67,078 matches
-
numele de „Valea Morții”). Aceasta a fost evidențiată în scrierile gen.-mr. Howard Kippenberger, comandantul Diviziei 2 neozeelandeze, după război: Planul lui Freyberg era o continuare a primei bătălii: un atac dinspre nord de-a lungul crestelor muntoase și un atac dinspre sud-est de-a lungul căii ferate și capturarea gării de dincolo de Rapido aflată la un kilometru sud de orașul Cassino. Succesul ar fi dus la cucerirea orașului Cassino și la deschiderea văii Liri. Freyberg își informase însă superiorii privind
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ar fi „aproape inutile”. La 11 februarie 1944, comandantul Diviziei 4 indiene, Harry Dimoline, a cerut bombardarea mănăstirii Monte Cassino. Tuker a reiterat opinia sa în favoarea bombardamentului de pe patul său de spital de la Caserta, unde era tratat după un grav atac de febră tropicală. Freyberg a transmis cererea la 12 februarie. Cererea lui Freyberg pentru un atac aerian a fost extinsă de Forțele Aeriene și probabil susținută de Ira Eaker și Jacob L. Devers. Ei au căutat să utilizeze ocazia pentru
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
bombardarea mănăstirii Monte Cassino. Tuker a reiterat opinia sa în favoarea bombardamentului de pe patul său de spital de la Caserta, unde era tratat după un grav atac de febră tropicală. Freyberg a transmis cererea la 12 februarie. Cererea lui Freyberg pentru un atac aerian a fost extinsă de Forțele Aeriene și probabil susținută de Ira Eaker și Jacob L. Devers. Ei au căutat să utilizeze ocazia pentru a demonstra capabilitățile aviației americane de susținere a operațiunilor terestre. Gen-lt. Mark W. Clark de la Armata
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
șase călugări care s-au ascuns în subteranele adânci ale abației, abatele în vârstă de 79 de ani, , trei familii de țărani chiriași, copiii orfani și abandonați, cei grav răniți și muribunzii. După barajul de artilerie și reluarea bombardamentelor și atacurilor pe creastă din partea Diviziei 4 indiene, călugării au decis să plece și ei împreună cu ceilalți care se puteau deplasa, la ora 07:30 în 17 februarie. Bătrânul abate a plecat în fruntea grupului pe drumul de catâri către valea Liri
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
problemă serioasă pentru forțele aliate. În noaptea de după bombardament, o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei 4 indiene) a atacat punctul-cheie 593 de pe poziția sa de la distanță de pe creasta Capului de Șarpe. Atacul a eșuat și compania a pierdut 50% din efective. În noaptea următoare, Regimentului Sussex i s-a ordonat să atace cu un batalion. Începutul a fost dezastruos. Artileria nu putea fi folosită pentru a susține direct punctul 593 din cauza apropierii
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
575 care susținea apărătorii din punctul 593. Topografia zonei făcea ca proiectilele trase către 575 să treacă la mică înălțime peste creasta Capului de Șarpe și astfel o parte din ele au căzut printre companiile de asalt. După o reorganizare, atacul a pornit la miezul nopții. Luptele au fost crâncene, adesea corp la corp, dar apărătorii hotărâți au rezistat iar batalionul Sussex a fost respins, din nou cu peste 50% pierderi. În cele două nopți, regimentul Sussex a pierdut 12 ofițeri
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
corp, dar apărătorii hotărâți au rezistat iar batalionul Sussex a fost respins, din nou cu peste 50% pierderi. În cele două nopți, regimentul Sussex a pierdut 12 ofițeri din 15 și 162 din 313 oameni care au luat parte la atac. În noaptea de 17 februarie a avut loc asaltul principal. Regimentul 4/6 pușcași Rajputana aveau să înceapă atacul asupra punctului 593 cu restul regimentului Sussex care urma să treacă printre ele și să atace punctul 444 odată ce punctul 593
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
cele două nopți, regimentul Sussex a pierdut 12 ofițeri din 15 și 162 din 313 oameni care au luat parte la atac. În noaptea de 17 februarie a avut loc asaltul principal. Regimentul 4/6 pușcași Rajputana aveau să înceapă atacul asupra punctului 593 cu restul regimentului Sussex care urma să treacă printre ele și să atace punctul 444 odată ce punctul 593 ar fi fost cucerit. Între timp, regimentele 1/2 și 1/9 pușcași Gurkha urmau să parcurgă pantele și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
reuși. Speranța a fost deșartă. Din nou luptele au fost grele, dar nu s-a înaintat și pierderile au fost mari. Rajputana au pierdut 196 de oameni, Gurkha 1/9th, 149, iar Gurkha 1/2, 96. A devenit clar că atacul a eșuat, iar la 18 februarie, generalii Dimoline și Freyberg au oprit atacurile asupra Dealului Mănăstirii. În cealaltă jumătate a principalului atac, cele două companii din Batalionul 28 Măori al diviziei neozeelandeze au forțat o traversare a râului Rapido și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
s-a înaintat și pierderile au fost mari. Rajputana au pierdut 196 de oameni, Gurkha 1/9th, 149, iar Gurkha 1/2, 96. A devenit clar că atacul a eșuat, iar la 18 februarie, generalii Dimoline și Freyberg au oprit atacurile asupra Dealului Mănăstirii. În cealaltă jumătate a principalului atac, cele două companii din Batalionul 28 Măori al diviziei neozeelandeze au forțat o traversare a râului Rapido și au încercat să ocupe gara Cassino; au reușit, dar nu au reușit să
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au pierdut 196 de oameni, Gurkha 1/9th, 149, iar Gurkha 1/2, 96. A devenit clar că atacul a eșuat, iar la 18 februarie, generalii Dimoline și Freyberg au oprit atacurile asupra Dealului Mănăstirii. În cealaltă jumătate a principalului atac, cele două companii din Batalionul 28 Măori al diviziei neozeelandeze au forțat o traversare a râului Rapido și au încercat să ocupe gara Cassino; au reușit, dar nu au reușit să își facă punte peste ultima gaură din digul pe
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
că, atâta vreme cât persistă vremea de iarnă, forțarea râului Rapido în aval de Cassino este o opțiune nefavorabilă (după experiențele nefericite din primele două bătălii). „Cârligul drept” din munți fusese și el un eșec costisitor, și s-a decis lansarea de atacuri similare dinspre nord de-a lungul văii Rapido: unul către orașul fortificat Cassino și celălalt către Dealul Mănăstirii. Ideea era de a elibera calea prin strâmtoarea dintre cele două trăsături geografice pentru a permite accesul către gara din sud și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au obturat și lumina lunii, îngreunând misiunea de eliberare a drumurilor printre dărâmături. Pe dreapta, neozeelandezii capturaseră Dealul Castelului și punctul 165 și, după cum se planificase, elemente ale Diviziei 4 infanterie indiene, acum sub comanda general-maiorului Alexander Galloway, trecuseră la atacul asupra punctului 236 și de acolo la punctul 435, Dealul Spânzuratului. În confuzia înălțimilor, o companie din batalionul 1/9 pușcași Gurkha a pornit pe un drum ce ocolea punctul 236 și a capturat punctul 435 în vreme ce atacul asupra punctului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
trecuseră la atacul asupra punctului 236 și de acolo la punctul 435, Dealul Spânzuratului. În confuzia înălțimilor, o companie din batalionul 1/9 pușcași Gurkha a pornit pe un drum ce ocolea punctul 236 și a capturat punctul 435 în vreme ce atacul asupra punctului 236 efectuat de batalionul 1/6 pușcași Rajputana a fost respins. Până la sfârșitul zilei de 17 martie, Gurkha cuceriseră Dealul Spânzuratului (punctul 435), aflat la de mănăstire, cu un batalion (deși liniile de aprovizionare le fuseseră compromise de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ferma Albaneta (drum ce fusese pregătit de unitățile de geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei 1 parașutiști germane a perturbat total orice posibilitate de atac asupra mănăstirii dinspre dealurile Castelului și Spânzuratului în vreme ce tancurile, lipsite de susținerea infanteriei au fost toate scoase din luptă până la jumătatea după-amiezii. În oraș, atacatorii au avansat greu, și per total inițiativa a trecut în mâinile germanilor ale căror poziții
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Castelului și punctele 175 și 165 prin care germanii puteau să îi mai întărească pe apărătorii orașului. Comandanții aliați s-au simțit în pragul succesului, deși în ziua de 21 martie luptele grele au continuat. Apărătorii erau însă hotărâți și atacul asupra punctului 445 pentru blocarea rutei de întărire a germanilor a eșuat la limită, în timp ce în oraș aliații avansau doar casă cu casă. La 23 martie, Alexander s-a întâlnit cu comandanții lui. S-au exprimat mai multe opinii privind
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a întâlnit cu comandanții lui. S-au exprimat mai multe opinii privind perspectiva victoriei, dar era evident că diviziile neozeelandeză și indiană erau epuizate. Freyberg s-a lăsat convins că lupta nu mai poate fi susținută și a renunțat la atac. Divizia 1 parașutiști germană, descrisă după câteva săptămâni de generalul Alexander, comandantul teatrului de operațiuni din Italia, într-o conversație cu generalul Kippenberger drept „...cea mai bună divizie din armata germană...”, suferise pierderi grele, dar câștigase. Aliații au petrecut următoarele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
masiv de artilerie, cu 1.060 de tunuri asupra frontului Armatei a 8-a și cu 600 de tunuri asupra frontului Armatei a 5-a, ocupat de soldați britanici, americani, polonezi, neozeelandezi, sud-africani și francezi. Într-o oră și jumătate, atacul era deja început în toate cele patru sectoare. Până dimineața, Corpul II american înaintase foarte puțin, dar colegii lor din Armata a 5-a, corpul francez, își îndeplinise obiectivele și ocupase Munții Aurunci, îndreptându-se acum spre Armata a 8
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele Calvarului, denumit și Punctul 593 sau Creasta Capului de Șarpe) a fost cucerit de polonezi doar pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la oprirea atacurilor. „Doar opt sute de germani
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la oprirea atacurilor. „Doar opt sute de germani au reușit să respingă atacurile a două divizii”, zona din jurul munților fiind transformată într-un „Verdun în miniatură”. La sfârșitul bătăliei, polonezii au ridicat un monument pe pantele muntelui. Până în după-amiaza zilei de 12 mai, capetele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la oprirea atacurilor. „Doar opt sute de germani au reușit să respingă atacurile a două divizii”, zona din jurul munților fiind transformată într-un „Verdun în miniatură”. La sfârșitul bătăliei, polonezii au ridicat un monument pe pantele muntelui. Până în după-amiaza zilei de 12 mai, capetele de pod de peste Rapido se înmulțeau în pofida contraatacurilor furibunde
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Unitățile Armatei a 8-a au înaintat în sus pe valea Liri, iar Armata a 5-a de-a lungul coastei până la linia defensivă Hitler (rebotezată linia Senger la insistențele lui Hitler pentru a minimiza semnificația eventualei ei penetrări). Un atac imediat a eșuat, și Armata a 8-a a decis să se regrupeze. Trecerea a 20.000 de vehicule și 2.000 de tancuri prin linia ruptă Gustav era o operațiune majoră care a durat mai multe zile. Următorul asalt
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
La 24 mai, canadienii au rupt linia și Divizia 5 blindate a trecut prin breșă. La 25 mai, polonezii au cucerit Piedimonte și linia s-a prăbușit. Drumul pentru înaintarea spre Roma era liber. În vreme ce canadienii și polonezii își lansau atacurile la 23 mai, generalul Lucian Truscott, care îl înlocuise pe gen.-lt. John P. Lucas în funcția de comandant al Corpului VI american, a lansat un atac dublu cu cinci (trei americane și două britanice) din cele șapte divizii aflate
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Drumul pentru înaintarea spre Roma era liber. În vreme ce canadienii și polonezii își lansau atacurile la 23 mai, generalul Lucian Truscott, care îl înlocuise pe gen.-lt. John P. Lucas în funcția de comandant al Corpului VI american, a lansat un atac dublu cu cinci (trei americane și două britanice) din cele șapte divizii aflate în capul de pod de la Anzio. Armata a 14-a germană aflată în fața acestui asalt nu avea divizii de blindate deoarece Kesselring trimisese blindatele spre sud să
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a doua zi, ei ar fi blocat linia de retragere și Armata a 10-a cu toate rezervele lui Kesselring, ar fi fost încercuită. În acest punct, generalul Mark Clark i-a ordonat lui Truscott să-și schimbe direcția de atac de la nord-est către Valmontone pe Drumul 6 la una spre nord-vest direct către Roma. Motivele deciziei lui Clark sunt neclare și controversate. Majoritatea comentatorilor arată ambiția lui Clark de a fi primul care ajunge la Roma deși unii sugerează că
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]