există ierarhie și nici bine și rău, nici adevăr sau fals - Înscrierii și prescrierii care durează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conving În epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel Houellebecq reușește În romanul lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici giumbușlucuri stilistice cuceritoare, ci prevestirea atacului terorist de la WTC. Romanul său se Încheie cu un astfel de măcel - În care călăul este un terorist islamist iar victimele occidentali În huzur - avertisment ficțională a ceea ce urma să se Întîmple trei luni mai tîrziu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai scrie literatură pentru exact aceleași motive ca În 1977. Nu mai există decît foarte puține proiecte colective (cum e Noua ficțiune), iar membrii lor rămîn În umbră. Scriitorul recurge la tactici ale autentificării (și acestea sînt atît explicit tematice, stilistice cît și, subliminal, pragmatice) din ce În ce mai brutale, care Încep să lase o anumită literatură În urmă: dacă ne gîndim la ultimul roman al lui Houellebecq ancorat pînă la saturație În istoria contemporană, urmat de altele după același calapod, sau la autobiografia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
avem imaginea felului cum scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature”. Autobiografia sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul editorial literar de astăzi, iar supralicitările tematice (pansexualismul) ori stilistice (ingenuitatea de-la-om-la-om sau cinismul) vin să coloreze scrieri de care autorii cred că cititorul, În lipsa acestor pigmenți, s-ar plictisi repede. Acesta din urmă creează la rîndul lui frisoane scriitorului, concurat de televiziune și entertainment, cu vocea publică sugrumată de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
britanic ieșit la pensie, Palafox (1990) este creatura potrivită pentru a Înlocui moartea, cu care Împărtășește cel puțin două trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său, șoarecele alb Întâlnește un psihiatru, un neurolog și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mental (din ultimul roman L’Oeuvre posthume de Thomas Pilaster - Opera postumă a lui Thomas Pilaster, 1999) sunt niște excentrici care mobilizează, pe de o parte, curiozitatea infantilă dar și bagajul intelectual al cititorului, pe de alta, din partea scriitorului, circumvoluțiuni stilistice și retorice șlefuite cu rafinament și scurtcircuitate intempestiv de un grăunte de nebunie "dulce, inventivă, care ar fi ca o Înstăpânire a imaginației asupra realului" (interviu cu Richard Robert, in Les Inrockuptibles, nr. 47 - iunie 1993) Ca și În cazul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrierile sale este aceea de claustrofobie. O scriitură densă, narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de plumb a junglelor din sud-estul Asiei, Învăluite de o atmosferă (la propriu) irespirabilă, suprasaturată de ofensiva incontrolabilă a vegetației tropicale: luxurianța stilistică și retorică se Întîlnește cu aceea a spațiului referențial. De aici rezultă o lectură a cărei fascinație e contracarată permanent de efortul comprehensiv cerut În schimb. Volodine posedă o extrem de bine pusă la punct știință a dialogului, mai degrabă a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ancorare În istorie, proza lui Rouaud -și nu numai a sa, alți scriitori francezi contemporani pot fi citați alături de el - posedă o remarcabilă amplitudine scrpturală: fraze lungi, artificii tehnice, rupturi de ritm, enumerări, ton familiar, direct, Într-un cuvânt, viruozitate stilistică desăvârșită. și totuși, tocmai aceastei importanțe cardinale acordată stilului personal, efortului de a realiza cât mai multe “numere personale” care uneori confiscă narațiunea i se datorează impresia de narcisism auctorial percepută la lectură: poate fi acesta simptomul unui complex identitar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tot așa cum poezia lui Eminescu nu mai poate constitui un model pentru poeții vii, ci numai obiectul admirației lor, de la distanța infrangibilă a două regimuri cronologice distincte. Adaug aici sincerele mele condoleanțe teoriei literaturii și tuturor pseudonimelor ei, poetică, poietică, stilistică, semiotică literară, etc. În lipsa unei considerări din perspectivă istorică, literatura nu are nici o semnificație umană; nu face parte din lume. Dacă discursul despre literatură va dăinui, și e probabil să se Întîmple așa, el se va scinda Între o istorie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Foaia diecezană” ș.a. A semnat și Ilie (Elie) Dinurseni, Ilie (Elie) Cristea. În 1907 C. a sprijinit înființarea publicației săptămânale „Țara noastră”, ca organ al Astrei. Lucrarea Eminescu. Viața și opera asociază datele biografice cu analizele tematice, comparatiste, prozodice și stilistice. Îndeosebi funcțiile infinitivului lung, gerunziului, rimei și neologismelor sunt atent puse în valoare, pentru a se sublinia modul în care „și-a format Eminescu stilul său inegalabil”. Sunt puse, de asemenea, în ecuație date noi despre unele etape ale vieții
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
1967-1970), redactor la „Revue roumaine”. A colaborat la „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”,„Viața românească”, precum și la câteva publicații din străinătate, unde și-a pus în evidență disponibilitățile atât pentru critica și istoria literară, estetică și sociologică, cât și pentru poetică, stilistică sau literatură comparată. Debutul editorial din 1969, Literatura română în lume (în colaborare cu Victor Crăciun), nu lăsa să se întrevadă nimic din preocupările ulterioare ale lui C. Riguros, aproape statistic, se inventariau aici autori români și titluri de opere
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
fi profesoară de engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București (1963-1966). Debutează în „Luceafărul” (1967) cu Alba Roza, iar prima carte, Prietena mea Si, îi apare în 1969. Proza scrisă de C. poartă amprenta unei stilistici cu accente lirice feminine fine, sondând relația tensionată din cuplu. Protagonista este femeia matură sau adolescenta în permanentă căutare de sine, încercând să-și construiască personalitatea în funcție de raportarea la cei din jur și de propria percepție, mediată de detalii aparent
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
au străluminat, plină de bucurie”. Cronica rămâne o mărturie bogată în date istorice, politice și sociale (despre starea populației și fiscalitate, despre viața comercială din târguri ș.a.). Valoarea literară a textului provine din bogăția portretistică, din narațiunea colorată și claritatea stilistică. Traducerea grecească a cronicii, făcută de Amiras, a fost transpusă în franceză de Nicolas Génier, în 1741. Ediții: Cronica anonimă a Țării Moldovei care se începe de la domnia lui Istrati Dabija Vv. și se sfârșește cu domnia lui Grigore Ghica
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
a fixat ca an al viziunii dantești anul 1289, a demonstrat rigoarea matematică după care se desfășoară trecerea prin Purgatoriu și Paradis, oferind, astfel, cheia unor alegorii. Comentariul cuprinde intuiții admirabile, iar traducerea impresionează, sub raport artistic, prin atingerea înălțimii stilistice a originalului. Respectându-i vigoarea și plasticitatea, păzindu-i înțelesurile, C. reușește să redea suflarea dantescă a Divinei Comedii. În comparație cu numărul limitat de motive, față de cvasiabsența invențiunii epice, tehnica versificației este copleșitoare. Bogăția ritmurilor, raritatea, felurimea și perfecțiunea lor fac
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
din realitatea cotidiană în istorie și în fantastic, autoarea face dovada unui remarcabil stil calofil, a unei imaginații tentate de bizar și enigmatic, dar mai ales a unei surprinzătoare capacități de reinterpretare a temelor literare consacrate. Romanul Așteptare (1973), asemănător stilistic cu cel anterior, se deosebește pregnant de cele ce i-au urmat: Tutun de Macedonia (1976), Figuranții (1979), Vacanța (1981), Necuviința (1984), Privilegiu (1987), unde C. revine la maniera scrierilor de debut, afișând aceeași rece detașare față de întâmplările narate, aceeași
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
obișnuită: în locul urii, izbăvitoare pentru erou, statuia Comandorului îl va gratula cu cea mai înfocată dintre îmbrățișări. Capacitatea autoarei de a regândi sau de a reinvesti teme cunoscute cu sensuri noi face dovada unei inteligențe artistice remarcabile. Romanul Așteptare reia, stilistic, toate datele și premisele anunțate anterior în Nu ucideți femeile. Scrisă tot la persoana întâi, mai mult, eroina purtând același nume - Raluca -, această carte se dovedește mult mai ambițioasă, încercând sondarea unui psihic incert care, deși păstrează aparențele normalității, este
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
mondenă e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările erotice nu fac decât să evidențieze și mai mult limitele talentului și ale unei perspective artistice. Cu un rol șters în istoria literaturii, H. are un loc mai important în istoria dramaturgiei românești
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
la numeroși alți producători de versuri din epocă. Adesea, poetul se dedă la mici ghidușii, la ștrengării grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Cipariu” al Academiei Române pentru contribuția la realizarea volumului Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar (1983). De formație lingvist, I. scrie și proză, dar scriiturii sale îi lipsește o anume ingenuitate a viziunii estetice, ceea ce face ca tonalitatea să nu diferențieze stilistic, bunăoară, o lucrare de specialitate a sa de un roman pe care îl compune. Astfel, Limbaj cotidian și rostire literară (1977) este o lucrare didactică de „cultivare” a limbii, ce tratează tematic o serie de aspecte ale limbii literare ca
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
trilogie de sine stătătoare, urmărind evenimentele petrecute între 1593 și 1601 în Țările Române, iar Cavalerii Ordinului Basarab este o saga de secol XIV. Deși poate fi încadrat în literatura de consum, scrisul lui D. este elaborat, de un nivel stilistic peste medie, cărțile lui reprezentând un debușeu clasic, un subterfugiu al adolescenților, refugiați ficțional în vremuri eroice, demult apuse, în contrast cu ceea ce se întâmpla în anii ’70. Succesul este explicabil, cred criticii, și datorită resuscitării romanului istoric pe considerente naționaliste, „boierimea
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
de povestiri interesante prin atmosferă și prin personajele situate într-un spațiu al neliniștii. O altă culegere de povestiri, Deplasarea (1981), nu aduce o schimbare, înscriindu-se, problematic, în același context de transpunere narativă a unor preocupări ale adolescenților, iar stilistic, în aceeași albie a fluxului conștiinței. Romanul Jocul cu umbra (1982) este o biografie romanțată. SCRIERI: Daniveea, Chișinău, 1979; Povestiri, Chișinău, 1980; Deplasarea, Chișinău, 1981; Jocul cu umbra, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: G. Mazilu, Cu scut și fără, Chișinău, 1985
CELAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286156_a_287485]
-
Hugo și E. A. Poe, din basmele lui H. Chr. Andersen (acestea din urmă în colaborare cu Al. A. Philippide), constituie o probă revelatoare pentru capacitatea traducătorului de a se adapta unor autori și opere diferite ca factură artistică. Disponibilitatea sa stilistică se lasă descoperită și în echivalențele pe care le-a dat din poezia clasică germană (Schiller, Heine) sau din proza ironic-fantastică a unui romantic precum E. T. A. Hoffmann. Notabil este și efortul de a face cunoscută creația unor importanți
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
ultima expresie „spiritul de destrămare”, „vărul Crainic” „înfățișează un tip opus destrămării”. Poeziei lui Beniuc, unul dintre cei mai fecunzi colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale” sub directoratul său, C. îi atribuie virtuți superioare, percepând deviat sensul lor politic. Prin aspectul stilistic, scrierile criticului contrastează izbitor cu cele maioresciene, precum și cu ale confraților de aproximativ aceeași vârstă sau mai tineri. E un stil de prelegere, digresiv, emfatic, repetitiv, plin de oralități, cu introduceri prolixe, cu zăboviri patriarhale și formulări uneori contorsionate, alteori
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
kitschul (1988) ș.a. Prima lucrare, pornind de la teza de doctorat, e o monografie a comicului caragialean, studiu sistematic propunându-și să-l fixeze mai precis pe scriitor în marea tradiție comediografică și să-i definească „orizontul tipologic” și „mijloacele”, apartenența stilistică. După un examen minuțios al „filiațiilor” și al „influențelor”, cercetătorul argumentează o dată mai mult originalitatea marelui dramaturg român. Spirit analitic și penetrant, cum se va dovedi în întreaga lui operă de istoric literar și eseist, C. consideră O noapte furtunoasă
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
Nu numai Caragiale, ca, de exemplu, Arta compoziției, Omul-spectacol, Arta monologului, Ipostaze ale eului. În I.L. Caragiale față cu kitschul, C. apare într-o nouă ipostază, individualizându-se nu numai prin apetența teoretică, dar și prin frecventarea tuturor artelor, degajarea stilistică, îmbinarea spiritului „științific” de odinioară cu unul subtextual ironic și în același timp delectabil. După ce definește fenomenul kitsch, pornind de la teoria lui Abraham Moles și după ce îl argumentează cu bogate ilustrări din artele plastice și literatură, autorul ajunge la Caragiale
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]