64,416 matches
-
și lucid, el își arată caracterul meschin atunci când își trimite sluga să ia pe ascuns pielea armăsarului Forgaș, pe care îl împușcase mai înainte, sau când îl îngrijorează, la priveghi, curgerea seului de la lumânări pe covor. Tănase Scatiu este singurul personaj autentic al romanului, celelalte personaje fiind descrise prea superficial. Dinu Murguleț este creionat ca un personaj neputincios, în timp ce prezența Tincuței este una palidă, ea refugiindu-se într-o viață interioară în care stăruie amintirea iubirii din tinerețe pentru Mihai Comăneșteanu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
caracterul meschin atunci când își trimite sluga să ia pe ascuns pielea armăsarului Forgaș, pe care îl împușcase mai înainte, sau când îl îngrijorează, la priveghi, curgerea seului de la lumânări pe covor. Tănase Scatiu este singurul personaj autentic al romanului, celelalte personaje fiind descrise prea superficial. Dinu Murguleț este creionat ca un personaj neputincios, în timp ce prezența Tincuței este una palidă, ea refugiindu-se într-o viață interioară în care stăruie amintirea iubirii din tinerețe pentru Mihai Comăneșteanu. Finalul violent al romanului este
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
armăsarului Forgaș, pe care îl împușcase mai înainte, sau când îl îngrijorează, la priveghi, curgerea seului de la lumânări pe covor. Tănase Scatiu este singurul personaj autentic al romanului, celelalte personaje fiind descrise prea superficial. Dinu Murguleț este creionat ca un personaj neputincios, în timp ce prezența Tincuței este una palidă, ea refugiindu-se într-o viață interioară în care stăruie amintirea iubirii din tinerețe pentru Mihai Comăneșteanu. Finalul violent al romanului este în concordanță cu caracterul personajului principal, stăpânul violent fiind sfâșiat de
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Dinu Murguleț este creionat ca un personaj neputincios, în timp ce prezența Tincuței este una palidă, ea refugiindu-se într-o viață interioară în care stăruie amintirea iubirii din tinerețe pentru Mihai Comăneșteanu. Finalul violent al romanului este în concordanță cu caracterul personajului principal, stăpânul violent fiind sfâșiat de țărani. Arivistul Tănase Scatiu este un succesor „inferior sufletește” al lui Dinu Păturică, eroul romanului "Ciocoii vechi și noi" al lui Nicolae Filimon, anticipând demagogia sentimentală a lui Stănică Rațiu din "Enigma Otiliei". Criticul
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Ciocoii vechi și noi", romanul zamfirescian denunțând procesul istoric de ascensiune socială a arendașului arivist în paralel cu decăderea clasei marilor proprietari rurali. Criticul George Călinescu îl considera prea scurt, acțiunea devenind astfel fugitivă și concentrată aproape exclusiv pe caricaturizarea personajului principal, descris cu ură, dar totuși plin de viață. Cu toate acestea, existența unor scene subtile sau viguroase precum cele care demonstrează senilitatea lui Dinu Murguleț sau uciderea de către țărani a lui Scatiu transformă romanul într-o scriere literară memorabilă
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității, lăcomiei, perfidiei și violenței. Regizorul insistă pe lăcomia parveniților și pe vinovăția moșierilor de viță veche, prezentând declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
maturizării într-un cadru general deja cunoscut” și îl aseamănă cu Heinlein. În "Strange Horizons", Richard Larson caracterizează romanul drept „o lectură agreabilă, deoarece John Scalzi este un animator care-și arată talentul când descrie intrigi complexe și-și trimite personajele să se descurce în ițele lor”.
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
Potrivit unor istorici literari, Duiliu Zamfirescu s-ar fi inspirat în scrierea acestui roman din revolta țărănească din Bordeni-Scorțeni (județul Prahova) ce a avut loc în august 1883 și care a fost tratată și în piesa "Prea târziu". De asemenea, personajele romanului par a fi proveni din familia Simionescu-Râmniceanu. Substanța romanului provine din amintirile din copilărie și adolescență ale scriitorului. Ideea scrierii unui roman se conturase deja în mintea diplomatului, care îi promite lui Titu Maiorescu într-o scrisoare scrisă de la
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
a plăcut și scriitorilor de la "Convorbiri literare", după cum menționează autorul într-o scrisoare din 9/21 iunie 1895. Duiliu Zamfirescu împărtășea rezervele criticilor cu privire la nefinalizarea unor acțiuni secundare (printre care și revolta țăranilor) și la tratarea prea sumară a unor personaje interesante, afirmând că intenționează să scrie o continuare căreia îi schimbase numele din "Viața la oraș" în "Tănase Scatiu", în care să prezinte viața Tincuței cu Tănase Scatiu și pe un plan secundar relația ei cu Mihai Comăneșteanu, precum și o
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
schimbase numele din "Viața la oraș" în "Tănase Scatiu", în care să prezinte viața Tincuței cu Tănase Scatiu și pe un plan secundar relația ei cu Mihai Comăneșteanu, precum și o a doua continuare intitulată " Poetul" (sau "Un poet") în care personajul principal să fie Mihai Comăneșteanu, îndrumat în viață de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Matei Damian. Intriga romanului o constituie parabola fiului risipitor, reîntors în patrie după peregrinări îndelungate pe alte meleaguri. Matei Damian poate fi considerat un alter-ego al autorului, o conștiință filozofică ce exprimă în plan literar patriotismul acestuia. Din acest motiv, personajul pare detașat de realitatea românească, pe care o privește mai mult ca un observator extern, evoluția lui petrecându-se doar în adâncimea sufletească. Romantismul idilic și vaporos devine astfel un mijloc de apărare împotriva „agresiunii realului”. O temă de interes
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
îndrăgostiți din "Viața la țară" (Sașa și Matei Damian, adolescenții Tincuța și Mihai) se comportă cuminte și politicos potrivit normelor de bună purtare din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gesturile sunt cuminți, simpla atingere a mâinii făcând personajele să roșească și să se emoționeze. Dragostea rămâne mai mult la nivelul căutărilor, fiind lipsită de împlinire fizică. Criticul Pompiliu Constantinescu susține că femeile sunt cele mai interesante personaje din proza lui Duiliu Zamfirescu, având un amestec de senzualitate și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
al XIX-lea. Gesturile sunt cuminți, simpla atingere a mâinii făcând personajele să roșească și să se emoționeze. Dragostea rămâne mai mult la nivelul căutărilor, fiind lipsită de împlinire fizică. Criticul Pompiliu Constantinescu susține că femeile sunt cele mai interesante personaje din proza lui Duiliu Zamfirescu, având un amestec de senzualitate și omenesc, adică de poezie și realism. Scriitorul a intuit sufletul feminin în câteva figuri memorabile, reprezentându-l cu delicatețe și pasiune în „nuanțe măsurate, ușor perceptibile”. Spre deosebire de ceilalți romancieri
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
perioada sa, Duiliu Zamfirescu impune o tipologie feminină mai apropiată de imaginație decât de realitate, situându-se într-o descendență tolstoiană. Sașa Comăneșteanu era considerată de Garabet Ibrăileanu drept „unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile”. Personajul este înfățișat trăind și iubind, potrivit procedeelor artistice folosite de Tolstoi. Spiritul de sacrificiu și căldura sufletească a Sașei o transformă într-o femeie ideală, în care se combină armonios însușirile de mamă, soție și gospodină. Maturitatea ei chibzuită nu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ai pământului și ai țărănimii, și burghezia rurală (arendașii lacomi și dornici de înavuțire) reprezentată de Tănase Scatiu și coana Profira, care nu are sentimentul apartenenței față de pământ și îi exploatează pe țărani pentru a obține cât mai mult profit. Personajele din "Viața la țară" întruchipează astfel de principii morale: Dinu Murguleț este boierul vechi, dușman al reformelor sociale, Matei Damian și Sașa Comăneșteanu reprezintă boierii educați într-o cultură occidentală, care înțeleg necesitatea reformelor rurale, în timp ce Tănase Scatiu este sluga
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
situația grea a țărănimii remarcată de Matei Damian. În opinia lui Paul Cornea, Matei Damian este pivotul central al romanului, cel care moderează conflictele sociale și garantează un echilibru social între clase, dar nu poate înlătura cauzele profunde ale conflictelor. Personajul are o adâncime analitică, fiind caracterizat printr-o sete de identitate. Autorul greșește în prezentarea conflictelor sociale, caricaturizându-i până la grotesc pe Tănase Scatiu și pe coana Profira, în timp ce țăranii sunt un personaj colectiv abia schițat. Comportamentul lor este dezorganizat
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
nu poate înlătura cauzele profunde ale conflictelor. Personajul are o adâncime analitică, fiind caracterizat printr-o sete de identitate. Autorul greșește în prezentarea conflictelor sociale, caricaturizându-i până la grotesc pe Tănase Scatiu și pe coana Profira, în timp ce țăranii sunt un personaj colectiv abia schițat. Comportamentul lor este dezorganizat, iar lipsa unor motivații clare face ca acțiunea lor să nu aibă forța acțiunii țărănești din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu. Conflictele sociale din acest roman nu sunt însă definitorii, deoarece autorul nu reușește
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
iar lipsa unor motivații clare face ca acțiunea lor să nu aibă forța acțiunii țărănești din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu. Conflictele sociale din acest roman nu sunt însă definitorii, deoarece autorul nu reușește să pătrundă în profunzimea relațiilor sociale. Aspirațiile personajelor morale vor fi repede înăbușite de firile contemplative și de o resemnare comodă, împiedicând trecerea la acțiune. Scenele în care apar țăranii au totuși un grad de realism și de autenticitate, iar răzvrătitul Lefter pare mai viu decât poeticul și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
un cunoscător al psihologiei rurale, împrumutând ceva din idilismul lui Vasile Alecsandri în reprezentarea țărănimii. Sufletul țăranului român este reprezentat în portretizarea poetică a baciului Micu; întruparea mai multor însușiri într-un om viu îl aseamănă mai mult cu un personaj de baladă, lipsindu-l într-o oarecare măsură de autenticitate. Apariția romanului " Viața la țară" a reprezentat un moment important în istoria literaturii românești, scriitorul depășindu-i „prin maturitate și rafinament” pe mulți contemporani. Romanul conține ecouri vagi din scrierile
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității, lăcomiei, perfidiei și violenței. Regizorul insistă pe lăcomia parveniților și pe vinovăția moșierilor de viță veche, prezentând declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Night) În afară de rolurile din 35 producții de pe Broadway (uneori sub numele Joseph Bromberg), în anii 1936-1950 J.Edward Bromberg a apărut în roluri secundare din 53 filme artistice. A fost ales mai cu seamă pentru roluri de tată și de personaje negative, de la nemilosul redactor de gazeta new yorkeză din piesa "Charlie Chan pe Broadway" și până la tiranicul șeic arab din spectacolul "Mr. Moto Takes a Chance". În plus, în ciuda faptului că vorbea de obicei fără accent a fost solicitat să
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
Martin Berkeley (la 19 septembrie 1951) Acuzațiile că ar fi „roșu” au pus în mare măsură cruce carierei sale de actor. A mai apucat să joace pe Broadway în rolul Ambrose Atwater din piesa "Interzis pentru minori" de Elmer Rice, personaj care semăna cu John W. Wood. În ultimii ani ai vieții s-a ocupat mai ales de predarea de lecții de artă dramatică. A emigrat la Londra, unde a murit la 6 decembrie 1951 de atac de cord, în perioada
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
consum” cu speculația metafizică în descendență biblică. Criticul mai considera că erudiția în materie e concurată doar de strategia lui Ionuț Caragea - în care îl servește și simțul poetic, și detașarea ironică - de a estompa tiparele miturilor de referință, încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară, sau optând pentru o cosmologie cu denumiri ce amintesc de Frank Herbert... Totuși, despre romanul Uezen au existat diverse opinii scrise și de alți critici literari: Maria Ana Tupan, Theodor Codreanu, Ionel Bota, Ion Pachia-Tatomirescu
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
romanul „Discipolii zeilor de altădată” se pronunță și criticul Cătălin Badea-Gheracostea în revista Observator cultural , afirmând că Ionuț Caragea reușește cel puțin două lucruri în cartea sa: în nici 180 de pagini conduce cu inteligență, departe de tezisme și prețiozități, personajele sale în epuizarea logică a subiectului filozofic, simultan cu a menține tensiunea narativă prin jocul de planuri și proporția judicioasă între aventură și dialog. Ionuț Caragea a scris și proză scurtă științifico-fantastică, fiind printre laureați la trei ediții consecutive (2007
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
putea fi imensă, dar care e foarte bune și de sine stătătoare” și o caracterizează ca fiind „un fantasy simplu, vesel, care-ți luminează sufletul, dar realist în susținerea conceptelor morale și etice”. "SFFWorld" recomandă cartea, printre calitățile enumerate figurând „personajele credibile și plăcute, intriga și acțiunea, tensiunea și conflictul dintre personaje”. În aceeași notă se înscrie și "Night Watch Reviews", care apreciază că romanul are „un cadru credibil, personaje bine creionate și ridică probleme morale care pun cititorul pe gânduri
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]