67,494 matches
-
generalului Bauer, din „Istoria Daciei” (1815) lui D. Fotino, precum și din Analele parlamentare din 1831, când se specifica apartenența localității plaiului Despre Buzău a fostului județ Saac și se preciza că avea o populație de 100 de familii. DTSR (1872) amintea Sângeru drept comună a plășii Cricov, având în componență și satele: Butuci și Lapoșul Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova (1897), parte din Marele Dicționar Geografic al Romîniei, menționa Sângeru drept comună a plășii Podgoria, având în subordine și satele
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
mondial, parsul( Glis glis) și chițcanul (Crocidura), cârtița și în prezent guzganul sau șobolanul cenușiu (Rathus norvegicus) și șoarecele de casă (Mus musculus). Dintre păsările migratoare mai vin, însa din ce în ce mai puține, rândunica și privighetoarea cenușie. Ca păsări sedentare pot fi amintite cioara vânătă, stăncuța, coțofana, pițigoiul, vrabia, guguștiucul. Bineînțeles, există și păsări domestice.
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
document, care nu este mult mai vechi decât primul, se vorbește de impozit. Astfel deținem unele dintre cele mai vechi izvoare scrise ale istoriei locale a Retisului până pe la anul 1400. Gernot Nussbacher - Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien Se mai amintește că în 1417 iobagii din Retis au luat parte la răscoală din județul Albă, condusă de Kardosi Ianosi, represaliile aveau să vină din partea armatei nobiliare și a patriciatului săsesc de pe Olt (Alt) cu reședința la (Schenk) Cincsor. Parcela eroilor români
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
demolată la fortificarea de la sfârșitul secolului al XV-lea, pentru a se clădi deasupra corului un turn de apărare cu cinci niveluri. Din bazilica romanică s-a păstrat doar arcul triumfal semicircular. O descriere a lui Friedrich Müller din 1857 amintește existența a două turnuri de apărare de plan pătrat, prevăzute cu galerii de apărare, și a două bastioane circulare. Din fortificațiile bisericii de la Veseud s-a mai păstrat un singur fragment de zid pe latura de miazăzi, lung de 20
Veseud (Chirpăr), Sibiu () [Corola-website/Science/301752_a_303081]
-
primit pământ în aceste părți din moșia ce a aparținut grofului Karolyi Ludovic. Pământul avea rost de fermă fiind numit Vadaszpuszta. La început, satul a fost organizat pe actuala vatră, care cu timpul s-a extins. Chiar și numele străzilor amintesc de localitățile de unde au venit: strada Lăpuștești, str. Someșeni, str. Bedecenilor, str. Dângăoanilor, str. Băienilor. În Cartea de Aur, părintele Ioan Ursu povestește în continuare: Ca urmare a tot ce a fost înainte, gelenii aveau ca rost să împlinească o
Gelu, Satu Mare () [Corola-website/Science/301763_a_303092]
-
Beltiug (, ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Satu Mare, Transilvania, România. Localitatea este situată în sudul județului Satu Mare, nu departe de Râul Crasna. Registrul din Oradea îl amintește în 1216 pe Paul din Beltiug, care i-a acuzat pe toți locuitorii flamanzi din localitatea Batar în comitatul Ugocea că l-au ucis pe fratele său Bendict. În 1301 Dominicus de Bölcs primește domeniul Beltiugului ca donație regală. În
Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/301757_a_303086]
-
medie a județului Sălaj. De pe raza localității s-au strâns în urma cercetărilor arheologice fragmente ceramice din secolele VIII-IX. În hotarele satului, în locurile "Nove" și "Pietriș", au fost descoperite vestigii arheologice. Prima atestare documentară o găsim la anul 1323, atunci amintindu-se de satul „Baldun”, denumirea localității derivând de la numele fostului moșier, Balduni Guch, proprietar a 1.000 iugăre de teren. Pomenirea satului la această dată se face cu ocazia unui ""jurământ al magistratului Ioachim împreună cu cei 49 cojucători, în procesul
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
proletare”. În 1925 a fost aprobată și publicată hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice "Despre politica partidului în domeniul literaturii artistice", care o demasca pe Anna Ahmatova, dând o aprobare oficială articolelor critice apărute în presă. Amintindu-și de modul în care luase cunoștință de hotărârea Comitetului Central, Ahmatova scria în jurnalul ei: Pentru Ahmatova, începe represiunea deceniilor 1920-30. Noile versuri nu i se mai publică, nici nu sunt retipărite versurile ei anterioare. Din 1923 până în 1935
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
avea de îndurat pe pământul ei. Pentru ea, Rusia exista în afara sistemelor politice care îi dirijau soarta. Dar această dragoste este o dragoste tristă. Ea aduce suferințe, și singura bucurie este cea de a-ți îndeplini datoria față de țara natală. Amintindu-și de începutul primului război mondial, ea scria; Indiferent însă de greșelile care au fost făcute, acestea trebuie trecute cu vederea, pentru Ahmatova prima datorie este cea față de țară, suferințele sunt o pedeapsă divină mai degrabă decât rezultatul unor erori
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de privilegii în schimbul serviciului militar prestat în folosul monarhiei habsburgice. Românii din Dobra făceau parte din Regimentul I român de graniță, în localitate existând o subunitate de cavalerie (husari). Fosta cazarmă a fost transformată mai târziu în hotel, numele acestuia amintind vechea destinație: "La husariu". În anul 1925 la Doba funcționează institutul românesc de credit: "Grănicerul" (fondat în anul 1898) și exista deja o filială a băncii "Casa de păstrare din Oraștie" S.A., Institutul de Credit "Grănicerul" ajunsese la un capital
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
Berthelot". În 2010, vila Generalului Berthelot, în întregime renovată, a devenit sediul "Centrului de Dezvoltare Durabilă a Țării Hațegului". Baronul [Ladislau] Nopcsa se trage dintr-o străveche familie maghiară. De altfel, numele pronunțat și scris de Aron Densușianu ca “Nopcea”amintește de o veche tradiție onomastică la români, probabil “Nopcea” fiind “Noapte”. S-a născut în Fărcădinul de Jos în anul 1794. În 1848 a participat la jurământul mare al românilor de la Blaj, pe Câmpia Libertății. În legătură cu asta se spune o
General Berthelot, Hunedoara () [Corola-website/Science/300548_a_301877]
-
Ciulai, prin unii reprezentanți ai ei, au ajuns la slujbe înalte, pe lângă Comitatul Hunedoarei, și aceștia s-au îndepărtat de sat și de neam, iar alții dintre ei au ajuns oameni simpli. Revenind la istoricul acestui sat, menționam că este amintit în anul 1426, sub numele de Chwala, iar în anul 1439 se amintește despre Ladislau de Ciula "Homoregus", care participă că mărturie la o donație regeasca făcută lui Ioan și Ladislau Kende de Malovit. Sub numele de Csulla apare în
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
Hunedoarei, și aceștia s-au îndepărtat de sat și de neam, iar alții dintre ei au ajuns oameni simpli. Revenind la istoricul acestui sat, menționam că este amintit în anul 1426, sub numele de Chwala, iar în anul 1439 se amintește despre Ladislau de Ciula "Homoregus", care participă că mărturie la o donație regeasca făcută lui Ioan și Ladislau Kende de Malovit. Sub numele de Csulla apare în anul 1447. O altă mențiune datează din anul 1452, fiind vorba de Vladul
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
regelui Ladislau al II-lea la Veneția. Acesta participa la luptele care s-au dat împotriva turcilor, culminând cu lupta de la Mohaci, în care și-a găsit moartea. Este menționat acest sat și în anul 1504, CSWLA. Ciula Mare este amintită și în anul 1733, în Conscripția Klein, sub numele maghiarizat de "NAGIS CSULA”, iar în anul 1750 apare sub numele românesc de "Csula Mare”. Ceva mai tarziu, prin anii 1760-1762, în Conscripția Bucov, este menționat din nou sub numele maghiarizat
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
Klein, sub numele maghiarizat de "NAGIS CSULA”, iar în anul 1750 apare sub numele românesc de "Csula Mare”. Ceva mai tarziu, prin anii 1760-1762, în Conscripția Bucov, este menționat din nou sub numele maghiarizat de Nagy Csula, numele acesta fiind amintit și în anul 1854. Fiind o așezare destul de veche, așezare de români, încă din anul 1680 a fost ridicată o biserică ce se păstrează și astăzi, situată pe un deal, în partea de sud-est a satului. Acesata biserică este construită
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
Birtin este un sat în comuna Vata de Jos din județul Hunedoara, Transilvania, România. Acte de hotărnicie,din prima jumătate a secolului al XV-lea,îl amintesc printre voievozii români pe Ștefan de Birtin. De la semnalările acelui veac,abia în anii 1760-1762, este menționat satul Birtin, cu patruzeci și două de familii și un lăcaș de cult, ce se identifică cu cel ce dăinuiește. Este așezat pe
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
fie pomană, si zugrav au fost Gligorie Moldovan”". În 1772, Stan zugravul, fiul popii Radude de la Rășinari, realizează registrul împărătesc al tâmplei de la Birtin, inclusiv icoana de hram cu Bună Vestire, pe care, după obiceiul sau, le semnează pe verso, amintind că era locuitor în Orăștie, protopopul fiind Iosif de la Trestia. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, pereții bisericii primesc un nou veșmânt pictat, astăzi împuținat de vreme, dar capabil să dezvăluie însușirile artistice ale celor ce i-au
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
populației din Gheorgheni. În registrul populației sunt consemnate șase porți cu 30 de suflete din Remetea. Numele primilor capi ai familiilor de coloniști: György László, István László, Dávid Tamás și Mihály Antal. În "Lustra Siculorum" din 1614, Remetea a fost amintită ca cea mai mică așezare din depresiunea Gheorgheni, cu 28 de porți. Este de remarcat apariția localității Remetea în "Registrum Sedis Siculicalis Csík Superiorus", din 1702, care precizează numele de familie ale persoanelor conform criteriilor cerute de organizația militară tradițională
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
se află un tablou medalion: Fecioara Maria îi dă rozariul Sfântului Dominic. În partea superioară, altarul este ornamentat cu ghirlande în stil rococo. Lângă altarul principal se află două statui policrome, în dreapta Fecioara Maria, și în stânga Isus. Stilul acestor statui amintește de cel bavarez, ambele fiind donația directorului de școală Károly Molnár de la începutul secolului al XX-lea. Printre ornamentele lăcașului de cult sunt și trei mici vitralii. Pe acestea sunt vizibile imagini pictate cu Fecioarei Maria și Isus, Antal Puskás
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
și bani. Cu banii strânși își organizează la căminul cultural, a treia zi de Crăciun, seara, o mare petrecere cu care se încheie datina. Pot fi admirate cu ocazia nedeilor, nunților, botezurilor și chiar a balurilor. Dintre instrumentele muzicale folosite, amintim : vioară, acordeonul, doba (dubă) iar că o influență a Banatului, taragotul și saxofonul. Mai rar se folosește fluierul, existând puține persoane care mai știu să cânte la acest instrument popular. Dansurile populare caracteristice sunt : învârtita, hațegana și lină (de pe Strei
Plopi, Hunedoara () [Corola-website/Science/300555_a_301884]
-
ei poartă pălării cu marginile mari răstoarse și uneori își sucesc cavalerește, în sforicele lungi, dîrze, mustățile negre." Baronul [Vasile] Nopcsa [Nopcea] se trage dintr-o străveche familie română. De altfel, numele pronunțat și scris de Aron Densușianu că “Nopcea”amintește de o veche tradiție onomastica la români, probabil “Nopcea” fiind “Noapte”. S-a născut în Fărcădinul de Jos în 1794. În 1848 a participat la jurământul mare al românilor de la Blaj, pe Câmpia Libertății. În legătură cu asta se spune o anecdotă
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
Despre slujbașii bisericii din Râu Alb avem informții doar de la mijlocul secolului al XVI-lea. Astfel, la 17 octombrie 1548 a fost remarcat popa Stanciul (Zthanchwl), care se afla în condiție de iobag. Ceva mai târziu, respectiv în 1559, se amintește un Ștefan Popa, fără să avem convingerea că respectivul a fost, într-adevăr, preot. Un alt nobil, tot cu numele de Ștefan Popa, în vârstă de 30 de ani, mai apare la Râu Alb, ca martor, la 26 iunie 1640
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
fiind mutată mai la sud, așezarea a intrat definitiv în componență Principatului Moldovei. Prima atestare documentara a localității datează din 17 septembrie 1626, fiind vorba de un contract de vânzare de pământuri din vremea domnitorului Miron Barnovski, în care este amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”.. Asemănător cu alte locuri din Vrancea, în Odobești și în împrejurimile sale s-au ctitorit în secolele al XVII-lea - al XIX-lea un număr mare de biserici și mănăstiri, Măgura Odobești cu schiturile
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
domeniului familiei nobiliare maghiare Apafi, respectiv familiei nobiliare Korda. În castelul familiei Apafi (ulterior cumpărat de familia Korda) s-au ținut în Evul Mediu mai multe ședințe ale Dietei transilvane. Castelul a fost demolat complet, numai numele locului ("Cordăiești") mai amintește de existența sa. Până în 1919 a făcut parte din comitatul Turda-Arieș. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Luduș, în cadrul județului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea apare sub numele de „Ketze”. Între satele
Chețani, Mureș () [Corola-website/Science/300573_a_301902]
-
spune că numele localității ar veni de la un refugiat Ilea care fugea din calea invaziilor otomane. Ulterior numele localității apare în documente în anul 1266, iar ceva mai tarziu sub forma Terra Elya, apoi Villa Hellya (Hylla). Un alt document amintește de “Iles-Sades-Fenes”, din vremea regelui Bela al IV-lea care a dat prin decret regal unei familii de nobili aceste pământuri. pentru fapte de vitejie în luptele cu tătarii din timpul invaziei tuco-mongole care a avut loc în anul 1241
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]