6,829 matches
-
Când s-au întors la el, Ruletistul, suit pe lada sa, le zornai o clipă în pumn ca pe niște zaruri și apoi le introduse, câte unul, în cele șase locașuri ale butoiașului. Cu o mișcare violentă a palmei îl puse în mișcare. "Inutil", țin minte că a șoptit cineva lângă mine. În liniștea terifiantă, micul hohot dințat al rotirii butoiașului se auzea clar. Tremurând, convulsionat la față, cu o spaimă în ochi cum poate doar la cei aflați în agonie poți vedea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era făcut ca să-l servească. Nici în patul conjugal nu se simțea mai bine. Elena venea și ea uneori și stăteau amândoi fermecați, câte o oră întreagă, ca doi gemeni în pântecul mamei. Aproape că nici nu-i interesa să pună în mișcare vehiculul. L-ar fi păstrat doar așa, parcat în spatele blocului, ca să poată savura din când în când aceste momente de reală, deplină intimitate. Locatarii blocului se familiarizaseră și ei cu silueta suplă a arhitectului care tot dădea târcoale Daciei sale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urcă agil scara ce duce la terasă. Apare așa, pe fundalul cerului, cu ochii lui ce o privesc de îndată. Lucia susține pentru o clipă privirea, dar nu mai mult de o clipă. Mecanismul pe care ea însăși l-a pus în mișcare îi permite să se rușineze în fața lui. Aleargă să se ghemuiască lângă parapet, ascunzându-și pântecele cu genunchii, iar sânii cu brațele.“ - Pier Paolo Pasolini, Teorema Iar restul e tot TIFF În a doua jumătate a Festivalului Internațional de Film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
încât hotărâră să nu ia în seamă acele vorbe. Poporul Vălului trăise aproape o sută de ani sub dominația colonială franceză și, ca urmare, membrii săi acceptau fără nici o rezervă că, în privința tehnicii, civilizația franceză era foarte avansată, capabilă să pună în mișcare vehicule fără tracțiune animală, să facă să zboare avioane gigantice sau chiar să facă să apară pe un mic ecran imaginile unor întâmplări care se petreceau departe, dar de aici și până la un instrument care să le permită să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acest incident mă va obliga să reflectez asupra adevăratelor mele priorități - oftă. Cu toate că, după ce-o să se termine totul, probabil conștiința mea o să se liniștească și la anul voi accepta din nou slujba asta... Era încă noapte când Nené Dupré puse în mișcare elicea, se asigură că încărcătura era bine stivuită, bău până la fund o ceașcă de cafea caldă și tare și, legându-și centura de siguranță, se pregăti să decoleze. Nu avea nevoie de lumină, indiferent de direcția în care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
brațul și, în timp ce bolborosea ceva, făcu un semn hotărât, indicându-le să avanseze: — Ce-o vrea Dumnezeu! Apoi strigă din răsputeri: — Desfășurați-vă! Repetă ordinul prin radio, pentru ca al doilea grup, care aștepta pe partea cealaltă a muntelui, să se pună în mișcare în același timp. Începea asaltul. Fiecare pas părea o victorie, deoarece fiecare dintre ei era convins că el și nu celălalt era ținta aleasă de dușmanii lor nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceea ce hotărăște el. — Ai dracului tuaregi! - exclamă Nené Dupré. M-am săturat până peste cap de năravurile voastre! Eu o întind! Împinse pasagerii, ca să se așeze cât mai comod posibil în elicopter, își ocupă locul și, câteva clipe înainte de a pune în mișcare rotorul, arătă cu degetul direct spre Gacel, cu un gest prietenos. — Ești cel mai încăpățânat tip pe care l-am cunoscut vreodată! Dar mi-a făcut plăcere să te cunosc. — Și mie la fel! — Baftă...! O să aveți multă nevoie! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară, de jur-împrejur, sau în hangarul morii, unde se găsea roata mare cu diametrul de opt metri, având paletele din scânduri groase din lemn, pe care ne urcam și prin greutatea noastră o puneam în mișcare. Inventaserăm un joc foarte periculos, ca o spirală a morții, cu toată atenția noastră încordată la maximum și, din fericire, nu s-au întâmplat accidente, dar, abia acum îmi dau seama cât de curajoși și de inconștienți eram. Din primele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
emisciene”, după observația lui Nicolae Manolescu <footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 165 footnote>; măreției spectacolului nocturn de „sunet și lumină” îi corespunde o prețiozitate stilistică de factură simbolistă, rar întâlnită în proza lui Holban: „La căpătâiul mormântului meu să se puie în mișcare patefonul. Să cânte neîncetat, în timp ce luna va evolua pe cerul înstelat. Cântece vesele, și altele triste, și altele puternice, și altele de-abia auzite. Sunetele s-ar aduna împrejurul meu din toate unghiurile lumii și ar forma împreună o pânză
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe care Aristotel o urmează, permite a înțelege divinitatea asemeni binelui dezirabil în absolut. Este singurul ce poate fi iubit necondiționat și pentru sine însuși. Tocmai acesta „imprimă [întregii lumi] o mișcare în același fel în care ceea ce este iubit pune în mișcare 66 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 54. pe cel care iubește“ (1072 b). Ca act pur, ce survine din sine și pentru sine, constituie sursa originară și inepuizabilă a celor existente. Iar privirea orientată către aceasta își modifică profund sensul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
viața mea o mai sublimă demonstrație de gândire totalitară, o gândire care ar putea fi asemănată cu un sistem de transmisie cu roți dințate, ale căror dinți au fost puși la întâmplare. Un asemenea mecanism de gândire cu dinți neregulați, pus în mișcare de un libido normal sau chiar subnormal, se învârtește cu smucituri, cu mult zgomot și stridență, la fel de lipsit de sens ca un ceas cu cuc în fundul Iadului. Agentul F.B.I. a tras concluzia greșită că pe roțile din mintea lui Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mă descurc fără dragoste. Nu gândul că Dumnezeu era neîndurător mă înghețase. Mă autoeducasem să nu aștept nimic de la El. Ceea ce mă înghețase era faptul că nu aveam absolut nici un motiv s-o pornesc în vreo direcție anume. Ceea ce mă pusese în mișcare și mă făcuse să trec prin toți acești ani searbăzi și lipsiți de sens fusese curiozitatea. Acum până și ultima ei pâlpâire se stinsese. Cât timp am stat acolo ca înghețat, n-am idee. Dacă aveam să mă mai mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sinistră, grandioasă, sol. Romanul lui G. Călinescu Enigma Otiliei reprezintă tipul de roman total, atât ca formă artistică cât și din punctul de vedere al conținutului. El este o frescă a societății românești de la început de secol XX, când se pun în mișcare energii pentru ocuparea unui loc comod și important în contextul social. Istoria dialectică a literaturii române (coordonator Gheorghe Crăciun, Editura Magister (imprimare: Editura Cartier și Prut internațional), Chișinău,1997, p. 415-418. a) Enigma Otiliei este un roman social, realist, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe altele bucurie ascunsă. Ajungem la gară. Aici, lume multă și cunoștințe la fiecare pas. Cumpărăm bilete și ne urcăm în tren, la locurile noastre. Călătorii au figurile îngrijorate, fiecare cu gândurile lui. După vreo jumătate de oră trenul se pune în mișcare. Apoi, vom afla că a fost ultimul tren care a plecat spre București. Rușii, nerespectând acordul, au intrat în dupăamiaza zilei în Chișinău. Până la Ungheni, nimic deosebit. Înainte de a trece Prutul, lumea se înghesuie la ferestre, așteptând traversarea râului, ce
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
boabe de fasole, care se mâncau la sfârșit, cu reculegere, unul câte unul, mestecate îndelung. Marea artă, cu adevărat dibace, era cea a polonicarului, care știa să învârtă, la fiecare porție, polonicul în hârdău în așa fel, încât boabele erau puse în mișcare și se răspândeau în mod egal în conținutul hârdăului. Nu oricine putea fi polonicar! Cel ales pentru misiunea asta avea grijă ca în fiecare polonic boabele de fasole să fie între 16 și 20 la număr pentru fiecare porție. Toți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
grilajul de fier ca să ies afară, în partea cealaltă, pe palierul scărilor. Dar, exact în clipa când mă aflam călare pe grilaj, în dreptul ușilor rabatabile ale liftului, cu jumătate de corp înăuntru, cu cealaltă în afară, spre palier - liftul se pune în mișcare și, după o scurtă clipă, se oprește, fără nici un motiv, exact la câțiva centimetri deasupra capului meu. Buimac și speriat, am apucat să mă arunc în afară, căzând în brânci pe palier. Am privit la lift ca și cum ar fi fost
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care s-a format în mine, tăiat în două, a dispărut. E sigur că liftul poate fi din când în când în pană; dar că el este în pană câteva clipe și că și revine în clipa următoare și se pune în mișcare e destul de greu de admis. Nu mai țin bine minte starea mea de atunci, dacă eram doar speriat sau dacă mi-am dat seama că moartea m-a ocolit. Acum însă, știu că am fost ocolit de moarte. Nu doar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
constant depășiți de cercul destinului lor singular și se lasă mânuiți, ca niște păpuși, de forțe care nu au chip și trăsături și pe care puterea unui singur om nu este în stare nici să le stăpânească, nici să le pună în mișcare. Nu poți fi artist față de arta ta decât după ce ai ajuns să fii artist față de viața ta. Abia când îți „faci“ viața ca ceva realizat artistic, ca un gând al artei, abia atunci începi să înțelegi ce se întâmplă cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
iar sensul conștiinței nu poate avea sens decât ca prezență de sens; ca ceva pe care mâinile nu-l pot apuca, dar pe care gândul îl cuprinde în măsura în care se lasă „prins“ în mișcarea lui, așa cum apa izvorăște acolo unde se pune în mișcare. Când Empedocle, ca și, mai târziu, intuitivul Boehme întrezăresc dorințe și apetituri principiale, ei sunt deja fascinați de sugestia unui izvor de sens, prinși în mișcarea acestuia. Sensul sugerează sens. Egoistul are nevoie de grup social ca să-și reglementeze viața
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a unui conținut care a fost deja gândit: conținutul acesta devine în prezent resortul problematic al formulării logice, și anume „punctul“ acestui prezent din care se poate deja porni dincolo de gravitația prezentă a acestui punct (care altfel n-ar fi pus în mișcare). Deci punctul de plecare va conduce aproape „mecanic“ către „rest“. Odată făcută o afirmație (care conține ceva bine gândit, așezat în matricea radicală a gândului), totul va decurge ca „rest“ natural al acesteia - deci ca ceva care este dedus în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și vezi în el ceva nevăzut, o formă de prezență care se leagă de faptul că tu știi că exiști interior printr-o conștiință - așa cum face Kant -, merită să cazi pe gânduri. Cum se face că întâmplătorul, care este mereu pus în mișcare de accidentele vieții, se poate încrucișa cu neîntâmplătorul, cu faptul inevitabil, că totuși, în ciuda întâmplării care guvernează lumea, simțim că lucrurile par să se lege, deasupra și pe un plan în care întâmplătorul - care se întâmplă constant și perseverent - nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
înțeleagă sensul comun al acestei noțiuni. Eu pot înțelege, de exemplu, miraculoasa literă π caracterul care prescrie o proporție absolută între raza unui cerc și circumferința lui. Mai pot face un pas, să adâncesc înțelegerea cercului ca o limită perfectă pusă în mișcare constantă și egală față de punctul nemișcat denumit centru, ca și cum acesta s-ar privi jur-împrejurul său. Dar nu e același lucru, același tip de înțelegere cu cea, ca să luăm alt exemplu, pe care o simte, vie și prezentă, Ivan Ilici înainte de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în mai multe feluri, și că fiecare fel de „petrecere“ are, ca și răul, mai multe peripeții, anumite întâmplări. Zeii omului acestor milenii îndepărtate vor avea, fiecare, „povestea“ lor, întâmplările lor, un mister pe care spiritul îl vede și îl pune în mișcare. Marile schimbări în înfățișarea lumii și a lucrurilor nu mai sunt doar ciocniri de forțe oarbe care tind să se anihileze sau să se înghită unele pe altele, ci toate se leagă mai bine și țin mai multă vreme, adică
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spui că nu mai înțelegi nimic când te lovește o nenorocire - ceea ce înseamnă că o măsori și că simți toată amploarea ei de nenorocire. Întrebarea este: există, în receptarea unui asemenea eveniment, subit, capital și covârșitor, o logică care se pune în mișcare, o logică prin care tu înțelegi totuși ceea ce se întâmplă și simți gravitatea acestei lovituri pentru tine? În acest proces brusc și destabilizator trebuie să existe un răstimp, o licărire, sau un fel de secvență prin care tu înțelegi logic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]