67,078 matches
-
partea dreaptă a drumului județean. El a servit ca loc de popas pentru harabalele negustorilor și pentru olăcari. Clădirea hanului avea pereți groși din piatră nefasonată și două intrări monumentale cu porți grele, ghintuite. În scopul de apăra hanul de atacurile nocturne ale tâlharilor, ferestrele au fost micșorate până la dimensiunile unei simple metereze, iar porțile erau ferecate din interior cu drugi sau bârne. Interiorul era format dintr-o curte interioară ("șandramaua"), aflată sub un acoperiș sprijinit pe grinzi groase de stejar
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]
-
în caz contrar Transvaalul, aliat cu Statul Liber Orange, urmând să le declare război britanicilor. Ambele ultimatumuri au fost respinse, iar Transvaalul și Statul Liber Orange au declarat război. Războiul a avut trei faze distincte. În prima, burii au lansat atacuri preventive în teritoriul britanic din Natal și din Colonia Capului, asediind garnizoanele britanice din Ladysmith, Mafeking și Kimberley. Burii au obținut apoi mai multe victorii tactice la Colenso, Magersfontein și Spionkop împotriva unei contraofensive nereușite a britanicilor pentru a sparge
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
de coastă în scopul facilitării debarcării trupelor britanice și, prin demonstrarea prezenței britanice, de a-i descuraja pe localnici de la a ține partea burilor. Ca și guvernul britanic, politicienii locali se temeau că intensificarea activității militare ar putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a hotărât să obțină singur provizii, să-și organizeze singur transportul și să facă recrutări în secret. Cu forțe slab pregătite și conștient de numărul net superior al burilor, de tacticile lor de comando
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
slab pregătite și conștient de numărul net superior al burilor, de tacticile lor de comando și de eșecul raidului Jameson, Baden-Powell a hotărât că cel mai bun mijloc de a ține luptătorii buri departe este prin defensivă, și nu prin atac. Ca urmare, el a ales să ocupe orașul Mafeking poziționat strategic — și lângă graniță, și pe calea ferată dintre Bulawayo și Kimberley — și datorită statutului acestuia de centru administrativ local. De asemenea, orașul avea stocuri suficiente de hrană și alte
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
gravată pe el era 1770, și constructorul, ca o conincidență, "B.P. & Co."). Observând că burii nu au distrus calea ferată, Baden-Powell a încărcat un tren blindat cu lunetiști și l-a trimis direct în sus pe calea ferată într-un atac îndrăzneț îndreptat spre centrul taberei burilor, urmat de o retragere fără pierderi în Mafeking. S-a avut grijă și de moralul populației civile, și s-au negociat încetări ale focului pentru zilele de duminică, zi în care se țineau competiții
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
a fi cucerit. La 19 noiembrie, 4.000 de buri au fost mutați în altă parte, deși asediul s-a menținut și bombardarea Mafekingului a continuat. Conștienți de apropierea coloanelor britanice de ridicare a asediului, burii au lansat un ultim atac major în dimineața zilei de 12 mai, atac ce a reușit să rupă perimetrul defensiv și să incendieze o parte din oraș, înainte de a fi în cele din urmă respins. La 12 mai, la circa 4 am, "" S. Eloff a
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
de buri au fost mutați în altă parte, deși asediul s-a menținut și bombardarea Mafekingului a continuat. Conștienți de apropierea coloanelor britanice de ridicare a asediului, burii au lansat un ultim atac major în dimineața zilei de 12 mai, atac ce a reușit să rupă perimetrul defensiv și să incendieze o parte din oraș, înainte de a fi în cele din urmă respins. La 12 mai, la circa 4 am, "" S. Eloff a condus o forță de circa 240 de buri
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
să incendieze o parte din oraș, înainte de a fi în cele din urmă respins. La 12 mai, la circa 4 am, "" S. Eloff a condus o forță de circa 240 de buri într-un asalt asupra Mafekingului. Sub acoperirea unui atac diversionist în partea de est a orașului, atacatorii s-au strecurat printre redutele Hidden Hollow și Limestone de pe partea vestică a întăriturilor. Conduși de un dezertor britanic, ei au urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în Stadt, satul în care trăiau africanii băștinași. Grupul lui Eloff a pătruns fără opoziție în Stadt și a dat foc la colibe pentru a-i semnala lui Snyman situația atacului. La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând prizonieri 30 de persoane, între care și secundul garnizoanei, colonelul C. O. Hore. Eloff a luat telefonul ce asigura legătura cu cartierul general
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
susțină pe Eloff. Între timp, complicata rețea telefonică a lui Baden-Powell i-a oferit acestuia informații precise în timp util. De la cartierul său general, comandantul britanic le-a cerut maiorului Alick Godley și escadrilei B din Regimentul Protectoratului să înăbușe atacul și a trimis escadrila D, și câțiva lucrători feroviari înarmați pentru a-i ajuta. Oamenii lui Eloff au ajuns în curând să fie izolați în trei grupuri. Cu două escadrile, Godley a înconjurat la început un grup de buri strânși
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
distins cu CB, Baden-Powell a fost tratat ca un erou la întoarcerea în țară în 1903. S-au acordat trei decorații Victoria Cross pentru acte de eroism în timpul asediului, sergentului Horace Martineau și soldatului Horace Ramsden pentru acțiuni în timpul unui atac asupra redutei bure "Game Tree", și căpitanului Charles FitzClarence pentru Game Tree și pentru două acțiuni anterioare. În septembrie 1904, Lord Roberts a dezvelit un obelisc în Mafeking pe care au fost inscripționate numele celor căzuți la apărarea orașului. În
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
iar de cealaltă parte Străbunii care atribuiau această dezvoltare avânturilor în știință și erau apărătorii tehnologiei și investigației. Deasemenea acesta este timpul în care Ori îi numesc pe Străbuni "Alterani". Sciziunea acestei rase a însemnat deasemnea și o încercare de atac între ambele facțiuni, nefiind clar care grup a atacat primul. În loc să lupte, Străbunii au hotărât să părăsească galaxia, căutând o nouă casă. După mult timp, probabil mii de ani, Străbunii au descoperit Calea Lactee unde au construit un Imperiu impresionant. Se
Străbuni (Stargate) () [Corola-website/Science/321934_a_323263]
-
din teama ca abația să nu fie folosită ca post de observație pentru apărătorii germani. După două zile, parașutiștii germani au ocupat poziții în ruine; distrugerea provocată de bombardament și zona plină de dărâmături le-a dat soldaților protecție față de atacurile aeriene și de artilerie, făcând din acel sit o poziție defensivă mai viabilă. Între 17 ianuarie și 18 mai, apărătorii Liniei Gustav au fost asaltați de patru ori de trupele Aliate. În ultimul asalt, Aliații au desfășurat 20 de divizii
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ziua de 17 ianuarie 1944, trecând râul Garigliano în apropierea coastei (diviziile de infanterie britanice 5 și 56). Divizia 46 Infanterie britanică urma să atace în noaptea de 19 ianuarie tot peste Garigliano în aval de confluența cu Liri, susținând atacul principal al Corpului II american aflat în dreapta sa. Principalul asalt frontal al Corpului II avea să înceapă la 20 ianuarie când Divizia 36 Infanterie americană urma să traverseze apele umflate ale râului Rapido la 8 km în aval de Cassino
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Corpul Expediționar Francez, condus de generalul Alphonse Juin urma să continue deplasarea către Monte Cairo, punctul de joncțiune al liniilor defensive Gustav și Hitler. De fapt, Clark nu credea că sunt mari șanse pentru un succes rapid, dar credea că atacurile vor atrage resursele germanilor din zona Romei la timp pentru atacul de la Anzio în care Cropul VI american (Divizia I Infanterie britanică și Divizia 3 Infanterie americană) urmau să efectueze o debarcare cu amfibii în ziua de 22 ianuarie. Se
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
deplasarea către Monte Cairo, punctul de joncțiune al liniilor defensive Gustav și Hitler. De fapt, Clark nu credea că sunt mari șanse pentru un succes rapid, dar credea că atacurile vor atrage resursele germanilor din zona Romei la timp pentru atacul de la Anzio în care Cropul VI american (Divizia I Infanterie britanică și Divizia 3 Infanterie americană) urmau să efectueze o debarcare cu amfibii în ziua de 22 ianuarie. Se spera ca debarcarea de la Anzio, profitând de elementul surpriză și de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și să-i determine pe aceștia să se retragă de pe această linie pe unele poziții de la nord de Roma. Deși aceste așteptări erau consistente cu tacticile germane din cele trei luni anterioare, serviciile de informații aliate nu înțeleseseră că strategia atacurilor și retragerilor avusese singurul scop de a pregăti linia Gustav pe care germanii intenționau să o păstreze cu fermitate. Serviciile de informații ale aliaților i-au determinat pe aceștia să fie prea optimiști. Armata a Cincea abia ajunsese la linia
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
lupte de uzură în zona de la nord de Napoli. Întrucât șefii de Stat Major aliați ar fi avut disponibile vehiculele de debarcarea abia la începutul lui februarie, debarcarea de la Anzio urma să aibă însă loc la sfârșitul lui ianuarie, împreună cu atacul coordonat asupra liniei Gustav efectuat cu trei zile înainte. Primul asalt a fost efectuat la 17 ianuarie. În apropierea coastei, Corpul X britanic (Diviziile 56 și 5) au forțat traversarea lui Garigliano (fiind urmat după două zile de Divizia 46
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
avut rezervele disponibile pentru a exploata succesul și pentru a rupe decisiv liniile. Corpul nu beneficia de oameni în plus, dar ar fi fost în mod sigur timp pentru a modifica planul general de bătălie și a anula sau modifica atacul central al Corpului II pentru a elibera oameni pentru a forța liniile în sud înainte de sosirea întăririlor germane. Cartierul General al Armatei a Cincea nu a apreciat corect slăbiciunea poziției germane, iar planul a rămas neschimbat. Cele două divizii de la
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ianuarie și au stabilizat poziția germană din sud. Planul a continuat însă să funcționeze, prin aceea că rezervele lui Kesselring fuseseră atrase către sud. Cele trei divizii ale Corpului X au suferit 4.000 de pierderi omenești în timpul primei bătălii. Atacul central al Diviziei 36 americane a început cu trei ore înainte de apusul Soarelui în ziua de 20 ianuarie. Lipsa de timp de pregătire a însemnat că apropierea de râu rămânea periculoasă din cauza capcanelor și minelor neîndepărtate, iar operațiunea complexă de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
german Eberhard Rodt. Grupul sudic a fost forțat să se retragă peste râu în dimineața zilei de 21 ianuarie. General-maiorul Geoffrey Keyes, aflat la comanda Corpului II, a insistat ca Divizia 36 a gen.-mr. Fred Walker să reia imediat atacul. Din nou, cele două regimente au atacat, dar fără succese mai mari în fața Diviziei 15 Panzer, deja bine poziționată: Regimentul 143 a trecut râul cu un număr de soldați echivalent cu două batalioane, dar din nou fără susținere din partea blindatelor
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
practic nu mai exista: doar 40 de oameni s-au mai întors între liniile aliaților. Asaltul s-a soldat cu un eșec plătit scump, Divizia 36 pierzând 2.100 de oameni, morți, răniți și dispăruți, în 48 de ore. Următorul atac s-a lansat la 24 ianuarie. Corpul II american, cu Divizia 34 Infanterie a general-maiorului Charles W. Ryder în fruntea atacului și cu trupele coloniale franceze pe flancul drept, au lansat un asalt peste valea inundată a râului Rapido la
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
eșec plătit scump, Divizia 36 pierzând 2.100 de oameni, morți, răniți și dispăruți, în 48 de ore. Următorul atac s-a lansat la 24 ianuarie. Corpul II american, cu Divizia 34 Infanterie a general-maiorului Charles W. Ryder în fruntea atacului și cu trupele coloniale franceze pe flancul drept, au lansat un asalt peste valea inundată a râului Rapido la nord de Cassino în munții din spatele acestuia cu scopul de a se deplasa apoi spre stânga și de a ataca Monte
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
probabil, însă, este că el avea prea multe de făcut, fiind responsabil și pentru ofensiva de la Cassino și pentru cea de la Anzio. Această părere este susținută de incapacitatea generalului Truscott de a comunica cu el într-un moment critic al atacului de la Anzio în timpul celei de a patra bătălii de la Cassino. Deși generalul Alexander a ales (cu argumente perfect logice de coordinare) să țină Cassino și Anzio sub comanda unui singur general, împărțind linia Gustav între armatele a 5-a americană
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
vizibil de la mănăstire, expus tirului precis de artilerie — de unde și numele de „Valea Morții”). Aceasta a fost evidențiată în scrierile gen.-mr. Howard Kippenberger, comandantul Diviziei 2 neozeelandeze, după război: Planul lui Freyberg era o continuare a primei bătălii: un atac dinspre nord de-a lungul crestelor muntoase și un atac dinspre sud-est de-a lungul căii ferate și capturarea gării de dincolo de Rapido aflată la un kilometru sud de orașul Cassino. Succesul ar fi dus la cucerirea orașului Cassino și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]