8,805 matches
-
Robinson, compunerea textelor și a ilustrațiilor vizionare este inspirată de spiritele unor persoane de mult timp dispărute. Dintr-o perspectivă a teoriei procesului de creație artistică, este demn de notat faptul că toate cuvintele rostite de aceste personaje dobândesc o stranie consistentă materială, chiar dacă pasagera: "El primește vizită unor oameni ca Shakespeare, Milton, Dante, Voltaire etc. Și mi-a repetat de mai multe ori vorbele rostite de ei în conversații. Picturile lui sunt cópii a ceea ce primește în Viziuni, cărțile lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
modelul vizionar cvadripartit al lui Blake. 3.6. Patru tipuri de viziuni În concepția formulată de Blake, există patru principale tipuri de viziuni, corespunzătoare unui număr similar de niveluri hermeneutice, care permit o interpretare cvadripartita a textelor poetice. Oricât de straniu ar părea prin raportarea acestui fenomen la centralitatea pe care el o deține în gândirea blakeană, pozițiile teoretice adoptate de exegeți în relație cu definirea celor patru clase vizionare din sistematică lui Blake sunt destul de inconsistente. Pornind de la ceea ce eu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Urizen beneath / A horrible Chaos to his eyes. a formless unmeasurable Death / Whirling up broken rocks on high into the dismal air / And fluctuating all beneath în Eddies of molten fluid" (E: 335). Night the Fifth oferă o perspectivă stranie asupra suferințelor lui Urizen, în care un ochi critic atent ar putea desluși contururile unei metafore concentrate, încapsulând însăși esență poemului. Gloriile de odinioară ale intelectului sunt evocate de "noua fecioare învesmântate în lumina", care substituie cele nouă Nopți ale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Stace, 1961, pp. 131-132. 106 În jurnalul sau, Crabb Robinson scrie că Blake "a avut o dispută violență cu îngerii și i-a alungat" (Bentley, Jr., 2004, p. 320). Același Robinson ne ofera și față luminoasă a medaliei: "cel mai straniu lucru pe care l-a spus a fost că i s-a ordonat să facă anumite lucruri, adică să scrie despre Milton. Și a fost aplaudat fiindcă a refuzat; s-a luptat cu îngerul și a ieșit victorios [...]" (Bentley, Jr.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o făcea pe tonul obișnuit pe care noi discutăm problemele triviale pe care toți le înțeleg și de care nimănui nu-i pasă" (Bentley, Jr., 2004, p. 421). În manuscrisul inedit Reminiscences (1852), Robinson adaugă: Blake povestea "despre cele mai stranii lucruri în modul cel mai simplu, vorbind despre viziunile (subl. în text, n.m.) sale cum ar vorbi cineva despre cele mai banale întâmplări" (Bentley, Jr., 2004, p. 695). 108 Exegeza dedicată influenței exercitate de Swedenborg asupra lui Blake este amplă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
face pe Ioan să aibă priviri adânci și mari” care ar fi trebuit să fie o natură voluptoasă, stimulatoare, plină de mister, ca Poesis. Pentru Toma Nour, Poesis este „un înger trandafiriu”, „un geniu al durerii” care îi inspiră un straniu erotism. Pentru Toma, femeia este un centru al lumii, o ființă divinizată prin intermediul căreia are revelația propriei profunzimi sufletești, prin care se regăsește pe sine într-o altă durată. Erosul este, în Geniu pustiu, ca și în alte opere eminesciene
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fel ca a oricărei ființe umane, este unică în felul ei. Unică, în primul rând prin capacitatea de a alege și prin puterea individului de a-și asuma responsabilitatea asupra deciziilor sale. Fortăreața Bastiani este izolată într-un peisaj muntos straniu, învăluit mereu de negură sau de razele reci ale lunii, peisaj propice fantasticului, în care stoluri de corbi se pierd „înspre abisul ca o pâlnie al văii” (p. 18). Lipsa de determinare spațio temporală a acțiunii situează de la început romanul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
contemporană a acesteia, coincidența este pe cît de semnificativă, pe atît de puțin surprinzătoare. Timp de aproape un secol și jumătate, limbajul societății civile a lipsit aproape complet din viața intelectuală și politică, iar acum un deceniu, el suna încă straniu, demodat, fiind privit cu cinism și ostilitate în anumite cercuri. De atunci, în Europa și în alte părți, termenul "societate civilă" a ajuns un termen la modă în științele umaniste, fiind rostit atît de des de către politicieni, afaceriști importanți, academicieni
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
încît părea să aibă efectul paradoxal de a atrage tot mai multe minți în direcția subiectului constituit de societatea civilă. Dușmanii și criticii societății civile păreau, involuntar, să confirme centralitatea sa politică și intelectuală prezentă. Ei sînt distribuiți în rolurile stranii de tovarăși de drum și susținători ai unui fenomen în desfășurare de care ei înșiși se îndoiesc, pe care-l suspectează deschis sau îl detestă activ. Este adevărat că distincția stat-societate civilă se confruntă cu critici de o calitate inegală
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
privind societatea civilă, reconsiderare ce se impune cu urgență pentru ca prietenii societății civile să evite capcana idealizării nesăbuite a capacității sale de a promova libertatea, egalitatea și solidaritatea cetățenilor. Neglijarea acestor întrebări în discuțiile contemporane despre societatea civilă este deosebit de stranie, avînd în vedere faptul că rădăcinile lor se află la începutul perioadei moderne europene. După declinul Imperiului Carolingian, a început să apară ca o puternică forță socială un nou sentiment al identității colective, al conștiinței naționale. Acest proces de formare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lor, cuvintele pe care le rostesc poate fi recunoscută și înțeleasă. Această familiaritate, la rîndul ei, oferă fiecărui individ o oarecare încredere de a vorbi și de a acționa. În consecință, nu le mai este frică de nimic ce pare straniu, orice diversitate ar exista în cadrul națiunii este mai mult sau mai puțin acceptată ca una din trăsăturile sale constitutive. Frontierele dintre o identitate națională și identitățile "vecine" (de ocupație, clasă, gen, religie, rasă, de exemplu) sînt delimitate vag, iar grănicerii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ai societății civile au prostul obicei de a idealiza promovarea nestingherită a libertății cetățenilor, trecînd cu vederea ceea ce eu am numit undeva ca fiind problema necivilității, al cărei caz extrem este o societate necivilă 2. Termenul "societate necivilă" sună, recunosc, straniu, stîngaci, în cel mai rău caz un malaproprism, în cel mai bun caz un anacronism, sau așa s-ar părea. Dicționarele limbii engleze ne spun că acest cuvînt, uncivility, este acum complet ieșit din uz; că adjectivul uncivil din secolul
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
după cum tot el spune în altă parte) ca un animal sălbatic "hăituit de vînători". Formularea lui Aristotel presupune, desigur, probabilitatea violenței atît în domeniul prepolitic al oikos, cît și lumea "barbară" extrapolitică de dincolo de polis. "Lumea ar fi un loc straniu" remarca el, "dacă nu ar exista unele elemente menite a fi libere și altele menite a fi supuse controlului, iar dacă aceasta este natura lumii, orice încercare de aplicare a controlului trebuie să se îndrepte spre aceia meniți a fi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nonviolente. Această contradicție internă în funcționarea societății civile și anume tendința de a fi un paradis pașnic al necivilității nu a fost recunoscută de teoria inițială din secolul al XVIII-lea a spiralei ascendente spre civilizare și, mai recent, de strania tăcere privind violența din cadrul renașterii teoriei statului și a societății civile. Dar care este sursa precisă a acestei contradicții tulburătoare? Explicațiile cele mai frecvente recurg la considerații ontologice. Vedem chiar și în state bine guvernate, unde există legi și pedepse
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pe ceva străin se răsfrînge asupra individului, sporindu-i impresia că moartea, efectul major al violenței, este "jenantă, neliniștitoare, descurajantă, deprimantă, [...] înspăimîntătoare"28. Freud a presupus, în mod eronat, că trăirea "sinistrului", frica primitivă de cei morți, care ocupă spațiul straniu dintre cei vii și cei morți, este o experiență umană universală. El nu a sesizat că sinistrul capătă diferite forme istorice și că, în sistemele premoderne, definițiile sinistrului tind să fie monopolizate și strict definite de către instituții de bază cum
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
stat sînt aduse de Nicholas Garnham în "Comments on John Keane's Structural Transformations of the Public Sphere", "The Communication Review", vol. 1, nr. 1 (1995), pp. 23-25. Vezi și Keith Tester, ce îl folosește pe Marx într-o manieră stranie, deconstructivistă, pentru a ataca "mitul societății" civile pe care o înțelege drept "mediul relațiilor contractuale private", în Civil Society, Londra și New York, 1992. 3 Krishan Kumar, Civil Society: An Inquiry into the Usefulness of an Historical Term, "British Journal of
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cărți gemene (care o precedă pe cealaltă? nu are nici o importanță), un tînăr își așteaptă dușmanul și dușmanul nu vine. Viața se scurge cu viteza melcului, oare va veni, Doamne, orizontul a fremătat. Această căldură este fără îndoială prevestitoare... Este stranie, această nevoie de Eliberare, după atîtea drame, de a simți din nou frica, de a-ți spune că El va veni, că tocmai a plecat, această nevoie de înfrigurări, această decepție în fața ororii întrerupte..." (p. 454). Numele autorului este într-
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
plecat, această nevoie de înfrigurări, această decepție în fața ororii întrerupte..." (p. 454). Numele autorului este într-o relație profundă cu textul. Trocul cu "c" pentru un "k" în prenume, consonanțele hispanofone ale numelui îi conferă întregului un sentiment de geografie stranie, ecoul locurilor preferate de autor. De fapt, trei dintre romane fac referire la America Latină. "Pampa" este unul dintre intertitlurile din Une comédie française; Loyola's blues face referire la fondatorul Armatei lui Hristos; Expoziția colonială are loc, în mare parte
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
norocoasă" (cum o vedea bătrâna) de a avea... atâtea! Cât despre ce este Ana, cititorul mai are de așteptat ca să afle. Din păcate, primul gest "independent" al eroinei este acela de a se mira de Lică. Având în vedere această stranie coincidență (manifestarea libertății și întâlnirea cu Lică) înțelegem cum s-a născut interpretarea critică de mai jos: "Ana își presimte o vocație a marii pasiuni, a aceleia care angajează integral ființa și o mistuie. "Înțelepciunea", "cumințenia" eroinei nu e decât
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai departe și mai departe într-o sleire inutilă. Înțelegem acum de ce, o dată în plus, dincolo de complicitate, ostilitate și confruntare i-am simțit pe Lică și pe Ghiță atât de aproape unul de celălalt. Cine e sămădăul? Trăsături ca farmecul straniu, luciditatea, forța, insondabilitatea, cruzimea par să îi construiască o schiță de personalitate, dar credem că nu sunt suficiente în a-l defini. Ne e foarte greu să afirmăm ceva despre un personaj atunci când el e asemenea unui bloc de granit
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de mai sus, ne exprimăm îndoiala în legătură cu capacitatea eroului de a-și controla impulsurile, actele și consecințele. Când vorbim de Lică Sămădăul detectăm mai degrabă semnele ce îl leagă de o patologie criminală din sfera psihologiei judiciare, decât "insondabilitatea", "farmecul straniu" al unui personaj tare și hotărât negativ. Un alt personaj al lui Slavici ce pare construit după tipare naturaliste e succesorul lui Pupăză în linie narativă, Bandi din romanul Mara. E surprinzător faptul că toți criticii literari care s-au
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și pregnante. Aici se va manifesta talentul lui Slavici: în capacitatea, perseverența cu care urmărește volutele acestei relații umane cum nu mai surprinsese nici un scriitor român până la el. Să urmărim acum mai îndeaproape acest curs fascinant, "unul dintre cele mai stranii și mai puternice din literatura română, atât de crud și adevărat în reprezentarea lui reală, încât până astăzi nu și-a aflat deplina recunoaștere și asimilare și, implicit, nu și-a găsit continuatori"1. Persida văzută la fereastra mănăstirii de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
prima nuvelă slaviciană a anului 1895 în sfera "experimentelor" literare, scriitorul nu alege să păstreze pe mai departe formula fantasticului. E însă surprinzător faptul că "Hanul Ciorilor" demonstrează existența voinței și tehnicii realizării acestuia. Excesul de precizie, minuțiozitatea surprinderii întâmplărilor stranii utilizează la maximum resursele și talentul de prozator realist. Fără a-și fi uitat în vreo privință însușirile funciare de romancier sau știința antropologului-psiholog de a sonda profunzimile sufletești ale eroilor săi, Slavici e acum și un povestitor așezat asemenea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tensiunea și urmărind permanent stimularea interesului ascultătorului asemenea comisului Ioniță. Suspansul e amplificat de gravitatea întâmplărilor și de limbajul în care sunt prezentate. Nu e aici loc de zâmbetul sub mustață ori de ironia verbală a conului Fănică. Confruntarea cu straniul, miraculosul sau supranaturalul îl găsește pe Tașcă pregătit ca pentru luptă. Necunoscutul e perceput ca o intruziune agresivă și violentă, de aceea determină o dublă reacție: una de apărare și o alta de respingere. E parcă o confruntare corp la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
literare. 4.2. La osul cu carne se adună ciorile " Avem nevoie intermitentă de fantastic. El exprimă visul treaz al individului, saltul dincolo de aparențe, escamotarea realității cenușii, mecanizate sau brutale. Ieșirea din rutină e un act de igienă irațională, mentală. Straniul respinge și atrage deopotrivă, deoarece prin el lucrează fascinarea misterului, reflexul neliniștii primordiale"149. Așa crede și personajul-narator din La hanul lui Mânjoală chiar și atunci când, cu viforul în față și cu buiestrașul împleticindu-se între porumbiștele cu coceni netăiați
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]