64,060 matches
-
formată din tineri arhitecți talentați care s-au afirmat în mod individual ulterior, precum A. Borgovan, V. Ghiorghiu, G. Cristea, D. Ghiorghiu, A. Coveianu, L. Popovici, T. Adam, V. Petrea, Stopler și mulți alții. Amploarea proiectului și viziunea asupra arhitecturii moderne, larg împărtășită în cadrul echipei, au sudat-o și au condus la creații remarcabile. Puritatea formei și fluiditatea de expresie arhitecturală păstrează chiar și astăzi caracterul modern, minimalist aproape, al majorității construcțiilor (restaurantul "Perla Mării", coloniile de copii din Eforie între
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
T. Adam, V. Petrea, Stopler și mulți alții. Amploarea proiectului și viziunea asupra arhitecturii moderne, larg împărtășită în cadrul echipei, au sudat-o și au condus la creații remarcabile. Puritatea formei și fluiditatea de expresie arhitecturală păstrează chiar și astăzi caracterul modern, minimalist aproape, al majorității construcțiilor (restaurantul "Perla Mării", coloniile de copii din Eforie între nord și sud, barul-cazino Melody, Vila Marina la Mamaia și altele). Soluțiile tehnice sunt îndrăznețe, pe măsura revoluției estetice: Mamaia este construită pe o fâșie de
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Mare"(în ) este considerată una dintre cele mai bune săli de concerte din lume, alături de Konzerthaus din Berlin, Concertgebouw din Amsterdam, Symphony Hall din Boston și Teatro Colón din Buenos Aires. Nici una din aceste săli nu au fost construite în epoca modernă, pornind de la analiza acusticii lor, și, cu excepția parțială a Teatrului Colón cu o formă de potcoavă, toate au o formă lungă, înaltă și îngustă. Această clădire este situată pe Dumbastraße/Bösendorferstraße, în spatele Hotelului Imperial, lângă bulevardul Ringstraße și râul Viena
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
de ani, și un schelet de dinozaur "Diplodocus", plus animale dispărute sau specimene de plante de acum 200 de milioane de ani îprecum marea vacă a lui Steller, sunt prezentate în cele 39 săli. Prezentarea contemporană prin intermediul expoziției tehnologiei expoziționale moderne a devenit posibilă fără distrugerea structurilor istorice din clădire. La etajul superior ("Hochparterre") pot fi văzute pietre prețioase, minerale (unele cu origine în colecțiile vechi renascentiste) și meteoriți (cea mai mare colecție din lume), fosile rare, împreună cu lucrări de artă
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
pentru câteva stele mai puțin luminoase dar mai interesante (Algol, Polaris, Mira, etc.). Pentru stelele mai puțin vizibile, este preferată denumirea Bayer. În plus față de numele tradiționale, un număr mic de stele care sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și pentru română). De exemplu Steaua lui Barnard are cea mai mare mișcare proprie cunoscută dintre toate stelele deși este prea fadă pentru a putea fi văzută cu ochiul liber. Două stele de magnitudinea 2, Alpha Pavonis și Epsilon
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
(după alte versiuni: Bătălia de la Raphia or Bătălia de la Rafah) a avut loc pe 22 iunie 217 î.Hr. în apropriere de orașul modern Rafah, între armatele elenistice ale lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
maghiare a lui Álmos (Constantin Porfirogenet), Árpád (Ghiorgios Amartolos și Constantin Porfirogenet), Liountikas (Constantin Porfirogenet) și Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui Árpád, a fost ucis în Transilvania, nepermițândui-se să intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că Álmos era "kende", conducătorul spiritual al ungurilor în momentul atacului pecenegilor. Dacă moartea sa a fost un omor ritual, aceasta ar presupune că ungurii au urmat tradiția hazarilor, ai căror conducători, haganii, erau sacrificați în
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fonturi fără serife sunt: Arial, Helvetica, Avânt Garde, Futură. În mod tradițional, tipurile de caractere fără serife sunt utilizate pentu titluri și subtitluri. De asemenea, unele dintre acestea pot fi folosite pentru corpui de text care și au un aspect modern. Au aspectul scrisului de mână (Brush Script, Vivaldi). Fonturile decorative decorative pot fi: Inițial, fonturile Type 1 au fost create pentru a fi utilizate împreună cu limbajul PostScript de descriere a paginii, creat de firmă Adobe. Pentru a le utiliza în
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
în rezervă de la Ploiești. În vara anului 1936, aflat la Băița, lucrează la „Incantații”, ciclu liric ce se va regăsi în volumul de debut. În toamnă Ion Șiugariu se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, (specialitatea Filologie modernă). În facultate a avut profesori pe Mihail Ralea, Tudor Vianu, D. Caracostea, Ion Petrovici ș.a. În martie 1938 debutează cu volumul „Trecere prin alba poartă”. Octav Șuluțiu va întâmpina acest volum cu un articol în Familia: În capitală va colabora
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
ca mare principe a lui Álmos sau a fiului acestuia, Árpád. Haganul a fost de acord cu această propunere. Constantin al VII-lea afirmă că că liderii tribuirilor maghiare l-ar fi preferat pe Árpád pentru noua demnitate, dar cercetătorii moderni consideră Álmos a fost primul mare principe al ungurilor ("megas Turkias arkhon" în De Administrando Imperio. Există și cercetători care pun la îndoială credibilitatea relatării împăratului bizantin și consideră că povestea este doar o justificare inventată de membrii familiei lui
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
ar ridica textul este legat de folosirea unor termeni tehnici de actualitate în vremurile împăratului, dar mai greu de înțeles de cititorul neavizat. De exemplu, Constantin descrie practica obișnuită de trimitere a "basilikoí" ( „imperiali”) în țările îndepărtate pentru negocieri - înțelesul modern ar fi „împuterniciți speciali ai împăratului”, ambasadori cu misiuni specifice. În prefața la lucrarea sa, Constantin a subliniat de altfel că a evitat cu bună știința expresiiile complicate sau „atticismele elevate” pentru ca textul sa fie „simplu precum cărarea bătută a
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
sau Yotvatul antic (în ebraică: יודפת sau יוטבט, în latină Iotapata) este o cetate antică așezată în nordul Israelului, în centrul Galileei superioare, în inima lanțului de dealuri numit Munții Yodfat, la sud-vest de moșavul modern Yodfat, la 22 km est de Acra și la 9 km de Tzipori. Ruinele cetății sunt situate pe o colină scundă,Tel Yodfat, având înălțimea de 419 metri deasupra nivelului mării, înconjurată de mai multe culmi mai înalte care o
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
locul lui d) Ulterior,locul a mai fost asezat o vreme și în evul mediu. În ultimele sute de ani au sălășluit aici dar nu ca așezare permanentă, beduini arabi, care au denumit locul "Hirbet Djefet" După întemeierea Statului Israel modern (1948), în anul 1960 a luat ființă în apropiere, un sat evreiesc, moșavul Yodfat. Prin 1847 consulul Prusiei la Ierusalim,Ernst Gustav Schultz (1811-1851), orientalist și teolog, a fost cel dintâi care în cursul unei călătorii de explorare în inima
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
în cele din urmă mulți români ca urmare a politicii de rusificare își pierd limba și identitatea. Între anii 1924 - 1991, orașul servește drept centru administrativ pentru raionul omonim al RSS Ucrainene, din 1991, în componența regiunii Odesa a Ucrainei modernă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Savran era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
englez, inginer specializat în inginerie civilă și navală. Este cunoscut îndeosebi pentru construirea "Great Western Railway" (calea ferată din vestul Angliei legând Londra de Bristol), care, prin realizarea a numeroase tuneluri și poduri metalice, a revoluționat transporturile publice și ingineria modernă. Brunel a stabilit standarde pentru construcția căilor ferate, efectuând studii topografice atente pentru a reduce la minimum pantele și curbele. A rămas celebru și prin seria de vapoare proiectate, printre cele mai mari din acea epocă, printre care și prima
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
a lungul perioadei sale de exploatare. A doua mare navă proiectată și construită de Isambard Kingdom Brunel a fost "Great Britain", lansată la apă în 1843. Mult mai mare decât "Great Western" (98 m lungime), aceasta este considerată prima navă modernă de pasageri, având carena construită din metal (în loc de lemn) și propulsată de un motor cu aburi care acționa o elice axială (în loc de roți cu zbaturi). În 1852 a fost lansată la apă a treia navă transatlantică a lui Brunel: "Great
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
și recunoașterea unanimă. În anul 1908 a luat naștere "Cercul Impresioniștilor și Naturaliștilor Maghiari", grupul de artiști "MIÉNK". Liderii asociației sunt Pál Szinyei Merse, Károly Ferenczy și Rippl-Ronai. La prima lor expoziție de la ""Salonul Național" au fost prezentate curentele contemporane moderne. Începutul anilor 1910 i-a adus numai succese: în anul 1911 are o expoziție retrospectivă în sala din piață "Kristóf" a "Casei Artiștilor", în anul 1912 statul îi cumpăra tabloul intitulat "" Bunica mea"", în același an expune tablouri în Frankfurt
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
umane specifice, realizând astfel adevărate bijuterii cromatice. Pentru a întregii tabloul operei sale și a întării convingerea că numai cine stăpânește temeinic desenul, tainele îmbinării culorilor și arta compozițională poate cuteza cu adevărat să-și măsoare puterile în universul picturii moderne, Valeriu Pantazi a abordat și tematici abstracte pe pânze unde se poate observa interferența liniilor cu tăieturi geometrice cu culori și tușe apăsate, luxuriant de luminoase și vii. Aceste lucrări se alătură stilistic expresionismului. Deși opera sa în domeniul expresionismului
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
și pe strada cu același nume. Eugen Barbu, locuind pe aceeași stradă (“Mihai Eminescu”) și dorind să aibă un cenaclu al lui, aproape de casă, a început să-l critice pe Pantazi, invocând faptul că acesta promovează doar poezia și proza modernă „capitalistă”, picturi cubiste și abstracte, etc. Organele de partid i-au încredințat lui Eugen Barbu cenaclul, sub pretextul că acesta practică proza realistă. Conflictul dintre Valeriu Pantazi și Eugen Barbu a dus la o decimare reciprocă, astfel „Cenaclul lui Barbu
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Frost, T.S. Eliot, Odysseas Elytis. La „Ateneul Tineretului” în afară de cenaclul de poezie unde vor citi Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Popa, Ion Marin Tudose, Iolanda Malamen, Marin Tarangul, Ștefan Agopian și Nichita Stănescu, Pantazi a inițiat „Clubul de Jazz”, balet modern, seri de lectură de teatru (George Astaloș), o pinacotecă și expoziții de pictură și sculptură de mare ținută artistică. În anul 1972 a fost premiat de „Revista Luceafărul” și a devenit membru al Fondului Literar. Din păcate, Ateneul Tineretului a
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
realizând astfel adevărate bijuterii cromatice. Pentru a întregi tabloul operei sale și a întări convingerea că numai cine stăpânește temeinic desenul, arta compozițională și tainele îmbinării culorilor, numai aceia pot cuteza cu adevărat să-și măsoare puterile în universul picturii moderne. Valeriu Pantazi a abordat și tematici abstracte pe pânze unde se poate observa interferența liniilor cu tăieturi geometrice cu culori și tușe apăsate, luxuriant de luminoase și vii. Aceste lucrări se alătură stilistic expresionismului. Deși opera sa în domeniul expresionismului
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
de mai multe ori sub controlul khmer și alte forțe și în alte momente, oarecum independent. Armatele Sukhothai, ocazional, s-au aliat și s-au luptat ocazional cu Khmer, Lanna (Chiang Mai) și Siam (Ayutthaya),care a atins apogeul. Istoriografia modernă thailandeză, în general, trece peste conflictul dintre Sukhothai și Ayutthaya,preferând să-l denumească "transfer de putere". Ramkhamhaeng a fost un înfocat patron al budismului. De asemenea, el a susținut artele și expresia artistică thailandeză ce a atins un nivel
Ram Khamhaeng () [Corola-website/Science/328743_a_330072]
-
părăsit Vinsele și au continuat să se miște într-o direcție diferită, alegând abordarea cea mai convenabilă spre oraș. Potrivit "Cronicii lui Enguerrand de Monstrelet" pozițiile franceze erau situate "pe un deal", la 2,5 km de oraș. Unii cercetători moderni asociază acest "deal", cu o creastă destul de mare, pe malul estic în aval de râul Yonne. Aceasta creastă era întreruptă de un defileu îngust, în stânga fiind o zonă inundabilă. Probabil anume în aceste locuri erau poziționați francezii, blocând de aici
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
în 1456-1457), Mara s-a alăturat curții fiului ei vitreg, Mahomed al II-lea. Potrivit lui Nicol, Mara a continuat să fie prezentă la curte, dar i s-a oferit și un domeniu propriu la „Ježevo”. Nicol identifica Ježevo cu așezarea modernă Dafni de la Muntele Athos. Atunci cand Mahomed a devenit sultan, ea i-a oferit adesea sfaturi. Curtea ei de la Ježevo era formată din nobili sârbi exilați. Potrivit lui Nicol, Marei i s-a alăturat la „Ježevo” sora ei „Cantacuzina” în 1469. Cele
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
numită „Seder de Tu Bishvat”, unde se consumau zece feluri de fructe și se beau patru pahare de vin după o ordine rituală, recitându-se binecuvantări, cu convingerea că sărbătoarea va apropia oamenii și lumea de perfecțiunea divină. În Israelul modern a renăscut acest obicei, și numeroși evrei, religioși sau laici, îl cultivă, uneori folosind cărți speciale de rugăciune sau de ritual după modelul Hagadei de Pesah. În unele comunități hasidice chitre rămase de la sărbătoarea Sukot sunt zaharisite sau murate pentru
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]