6,447 matches
-
prevenirea apariției unui funcționar cu o putere prea mare în regat. În plus, așa numita „problemă turcească” în punea pe unguri în conflict cu Habsburgii. În vreme ce Viena dorea menținere păcii cu otomanii, ungurii doreau alungarea lor de pe teritoriul național. Cum ungurii nu au reușit să își impună punctul de vedere antiotoman, numeroși maghiari au devenit antihabsburgi. Ungurii au fost nemulțumiți de comportamentul soldaților imperiali staționați în Ungaria, dar și de recunoașterea suveranității turcești asupra Transilvaniei. (Principatul Transilvaniei a acceptat suzeranitatea Imperiului
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
turcească” în punea pe unguri în conflict cu Habsburgii. În vreme ce Viena dorea menținere păcii cu otomanii, ungurii doreau alungarea lor de pe teritoriul național. Cum ungurii nu au reușit să își impună punctul de vedere antiotoman, numeroși maghiari au devenit antihabsburgi. Ungurii au fost nemulțumiți de comportamentul soldaților imperiali staționați în Ungaria, dar și de recunoașterea suveranității turcești asupra Transilvaniei. (Principatul Transilvaniei a acceptat suzeranitatea Imperiului Otoman, dar în perioada secolelor XVI-XVII a acceptat o dublă vasalitate, otomană și habsburgică). Protestanții, pe
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
din 1687 să respecte toate legile și privilegiile locale. Succeriunea ereditară a Habsburgilor a fost recuoscută, dar dreptul nobililor la opoziție a fost abrogat. În 1690, Leopold a început redistribuirea moșiilor din teritoriile cedate de otomani. Nobilii protestanți și alți unguri considerați neloiali Habsburgilor și-au pierdut proprietățile funciare, care în schimb au fost date străinilor. Viena a trecut la un control strict al afacerilor externe, apărării, fiscalității și a altor atribuții care în mod normal ar fi fost responsabilitatea maghiarilor
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
pierdut proprietățile funciare, care în schimb au fost date străinilor. Viena a trecut la un control strict al afacerilor externe, apărării, fiscalității și a altor atribuții care în mod normal ar fi fost responsabilitatea maghiarilor. Represiunile împotriva protestanților și despropietărirea ungurilor au dus la izbucnirea unei răscoale a țăranilor în 1703, răscoală care a fost înăbușită de-abia după opt ani. În Trasilvania, care a redevenit parte a Ungariei la sfârșitul secolului al XVII-lea (numită ca provincie „Principatul Transilvaniei”, cu
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
ca provincie „Principatul Transilvaniei”, cu o Dietă cu sediul la Alba Iulia / Gyulafehérvár), populația a sprijinit poziția lui Francisc Rákóczi al II-lea, un magnat catolic. Dieta maghiară a votat pentru anularea dreptului Habsburgilor la tron. Soarta a devenit potrivnică ungurilor până la urmă, după ce Habsburgii au făcut pace în vest și și-au direcționat forțele împotriva lor. Războiul s-a încheiat în 1711, când contele Károlyi, general al trupelor ungare, a semnat Tratatul de la Sătmar / Szatmár (azi, Satu Mare).. Tratatul prevedea acordul
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
semnat Tratatul de la Sătmar / Szatmár (azi, Satu Mare).. Tratatul prevedea acordul împăratului de reconvocare a Dietei din Pressburg și acordarea de amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat să creeze relații mai productive cu ungurii după semnarea tratatululi de la Szatmár. Carol a cerut aprobarea Dietei de la Budapesta pentru aprobarea Pragmaticei Sancțiuni, prin care monarhul habsburgic urma să guverneze Ungaria nu ca împărat, ci ca rege supus limitărilor constituției și legilor țării. El a sperat că
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
ocupate până la începutul secolului al XX-lea. Ca urmare, populația Ungariei s-a triplat de peste trei ori, ajungând la aproximativ 8 milioane în perioada 1720 și 1787. În schimb, doar 39% din populația țării era de etnie maghiară, iar cei mai mulți unguri locuiau în zona de centru al țării. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Ungaria avea o economie bazată pe agricultură, ramură în care erau angajați 90% din populația țării. Nobilii nu s-au preocupat de folosirea îngrășămintelor naturale
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
emiterea unei noi legi a taxelor funciare. Reformele lui Iosif al II-lea au i-au indignat pe nobilii și clerul maghiar. În același timp țăranii au fost tot mai nemulțumiți datorită taxelor crescute, a recrutărilor și rechizițiilor de provizii. Ungurii au considerat că înlocuirea latinei cu germana drept o manifestare a hegemoniei culturale și au cerut dreptul să-și folosească propria limbă pe post de limbă oficială. Una dintre reacțiile imediate a fost revitalizarea muzicii, dansului și costumului popular maghiar
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
sprijinul pe care l-au oferit guvernului central austriac în timpul revoluției. Un croat a caracterizat situația „Noi am primit ca răsplată ceea ce maghiarii au primit ca pedeapsă”. Opinia publică maghiară s-a divizat în privința relațiilor cu Austria. O seamă de unguri au păstrat speranța separării de Austria, în vreme ce alții au căutat să colaboreze cu Viena, în condițiile respectării constituției și legilor Ungariei. Ferenc Deák a devenit principalul sprijinitor al colaborării cu guvernul central austriac. Deák a apărat legalitatea măsurilor luate în timpul
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
și a susținut că modificarea lor necesită aprobarea Dietei Ungare. Pe de altă parte, el a fost de acord că detronarea Habsburgilor de pe tronul maghiar nu a fost legală. Deák a susținut că, atâta vreme cât împăratul conduce ca un monarh absolut, ungurii nu pot decât să reziste pasiv acțiunilor ilegale. Prima fisură a domniei absolutiste a lui Franz Joseph s-a produs în 1859, când forțele Regatului Sardiniei și ale Imperiului Francez au zdrobit armatele austrice în Bătălia de la Solferino. Înfrângerea l-
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
26 aprilie 2010. În perioada ianuarie-aprilie 2010 a fost Consilier de Stat în Cabinetul Vice Prim-ministrului Béla Markó din Guverunul Boc II. La 12 septembrie 2013 Csaba Asztalos a demisionat din UDMR, spunând: "„Mi s-a reproșat că sunt ungur și că sunt membru UDMR și că nu aș putea să soluționez echidistant anumite plângeri. Din această cauză am decis să îndeplinesc și formal criteriul independenței, pe care pe fond l-am îndeplinit din prima zi a numirii.” La 21
Csaba Asztalos () [Corola-website/Science/330592_a_331921]
-
, numită și cucerirea maghiară sau descălecatul maghiar (în limba maghiară: "honfoglalás") este un termen generic care se referă la o serie de evenimente istorice care s-a încheiat cu așezarea ungurilor în Europa Centrală la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Există mai multe teorii care explică „descălecatul” nomazilor maghiari. Prima teorie susține că maghiarii au plănuit o operațiune militară de cucerire, bazându-se pe
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
alții de Kornél Bakay și Viktor Padányi) acceptă versiunea lui Anonymous și a cronicilor maghiare care i-au urmat. Un alt punct de vedere diferit este cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a fost accelerată de atacul bulgaro-peceneg. András Róna-Tas afirmă că aceasta este o teorie viabilă datorită
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
de timp mutarea spre vest, în regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a fost accelerată de atacul bulgaro-peceneg. András Róna-Tas afirmă că aceasta este o teorie viabilă datorită faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Ungurii și-au întărit controlul asupra Bazinului Panonic după înfrângerea armatei bavareze în bătălia de la Pressburg de pe 4 iulie 907. Între 899 și
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
accelerată de atacul bulgaro-peceneg. András Róna-Tas afirmă că aceasta este o teorie viabilă datorită faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Ungurii și-au întărit controlul asupra Bazinului Panonic după înfrângerea armatei bavareze în bătălia de la Pressburg de pe 4 iulie 907. Între 899 și 955, ungurii au lansat o serie de invazii în Europa Apuseană și între 917 și 971 în Imperiul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
reușit să reziste atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Ungurii și-au întărit controlul asupra Bazinului Panonic după înfrângerea armatei bavareze în bătălia de la Pressburg de pe 4 iulie 907. Între 899 și 955, ungurii au lansat o serie de invazii în Europa Apuseană și între 917 și 971 în Imperiul Bizantin. Până în cele din urmă, maghiarii au adoptat un stil de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și 971 în Imperiul Bizantin. Până în cele din urmă, maghiarii au adoptat un stil de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a culminat cu „descălecatul” . Cea mai veche însemnare legată de unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care, în relatarea războiului bizantino-bulgar din 894-896, amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a culminat cu „descălecatul” . Cea mai veche însemnare legată de unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care, în relatarea războiului bizantino-bulgar din 894-896, amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O cronică din aceeași perioadă a lui Gheorghios Amartolos amintește de asemenea de participarea ungurilor
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care, în relatarea războiului bizantino-bulgar din 894-896, amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O cronică din aceeași perioadă a lui Gheorghios Amartolos amintește de asemenea de participarea ungurilor la luptele cu bizantinii. Relatarea cea mai detaliată a campaniilor de cucerire a Bazinului Panoniei de către unguri apare în "De Administrando Imperio". Aceasta este o lucrare apărută sub îngrijirea împăratului Constantin al VII-lea în 951 ori 952. Unele lucrări
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O cronică din aceeași perioadă a lui Gheorghios Amartolos amintește de asemenea de participarea ungurilor la luptele cu bizantinii. Relatarea cea mai detaliată a campaniilor de cucerire a Bazinului Panoniei de către unguri apare în "De Administrando Imperio". Aceasta este o lucrare apărută sub îngrijirea împăratului Constantin al VII-lea în 951 ori 952. Unele lucrări scrise de clerici din statele succesoare ale Imperiului Carolingian prezintă fapte legate de cuceririle maghiarilor. Annales Fuldenses
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
de cuceririle maghiarilor. Annales Fuldenses care relatează evenimentele de până la anul 901 este cea mai timpurie astfel de lucrare. O scrisoare atribuită arhiepiscopului Theotmar al Salzburgului către Papa Ioan al IX-lea în 900 se referă de asemenea la cuceririle ungurilor, dar unii cercetători o consideră un fals. Starețul Regino din Prüm, în Cronica sa scrisă pe la 908, a rezumat toate informațiile despre unguri într-o relatare despre anul 889. O sursă importantă de informații este "Antapodosis" al episcopului Liutprand din
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Theotmar al Salzburgului către Papa Ioan al IX-lea în 900 se referă de asemenea la cuceririle ungurilor, dar unii cercetători o consideră un fals. Starețul Regino din Prüm, în Cronica sa scrisă pe la 908, a rezumat toate informațiile despre unguri într-o relatare despre anul 889. O sursă importantă de informații este "Antapodosis" al episcopului Liutprand din Cremona scrisă pe la 960, scrisă la câteva decenii după „descălecatul” maghiarilor. Istoricul Aventinus a oferit în lucrările sale informații care nu se găsesc
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
o copie din secolul al XV-lea. Alte surse sunt copii din secolul al XIV-lea ale unei cronici din 1113, Cronica vremurilor trecute . Aceasta din urmă își bazează unele dintre informații pe scrieri mai vechi bizantine sau morave sources.. Ungurii și-a păstrat la început amintirile principalelor evenimente din timpul cuceririi Panoniei în „forma cântecelor și baladelor populare” (C. A. Macartney). Cea mai veche cronică maghiară a fost compilată pe la sfârșitul secolului al XI-lea. Aceasta a ajuns până în zilele
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]