11,293 matches
-
Aur, putem spune că, după cum substanța aromatelor, cu cât este mai mult frecată între degetele noastre, cu atât răspândește mai mult parfum, tot astfel vedem că se întâmplă atât cu Scriptura, cât și cu scrierile Sfinților Părinți: cu cât se străduiește cineva să le cerceteze mai mult, cu atât poate să vadă comoara ascunsă în ele și să cunoască de acolo o bogăție de negrăit<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 13, 1 la Facere, P. G. LIII, col. 106
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
buzele, ci „trebuie să te <<altoiești>> acestuia, să încerci să-l trăiești, să te îmbibi cu el, așa cum făceau Părinții cei vechi, nu numai din încercare, dintr-un fel de gând de ispitire, ci și din evlavie trebuie să te străduiești să-l pătrunzi, să te așezi în el, să-l locuiești, apoi să-l mănânci, să-l mistui, să ți-l faci al tău, să te culci și să te trezești cu el, trebuie să te pătrunzi, să te biruiești
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
46. Așadar, fie că a nemulțumit o parte a criticii, din cauza frecvent invocatei incapacități de intuiție a concretului ("placajul livresc"), fie că a făcut impresie onorabilă (din unghiul analizei abstracte), romanul nu s-a bucurat de succes, deși Lovinescu se străduise să scrie mai simplu, e drept, tot în limbajul exersat deja al emoțiilor intelectualizate. Însă chiar dacă narațiunea rămânea focalizată pe analiza abstractă a sentimentelor, autorul voia să se spele pe mâini, transferând exclusiv asupra nevinovatului Bizu păguboasa propensiune (auto)reflexivă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și speculațiilor de tot felul). Cea mai plauzibilă explicație mi se pare însă aceea că romancierul nu a reușit să-și schimbe cu adevărat nici metoda de lucru, și nici maniera ("melodramatică") de reprezentare artistică (a vieții). Oricât s-a străduit să devină un "romancier" în toată puterea cuvântului (înțelege: "obiectiv"), Lovinescu a rămas Lovinescu și n-a izbutit să scrie "altfel" așa cum, de bună seamă, și-ar fi dorit. "Temperamentul" pare să fi învins, și de data aceasta, "voința" criticului-scriitor
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
memoriei literare" a romanelor lovinesciene în cartea din 2010 a Ligiei Tudurachi. Ca și predecesorii săi, el se ferește să considere impecabile realizările literare ale criticului, dar nici nu confundă relevanța acestora cu performanța "pur" estetică. De asemenea, în loc să se străduiască să pună în acord literatura lui Lovinescu cu ideologia sa (i s-a reproșat mereu criticului inconsecvența față de propozițiile esteticii sale teoretice în practica literară), Antonio Patraș consideră mai întâi estetica acestuia ca pe un construct ideologic hibrid și friabil
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Orient ""2... A fost lectură care ne-a îndemnat să căutăm dincolo de stereotipul gazetăresc, de altfel, cunoscut în lumea culturală autohtonă a celei de-a doua jumătăți a veacului al XIX-lea până către deceniul al patrulea al celui următor, străduindu-ne să nuanțam, să înțelegem cum funcționa sistemul universitar belgian, care era regimul titlurilor / diplomelor academice, cine erau beneficiarii lor din România, ce specializări li s-au părut la îndemână sau ce cariere au îmbrățișat, cât de mult se implică
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
la Universitatea Liberă din Bruxelles, demers ce nu-l vedem că unul definitiv, căci au mai rămas surse la care nu am avut deocamdată acces. Studiul de față face parte dintr-un demers mai vechi al nostru, pe care ne străduim să-l documentam de ceva vreme. Este vorba de încercarea de a reuni în paginile aceluiași volum detaliile relative la prezența studenților români în amfiteatrele universităților din Bruxelles, Gând, Liège sau Louvain, precum și ale altor instituții de învățământ superior din
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Liberă" se face pe 14 iulie 1950 din sediul principal stabilit în München. Postul are misiunea de a distruge monopolul sovietic asupra informațiilor și de a spune ascultătorilor ce se întâmplă. Acest lucru nu este pe placul cenzurii care se străduiește zeci de ani să interzică emisiunile și face apel la toate metodele de care dispune, inclusiv la atentate. "Vocea Americii", ca post de radio oficial american, transmite știri și informații din Occident și i se interzice amestecul în politica internă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de a-l refuza fățiș, cel puțin de a-l întârzia, atenua, amâna. Ceea ce face că prezentul, dar și viitorul vor avea de înregistrat diferența, de o însemnătate capitală pentru supraviețuirea culturii, dintre responsabilii zeloși și alții care nu se străduiesc să ascută și mai tare spada ce va cădea asupra cărților neplecate"281. Așadar, factorul decisiv în rezistența culturii este cenzorul, executant zelos sau complice al valorii. Monica Lovinescu face portretul unui dintre executanți, Mihai Dulea, " Într-atât de zelos
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se apropia de destinație, distanța între el și ea se mărea, nerăbdarea și starea de nesiguranță creștea exponențial, iar despre mâncare nici nu putea fi vorba. S-a scurs multă apă pe Siret de atunci. De multe ori s-a străduit să-și amintească un crâmpei, fie el cât de mic, din timpul acelei chinuitoare călătorii. În zădar. Singurele evenimente, pe care nu le putea uita, erau starea lui jalnică și deruta. Odată ajuns la capătul călătoriei, teama de eșec devenise
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tânăra, care tocmai terminase de mâncat plăcinta cu poale-n brâu, împreună cu partenerul de călătorie s-au ridicat cu precauție să nu deranjeze pe cineva, au urat drum bun celor rămași și s-au îndreptat spre ieșire, în timp ce trenul se străduia din răsputeri să-și micșoreze viteza. Prima era stația Zoița. Deci, nu se înșelase, constată cu satisfacție Bidaru. S-a căzut de acord ca mama cu băiatul să ocupe cele două locuri, iar tânărul Bidaru să rămână pe locul lui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de țigară. Pentru câteva minute, în compartiment se instalase liniștea; o liniște relativă. Numai pocnetul sacadat al roților metalice, ce treceau peste macaz, și pufăitul ritmic al pistoanelor, cu care urechea se obișnuise deja, aminteau călătorilor că aceste mecanisme se străduiesc din răsputeri să-și facă datoria și să-i ducă la destinație cu bine. Călătorii nu au altceva de făcut decât să aibă încredere în perfecțiunea lor. De pe locul lui, Florin se uita prin geam de la distanță cu nostalgie și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult sau mai puțin, la desfășurarea ei. În felul acesta va da posibilitatea și celorlalți elevi să găsească o alternativă. Cu asemenea planuri de viitor nici nu observă că trecuse aproape și ultima jumătate de oră și că trenul se străduia să-și încetinească viteza. Se apropia Gara Valea Seacă, situată la patru kilometri de periferiile orașului și la zece kilometri de centrul acestuia. În acest timp, Florin și mama lui, preocupați să ajungă mai repede la ieșire, își luau rămas
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe sora lui. O ținea strâns de mână. Era foarte grea. Îl trăgea în jos. Cu eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau sus amândoi. Mai aveau de urcat câteva trepte. Dulăii flămânzi, nervoși și nerăbdători se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ora asta? Era ora trei și jumătate, întuneric beznă. Cineva vrea cu tot dinadinsul să-l deranjeze? La așa ceva nu se aștepta, să-l scoale cu noapte-n cap. Era încă buimac de somn. La celălalt capăt al firului se străduia să se facă înțeleasă o persoană foarte cunoscută, care-i telefona de departe, ceva neclar, greu de înțeles, cu multe întreruperi și care în final se dovedi a fi chiar Mioara, nepoata lui. Până la urmă totul s-a clarificat. Ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au fost numerele văzute în vis. Acum îl avea în față pe același om, îmbrăcat ca de obicei în costumul său obișnuit, nu prea nou, cu vestă și pălărie, pe care l-a cunoscut exact în aceleași împrejurări și se străduia să facă un mic efort de gândire, să-și amintească în ce constă eroarea, cu ce a greșit și când anume în trecut i s-au mai întâmplat toate acestea, deoarece era conștient că în realitate, în cei douăzeci și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Bidaru a rămas cu impresia, că această tânără doamnă a absolvit cu diplomă de merit un curs special de dicție la vreo una din celebrele universități ale Marii Britanii. Acest lucru impune tuturor respect și atenție. La rândul ei, Dana interveni, străduindu-se să se exprime exact ca un student stăruitor, ce vrea să fie apreciat la examen cu notă maximă. Îmi amintesc un amănunt, când sora mea spunea că are un examen foarte greu. Dacă trece de Marga, se poate considera
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hand. Avalanșa de vorbe goale, rostite mecanic de acesta, făcu aproape imposibilă dorința lui Bidaru de a înțelege mesajul transmis, cu toate că își îndreptă toată atenția în direcția telefonului mobil. Ar fi vrut să prindă din zbor întregul conținut. Deși se străduia din răsputeri, nu a ajuns la urechile lui nici măcar o frântură de cuvânt. Insuccesul îl indispuse și-i sporea nerăbdarea. O fi vreo veste bună sau...? Nici după expresia de pe obraz nu putea să-și dea seama, deoarece fața Danei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
erau egale. Diferența între ei era cea dintre un motan nedomesticit: rotofei, vânjos, flămând și lacom și niște amărâți de șoricei ce se ascund undeva, despărțiți și apărați de o găurică prin care motanul nu poate pătrunde oricât s-ar strădui. Situația fiind care pe care, nu lăsa loc pentru altă alternativă. Din acest motiv, rolul fiecăruia avea importanță. Forța brută și feroce trebuia învinsă prin inteligență și prin superioritate numerică. Ori ei, ori namila. Ori o vor atrage într-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să-și uimească soția la cafea, drept pentru care răspunse prompt: Exact. Numai că nu-mi dau seama dacă a fost vis sau realitate... În timp ce repetă de mai multe ori cele două cuvinte ce se completează reciproc "vis și realitate", străduindu-se să rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rurală deasupra cuptorului și care, de unul singur, cu o teslă în mână, cioplea o scurtătură de lemn în apropierea unui godin încins. Acesta, ca un bun cunoscător în ale milităriei, încă din prima secundă, ordonă dezechiparea. În timp ce el se străduia să ațâțe focul, Bidaru și camarazii săi au spânzurat hainele pentru a se usca, care pe unde a reușit să improvizeze câte o agățătoare. După ce s-au convins că hainele se vor usca în cel mai scurt timp, toți trei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eschimos, oricât de viteaz și de priceput s-ar dovedi, nu ar putea să-l atingă sau să se apropie prea mult de el. Nici măcar Marele Angakok, șaman ce stăpânește spiritele răului și lecuiește aproape toate bolile, oricât s-ar strădui, nu ar reuși să-l privească din imediata sa apropiere. Numai morții și bătrânii neputincioși, când nu mai sunt în stare să-și procure singuri hrana, când nu mai au cu ce o mesteca sau când suferințele devin de nesuportat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
refuzat să privească în jos și să treacă prin spălătoria dotată cu tehnologii de ultimă oră, au fost pedepsiți de către aceiași dinozaurieni, adică, siliți să muncească într-un strict anonimat numai și numai pentru prosperitatea celor spălați. Oricât se vor strădui aceștia, nu vor primi pentru munca lor nici castroane cu sărmăluțe, nici decorații și nici bani... Bidaru, atent la cele relatate de interlocutorul său, nici nu observă cum, în următoarea secundă își mută privirea spre propriile lui picioare. Incredibil! O
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în costum de gală cu patru stele pe fiecare epolet și cu buchetul de trandafiri în mână, întrebând printre vecini de domnișoara Leba, un bărbat cu un picior din lemn, fixat cu curele sub genunchi peste pantalonul îndoit, care se străduia să închidă poarta unei grădini din apropiere, după ce s-a codit puțin, s-a decis să-l îndrume exact: Dacă vă grăbiți s-ar putea să ajungeți cortegiul funerar din urmă! Acu zece, cel mult cincisprezece minute a plecat de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
minute cât durează drumul spre casă, mi-ar fi necesară o jumătate de zi. E trist și pentru ei și pentru noi, răspunse Bidaru, rândurile noastre s-au rărit vizibil de la o zi la alta, iar celor ce s-au străduit să rămână în viață, cu orice preț, aproape că le plângi de milă; se mișcă ca vai de mama lor, consumă hapuri cu nemiluita și, în general, nu mai fac față la nimic. Mulți dintre ei, cu fețele tăbăcite, brăzdate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]