6,807 matches
-
scuturi. Și aveam multe, multe bile cu monumențele din astea celebre. Și chestia era că atunci când împușcam pe cineva cu o bilă din aia, omul nu murea, ci biluța îl sugea brusc în interiorul ei și omulețul rămânea închis acolo pentru veșnicie, să-l ningă atunci când o fi scuturat. Eram tare mândru de pistolul meu, nu mai aveam nici o treabă cu nimeni. Și după asta m-am dus să mă întâlnesc cu proprietarul ca să-mi dea banii de chirie. Nu știu cum, dar în loc să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și provocările istoriei, deschizând neamului omenesc perspectiva mântuirii. Minunea Învierii a fost posibilă prin răstignirea pe un străvechi instrument al morții: crucea. Crucea este, așadar, o unitate a contrariilor: moarte și viață la un loc, timp și eternitate, istorie și veșnicie, damnare și mântuire. Sunt doar câteva însemne religioase ale paradoxului transfigurat (Lucian Blaga). Pe toate acestea (și pe multe altele) crucea le face cu putință în viața spirituală a veritabilului creștin. Într-un admirabil articol, Andrei Pleșu invoca o altă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
din cer peste noi. Tata a venit repede lângă mine, m-a luat de mână și m-a băgat sub căruță, la adăpost. Stai așa, spunea. N-o să dureze mult. Dar mie mi se părea că ploaia o să țină o veșnicie. Imaginea moșului mă urmărea, aveam impresia că se afla tot timpul aproape de noi. Ce vroia moșneagul? mă întrebam. Ce căuta el pe-acolo ca o nălucă? Ploaia a încetat deodată, așa cum pornise. S-a oprit, spuse tata bucuros. Bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
divinității sau o suprapunere a dezamăgirii divine și a celei auctoriale. Apa abisală, „fără fund” este asociată Haosului, acelei „substanțe indistincte și potențiale” (V. Lovinescu), apte de a deveni Cosmos: „Cetate.../ Odihnă multă ai avut/s-arunci năvoade în noianul veșniciei./ Pescuit-ai frământări din ape fără fund? [s.n.]” se-ntreabă Zeul. în Cruciada copiilor, apa stătută, „fierea bălților”, zemuirea primordială, bântuită de taine și mituri, germinează puii de balaur. Balaurul, arhetip teriomorf fundamental (Gilbert Durand ), tutelează aici, paradoxal, lipsa oricărei
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
tare drag să vorbesc despre Botoșani, orașul și județul nostru istoric menționat încă din 1439 de Grigore Ureche, în Letopisețul Țării Moldovei și mi-e tare drag să spun că aici s-au născut oameni care ne reprezintă de o veșnicie. Incepând cu Mihai Eminescu, inegalabilul poet al neamului românesc,apoi celebrul compozitor George Enescu, renumit pe plan internațional, marele istoric Nicolae Iorga. Nici domeniul picturii nu a rămas fără răsunet: Ștefan Luchian, un simbol al picturii noastre, în special al
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și idei și am poposit pe pajiștea veșnic verde a sensibilității autorului. E o experiență memorabilă. Am fost în tovărășia unui artist ce practică toate artele, o ființă de aici și de dincolo deopotrivă; am gustat din harul inexprimabil al veșniciei. Poate tocmai de aceea cartea pare să fie atât de intens de taină. De la prima pagină Timothy ne spune că e deja bătrân, în 1992, dar a izbutit să se întoarcă în trecut, întrucât O zi trece-n alta, însă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sta la coadă. Locuiam în fața pieței 1 Mai, ceea ce reprezenta un adevărat avantaj față de cartierul rezidențial de unde venisem. În mijlocul pieței se afla o hală ocupată altădată - adică cu doi sau trei ani mai înainte, dar nouă ni se părea o veșnicie - de către negustorii din cartier, înlocuiți cu un magazin de stat. De la fereastra camerei noastre pândeam sosirea iverselor produse distribuite pe cartelă (carne, făină, zahăr, ulei, îmbrăcăminte, încălțăminte). Era vremea marilor lipsuri ce urmaseră naționalizării industriei și comerțului, ca și colectivizării
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ar mai reveni nicicînd către lumea creată. Profeții și moștenitorii-păzitori plonjează către aceste locuri apropiate de țărm din milă pentru univers Alții au țintit către centrul oceanului ori mai degrabă el i-a atras și s-au cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le Livre et la Loi, Seuil, Paris, 1992). Așadar, chiar în cazul experienței unitive se păstrează distincția dintre o unio verticală definitivă și o contemplație care evită anihilarea, din grijă față de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
potrivit doctrinelor monoteiste, economia divină include tipul și istoria, dar e evident că acestea din urmă nu o pot determina. A condiționa confruntarea deplină a omului cu transcendența de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate, căzînd pradă unei trăsături prea occidentale? Nu e mai potrivit ca Judecata de apoi să fie gîndită ca o Judecată de sus, mereu prezentă în zenitul istoriei? O judecată înțeleasă nu în sens penal, ci în sensul unui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe care creștinii ar avea îndatorirea să-l asume. La același model cu predominanță verticală se referea Berdiaev cînd deosebea istoria, înțeleasă ca obiectivare a spiritului și lege constrîngătoare pentru om, de timpul existențial în care persoana ia contact cu veșnicia prin experiența contemplativă sau prin actul creator. Pentru Berdiaev, actul creator al persoanei este act eschatologic, elan ascensional cu acces la împărăția libertății. El pregătește astfel parusia, o face prezentă în istorie, conferindu-i acesteia adevăratul sens, anume orientarea către
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dar o societate care să ofere loc ordinii supranaturale, aproape o societate de apoi, impregnată de posibilități spirituale oferite fiecărei persoane, indiferent de religie și cultură. Ca și Berdiaev, Simone Weil vizează o societate situată la intersecția timpului și a veșniciei, antrenată deja în dinamica verticală. Dar, la amîndoi, e vorba totuși despre un model de societate care valorifică anumite trăsături ale modernității tîrzii. în primul rînd, persoana umană primează asupra instituțiilor, iar instituțiile au a-și pune în scenă propria
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are intenția sublimului, a tragicului, a infinitului, a cosmicului, a grandiosului, vede în codru un simbol al întinderilor fără hotar și al veșniciei, o metaforă a vieții însăși, o sugestie a condiției poetului reprezentativ. Astfel, în creația literară Rapsodia pădurii, poetul afirmă: „Fii codru, dacă poți, cu zeci de glasuri Cu cerbi, cu flori, cu vulturi, cu poteci, Dar nu uita porunca vremii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
văzuseră munții înalți Cerul înalt și frumos Veșnic îl cheamă de-atunci și îl tulbură Dorul de ceea ce-i nou și desăvârșit.” (Cântec de început) Perenitatea luminozității muntoase, în comparație cu universul perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
fecioară-a pământului, brună, Și-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Și că-s menit să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe-atunci că în mine-o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de cel din 1916-1918 sub regele Ferdinand Întregitorul și de ultimul război sub Regele Mihai și Mareșalul Antonescu, războaie în care mulți locuitori și-au dat viața întru apărarea pământului lor, a limbii lor, a Evangheliei creștine, întru paza și veșnicia acestei țări. Pe lângă aceste permanențe, de tradiție vie, istorică - începând cu acele “de mai an, când s-a sculat Bădica Traian”, și continuând până la haiducii din timpurile mai noi, se păstrează din totdeauna obiceiurile sărbătorilor Crăciunului, ale Nașterii Domnului Nostru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Dumnezeu, omul îi poartă chipul în libertatea spiritului, dar mișcarea acestei libertăți, pentru a se menține în armonia cosmică, e condițională moral de imitația sau de asemănarea cu libertatea divină de mișcare, în sensul în care timpul e condiționat de veșnicie, iar spațiul de infinit. Accidentul păcatului e o desfigurare a frumuseții și armoniei cosmice și totdeodată, o mâhnire pricinuită Creatorului. Omul a fost capabil de păcat, dar e incapabil să-l suprime. Din punct de vedere antropologic, păcatul e iremediabil
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înscris în cosmos de la începutul până la sfârșitul veacului, iar destinul lumii e înconjurat de aureola slavei lui. Sensul vieții, pe care îl caută cugetătorul, se descoperă în Iisus Hristos. El este, cum zice Pavel, același ieri și azi și în veșnicie, prezență reală, rațiune a tuturor lucrurilor și mod de a lucra pentru ca lumea să-și poată împlini destinul fericit, ce i-a fost dat în planul divin al creației. Pentru cine nu admite că lumea e opera lui Dumnezeu, sensul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără pictori, nici sculptură fără sculptori sau arhitectură fără arhitecți, precum nu e știință fără savanți și nici filosofie fără cugetători. Creația există mai întâi în acestă elită spirituală a fiecărui neam, ochii de foc prin care sufletul colectiv privește veșnicia în față și brațele cu care vrea s-o cucerească. Munții au piscuri către cer, mările aburi, neamurile au sfinții credinței și geniile culturii. Al doilea moment e difuzarea. Cartea și tălmăcitorii ei, expozițiile și reproducerile artistice, muzeele, instrumentiștii muzicali
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștină pune în lumină justă raportul dintre religie și cultură. Creștinismul e religia de origine supranaturală. Ca revelație divină, obârșia lui e în transcendent. Revelația e ca o cascadă de lumină ce se varsă din nemărginire în spațiul terestru, din veșnicie în timpul terestru, nu pentru a încremeni aici în forme limitate de legile cronospațiale, ci pentru a se răsfrânge din nou în sus cu puterea torentului, răpind pe om în înălțime, dezrobindu-l din timp și din spațiu pentru a-l mântui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îngerul, și creatura toată văzută în cerul spiritual. Umanitatea biblică și hagiografică, prinsă în vastele configurații ale compoziției, urcă de pe pământ spre cer, absorbită în marea taină a lumii de dincolo de lume. Pictura bisericească e istorie convertită și transfigurată în veșnicie. Omul ocupă în ea un loc imens fiindcă el e obiectul mântuirii, pentru care Hristos s-a întrupat luându-i chipul, înnobilându l și făcându-l astfel vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
realitate imediată, închisă în sine, suficientă sieși. Nu mai e omul văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în formele de timp și spațiu. Nici o semnificație superioară nu mai deschide aceste forme spre infinit și spre veșnicie. Continuând naturalismul, impresionismul reprezintă încă o treaptă de degradare. În impresionism interesează redarea senzației luminoase, a efectului luminii fizice ninsă de soare peste lucruri. Contururile naturale ale lucrurilor trec pe planul al doilea și dispar sub petele, de culoare așternute
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
una din cele mai subtile și mai neclarificate probleme de teologie. Ea muncește inteligența filosofică a unor scriitori ruși ca Pavel Florenski și îndeosebi ca Sergiu Bulgakov. Dacă ținem s-o simplificăm, ea se poate reduce la problema raportului în veșnicie dintre Sfânta Treime și creatura îndumnezeită, a cărei culminație filosofia rusă o vede în Fecioara Măria. încercarea de a lămuri metafizic acest raport al Fecioarei îndumnezeite, socotită ca „mama omenirii” față de Sfânta Treime, e chestiunea care a stârnit protestele și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atât în începuturile, în evoluțiile, cât și în sfârșiturile lor. Dumnezeu nu are nevoie să iasă din sine pentru a cunoaște fiecare lucru în parte. Cunoscându-se pe sine printr-o știință absolută, el cunoaște deodată toate lucrurile în prezentul veșniciei sale. Fiindcă lucrurile existând în mod ideal în cauza lor și Dumnezeu fiind cauza lor primă și cauza lor finală, le vede pe toate în sine și, prin sine, în afară de sine. Precum într-un cerc, razele pornesc din centrul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îmi apare în contemplația imaginativă. Procesul acesta, încă o dată e de ordin afectiv. El reeditează prin participare vie și sufletească ceea ce știm în mod conceptual și anume: că lucrurile există real în timp și în spațiu, iar spiritual există din veșnicie ca idei sau prototipuri în cauza lor în Dumnezeu. Sentimentul religiosal naturii are o însemnătate considerabilă pentru viața creștină. Căci dacă nu toți ne putem ridica pe culmea vederii lui Dumnezeu fărăajutorul ochilor, fiecare e înzestrat cu facultatea contemplației sensibile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
E de cutare artist și totuși pentru oricine. Precum e un salt peste natură, e un salt peste spațiu, un salt peste timp, un salt peste individ. Sensul ei e zborul, climatul ei o regiune aeriană, dezmărginită, care aduce cu veșnicia, fără să fie veșnicie. Cu elemente smulse din lumea vremelniciei noastre, din lumea imperfecțiunilor noastre, arta combină după legi proprii imaginea unei alte lumi. de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]