KorAP: Find »[drukola/base=criză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2493 2494 2495 ...2509 >

62,720 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare cauzate de criza primului război mondial și de marea depresie economică în metropolele lumii în anii ’30); când metropola iese din criză și restabilește legăturile investiționale și comerciale, atunci ea „reîncorporează sateliții în sistem și industrializarea anterioară a acestor țări este înfrânată. De exemplu, noile industrii japoneze au suferit consecințe adverse americane după primul război mondial, ceea ce a dus la inflații, probleme

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
conversiunea economiei mondiale într-o întreprindere globală posibilă prin transformarea tehnologică a industrialismului modern” (1815-1917); d) consolidarea acestei economii mondiale capitaliste din 1917 până astăzi (cu tensiunile „revoluționare” pe care această consolidare le-a provocat). Analiza începe cu examinarea „marii crize” pe care Wallerstein o asimilează „preludiului medieval”. El examinează principiile componente ale sistemului (de atunci): a) pământul; b) proprietatea; c) veniturile; d) clasele de bază (seniorii, țăranii și funcționarii, comercianții, militarii); e) statul și imperiile; f) lumile (chineză, mediteraneeană, nordică

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
devenit o periferie în perioada colonială, apoi a urcat spre statusul semiperiferic în epoca Revoluției Americane. Ea a devenit, apoi, o arie centrală în secolul XX.” (Randall, 1988, p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri. Să consemnăm, mai întâi, cele două concepte globale ale analizei lui Wallerstein: economie mondială și imperiu mondial. Sintagma de economie mondială are la Wallerstein o accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
doilea război mondial, mai ales ca urmare a industrializării și urbanizării extensive a societăților mai înapoiate din Est (URSS, România, Bulgaria, Polonia, Iugoslavia) și a recuperării pierderilor provocate de război în Germania de Est, Cehoslovacia și Ungaria. În momentele de criză declanșate în această perioadă sistemul politic a fost capabil să oprime protestul sau revolta unor categorii sociale, în principal intelectualitatea și clasa mijlocie, bazându-se pe sprijinul social și politic al altor categorii sociale, în principal noul proletariat urban și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
explozivă a consumului populației. Dacă în ultimii ani ai comunismului volumul vânzărilor cu amănuntul către populație crescuse într-un ritm de numai 1%, numai în 1990 acest volum a crescut cu 24%. După care România intră în cea mai gravă criză economică din toată tranziția, iar consumul populației scade dramatic. 1993 este anul de vârf al crizei, iar volumul vânzărilor către populație scade la aproape jumătate față de 1990 și sub nivelul din 1980! Asta afectează însă prea puțin întreprinzătorii, care își

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
crescuse într-un ritm de numai 1%, numai în 1990 acest volum a crescut cu 24%. După care România intră în cea mai gravă criză economică din toată tranziția, iar consumul populației scade dramatic. 1993 este anul de vârf al crizei, iar volumul vânzărilor către populație scade la aproape jumătate față de 1990 și sub nivelul din 1980! Asta afectează însă prea puțin întreprinzătorii, care își mențin profiturile eliminând, pur și simplu, de pe piață fostul comerț socialist. În 1991, ei dețineau doar

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de răspuns, mai mult sau mai puțin capabile să facă față provocărilor actuale. În ciuda suportului populației pentru principiile comun împărtășite de pluralism, respect pentru drepturi individuale, economie de piață socială, egalitate a oportunităților, bunăstare socială și solidaritate, sunt de remarcat criza cu care acestea se confruntă și necesitatea urgentă de a oferi un răspuns european (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 102). Mai mult decât atât, aria de cuprindere a Uniunii Europene s-a mărit ca număr de populație odată cu integrarea a încă

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
socială cu creșterea economică? Fără a pune în discuție valorile și cadrul instituțional, documentele oficiale și dezbaterile din ultima vreme menționează necesitatea de a reforma acest model (Diamantopoulou, 2003a). Aceasta nu reprezintă un regres al modelului sau un moment de criză, ci mai degrabă trebuie interpretat ca o necesitate de a găsi cele mai eficiente modalități de a atinge țelurile europene stabilite. Pentru țări precum România, analiza modelului social european și mai ales a viabilității sale în viitor permite prospectarea contextului

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
grupuri etnice și a intoleranței etnico-religioase. În același timp, în vestul continentului tindea să se dezvolte societatea postindustrială marcată de nivele ridicate de toleranță identitară, încredere interumană și între grupuri. Încrederea în instituțiile centrale ale statului, deși în declin după crizele de legitimitate manifeste încă din anii ’70, își menținea niveluri mai ridicate ca în Est. Cifrele confirmă toate aceste tendințe. Încrederea interumană prezintă niveluri mai reduse în Est, iar încrederea în instituții urmează același trend (vezi figura 2). În medie

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fondurilor sociale Atenția acordată dezvoltării prin proiecte a sporit odată cu lansarea primului fond social în Bolivia în 1987, Fondo Social de Emergencia, care promova dezvoltarea comunitară prin proiecte, ca un răspuns temporar, punctual la efectele și costurile sociale negative ale crizei economice și procesele consecutive de ajustare structurală ce o însoțeau. Ulterior, Banca Mondială a lansat un masiv program de creare și sprijinire a fondurilor sociale în țările subdezvoltate și în curs de dezvoltare (America Latină, Africa, Asia de Sud-Est, Europa Centrală și de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
urmare a dezvoltării științei și tehnologiei), dezvoltarea comunitară prin proiecte este strict un proces ce are la bază efortul și suportul voluntar, coordonat, al membrilor comunității, îndreptat spre atingerea unui obiectiv bine determinat, scopul general fiind depășirea unor situații de criză și îmbunătățirea condițiilor de viață în comunitatea respectivă. Deși fondurile sociale au o mare varietate, ele au o serie de caracteristici comune, însă distinctive față de alte tipuri de fonduri (Carvalho, 1994; Owen, Van Domelen, 1998; Jorgensen, Van Domelen, 2000; Batkin

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ineficientă și nonintervenția administrațiilor (locale, regionale, naționale). Alton (1999) identifică două mari tipuri de fonduri: fonduri sociale de Urgență (FSU) și Fonduri de Dezvoltare Socială (FDS). Primele fonduri inițiate au fost cele de tip FSU, adresându-se unor situații de criză și promovând o paletă largă de obiective, relativ discrete, dar interrelaționate. În timp, aceste fonduri de tip FSU au evoluat de la focalizarea pe situații de criză și rezolvarea unor probleme punctuale, presante la definirea unor obiective de atins pe termen

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Primele fonduri inițiate au fost cele de tip FSU, adresându-se unor situații de criză și promovând o paletă largă de obiective, relativ discrete, dar interrelaționate. În timp, aceste fonduri de tip FSU au evoluat de la focalizarea pe situații de criză și rezolvarea unor probleme punctuale, presante la definirea unor obiective de atins pe termen lung și, astfel, au apărut Fonduri de Dezvoltare Socială. Așadar, distincția principală între aceste două tipuri de fonduri este dată de tipurile de obiective vizate: fonduri

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Așadar, distincția principală între aceste două tipuri de fonduri este dată de tipurile de obiective vizate: fonduri sociale ce vizează atingerea unor obiective pe termen scurt, acestea fiind FSU și țintind ameliorarea urgentă a celor mai severe consecințe generate de crizele economice și de programele de ajustare structurală asupra celor mai săraci dintre săraci - în acest caz, dezvoltarea locală prin proiecte vizează (re)construcția infrastructurii sociale de bază, crearea unor locuri de muncă temporare, generarea de venituri și îmbunătățirea (sau crearea

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de bază și educație primară). Alton (1999) arată că aceste obiective pot fi împărțite în trei mari categorii de activități: activități de ameliorare a situației pe termen scurt, ca urmare a efectelor negative generate de șocul inițial al situației de criză; reorientarea activităților și priorităților administrației locale și a destinației resurselor locale pentru a ținti cât mai eficient indivizii și grupurile cele mai afectate de situația de criză; furnizarea unor servicii grupurilor vulnerabile; fonduri sociale ce vizează transformări pe termen lung

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
scurt, ca urmare a efectelor negative generate de șocul inițial al situației de criză; reorientarea activităților și priorităților administrației locale și a destinației resurselor locale pentru a ținti cât mai eficient indivizii și grupurile cele mai afectate de situația de criză; furnizarea unor servicii grupurilor vulnerabile; fonduri sociale ce vizează transformări pe termen lung, modificări substanțiale ale condițiilor structurale din comunitățile sărace și sprijinirea administrațiilor locale; aceste fonduri sunt de tipul FDS. Acțiunile necesare în această situație sunt mult mai complexe

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
creșterea capacității clientului (autonomie vs dependență); dezvoltarea unor acțiuni care să preîntâmpine manifestarea unor factori ce ar putea duce la apariția acestei prăpastii. Scopul acestor acțiuni este de a genera în viitor modalități mai eficiente de preîntâmpinare a dezechilibrelor și crizelor, vizând: comunitatea, prin: sprijinirea acesteia în dezvoltarea unor mecanisme eficace de identificare a nevoilor locale și de utilizare eficientă a structurilor administrative locale, dar și în dezvoltarea unei serii de elemente necesare unei utilizări mai eficiente a serviciilor existente; dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fie calificată ca fiind de tip comunitar - doi, trei, majoritatea sau toți. Participarea integrală a grupului sau a majorității membrilor săi este un fenomen relativ rar, asociat mai degrabă cu situațiile de viață socială de tip tradițional sau cu calamități, crize. În grupurile sociale cu un grad redus de tradiționalism și în situații normale de viață, problema care se pune este cea a implicării unei părți a membrilor grupului. Câți anume nu contează. Important este ca ei să lucreze în folosul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
evaluarea nevoilor și la planificarea, gestiunea și implementarea acțiunilor de acoperire a necesităților colective. Chiar dacă este un rezultat indirect al retragerii statului bunăstării și poate fi, astfel, suspectată ca purtătoare a unui program neoliberal ascuns, dezvoltarea participativă are, dincolo de soluționarea crizelor, efecte benefice care o fac extrem de interesantă pentru problematica dezvoltării sociale: capacitarea indivizilor și a familiilor beneficiare, sporirea caracterului democratic al guvernării prin participarea cetățenilor la aceasta și o evidentă economie de resurse publice. Literatura internațională dedicată participării în diversele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
promovarea formelor alternative la instituții, fără a se lua în calcul și efectele negative ale dezinstituționalizării. Mai ales pentru copii mici, s-a promovat formula plasamentului familial, care, în fapt, poate fi doar o soluție de moment, ca răspuns la criza sistemului, și nicidecum promovarea interesului copilului pe termen mediu și lung. Interesant este că după ’89, deși fertilitatea a scăzut dramatic, numărul copiilor preluați în îngrijire publică a crescut. Și în momentul de față numărul copiilor din această categorie se

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dezvoltarea propriei lor gospodării. De aceea, tinerii obligați să părăsească instituțiile la 18 ani se află în situații extrem de dificile, mulți dintre ei devenind „tineri ai străzii”. Deși foarte multe studii au conștientizat în ultimii ani această gravă problemă, pentru criza ieșirii tinerilor din instituții nu există încă o strategie coerentă de suport care să-i ajute să facă față acestei tranziții dureroase. Unele inițiative locale, cu rezultate foarte bune, există, dar se simte acut nevoia unei abordări globale a problemei

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
acoperi decât parțial deficitul de resurse al celor aflați în sărăcie și mai ales în sărăcie extremă; • serviciile de asistență socială s-au concentrat asupra tratării unor probleme grave deja constituite, spre acțiuni de urgență/de tip „pompieristic”, intervenție în criză, dar puțin capabile să dezvolte programe de prevenire a riscurilor și de recuperare socială. Neglijarea prevenirii și a întăririi capacității de integrare socială a celor în dificultate are ca rezultat creșterea și chiar consolidarea unui segment de populație care trăiește

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
asistență socială la domiciliu pentru persoanele vârstnice sau persoanele cu handicap, centrele de zi pentru copii sau pentru vârstnici și adăposturile de noapte pentru persoanele fără locuință. Caracterul mai degrabă paliativ cu orientare spre atenuarea unor probleme în faza de criză este dat și de structura celor mai importante grupuri sociale deservite: persoanele vârstnice (27,9%); familiile în dificultate, sărace și/sau cu mulți copii (17,3%); persoanele adulte cu handicap sau cu afecțiuni psihice (16,6%); copiii în dificultate (9

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
bugetar (Vlădescu, 2004). Astfel, în 2001 cheltuielile au fost stabilite la 91% din veniturile încasate, iar în 2002 la 95% dintre acestea. Această practică a redus controlul financiar al Casei și a produs acumularea unor datorii în fiecare an, generând crize temporare precum cea a medicamentelor compensate, în mod succesiv. Cunoscând dificultățile financiare ale sistemului și întârzierile de plată către ei, furnizorii de medicamente au introdus prețuri crescute produselor medicamentoase vândute pentru a-și asigura acoperirea pierderilor. Așa s-a ajuns

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
află în mâinile guvernanților acestor țări (UN, 2002). Un contraexemplu celebru este cel al țărilor arabe, deținătoarele unei semnificative părți a resurselor mondiale de petrol, a căror decizie de majorare a tarifului de export al petrolului (1973) a constituit declicul crizei economice cu care s-au confruntat economiile dezvoltate la începutul anilor ’70. De asemenea, infuzia de capital străin prin extinderea companiilor transnaționale nu este doar generatoare de locuri de muncă în țările cu un sensibil decalaj în privința perfomanțelor economice și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]