67,494 matches
-
comitatului, Matei Corvin include Valea Rodnei la orașul Bistrița. În registrele asupra contribuției strânse de orașul Bistrița din satele Văii Rodnei figurează "Rebre minor" însemnând „Rebrișoara” sau „Klain - Rebre” (1577). Într-o scrisoare a șoltuzului Sucevei din anul 1638 este amintit Grigore, feciorul popii din Rebrișoara. La 1642 satul avea 43 de gospodării dintre care 8 familii cu câte două perechi de boi, 16 cu câte o pereche de boi, iar 12 fără animale de tracțiune. În anul 1691 "Popa Toma
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
1228 și 1230 (în anul 1228 Andrei al II-lea, regele ungariei, dăruiește lui “Dionisie” marele vistier, moșia Saplac, confiscată de la baronul Simion. Pe teritoriul acetei moșii se aflau și satele Șieuț, Rustior Sebis și Lunca. În aceste documente se amintește de râul Șieu. În documentele din 13 mai 1319 când Carol Robert, Regele Ungariei restituie magistratului Simion satele și moșiile sale și 28 iulie 1329, dărueiște magistratului “Toma” comitatele de Arad, Baci și Șimleu, mai multe moșii din Transilvania, găsim
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspăt, rece”. Numele satului “Sebiș” provine de la numele cursului superior al râului Șieu, numit “Sebiș” sau Valea Sebișului sau simplu “Vale” format din apelativul maghiar “Sebes” = “repede, iute”. Satele vecine Sebiș și Ruștior sunt amintite împreună în documentele vremii din sec. XV. Sub denumirile oficiale maghiare: pentru Sebiș - Sebișul de Sus, (Sajó)Felsősebes (magh.), Oberschebesch (germ.); pentru Ruștior - Sebișul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch. Satul Ruștior, precum și satele Sebiș și Lunca erau sate iobăgești, în
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
Imaginile artistice sunt luate din lumea animalelor și florilor, din viața socială și de familie sau dintr-o lume fantastică care sunt sugestiv - pregnante. Ceea ce dă un colorit sunt întâmplatorul și compararea realului cu elemente ale fantasticului. Din repertoriul jocurilor amintim : "“De-a boii”" , "“De-a caii”" , "“De-a pichili-n poartă”", "“De-a iepurii”", și multe altele. Jocul "“De-a iepurii”" a fost menționat de Traian Gherman în revista "“Satul și școala”", numărul 3-4 pag.114-115 din anul 1958. Localitatea este
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
sud cu satul Smârdan iar la vest cu satul Plevna. Scurt istoric: Primele mențiuni sunt făcute de documentele slavo-române dintre anii 1412-1722 publicate în ,Viața românească” la Iași de către Gh. Ghibănescu. Ele ne prezintă primul act scris în care se amintește că Irimia Vodă Movilă „întărește lui Ionașcu Tolocico și Agafiei cumpărătura ce a fost făcută cu o mie de zloți, Tătărești din jumătate din Lișna de la frații Vărticești”. Documentul este scris de Dumitru din Suceava în anul 1598, luna februarie
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
îngropat în zăpadă până la brâu. Băieții au crezut că mi-am rupt gâtul, dar imediat ce au văzut că este viață în mine ... a izbucnit un strigăt de râsete ironice.” Entuziasmul lui Nansen pentru schi nu a scăzut, deși, după cum își amintește el, eforturile i-au fost umbrite de cele ale schiorilor din regiunea muntoasă Telemark, unde se dezvolta . „Aceasta mi s-a părut mie singura cale”, scria Nansen ulterior. La școală, Nansen s-a comportat adecvat, fără a da dovadă de
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
a Polului Nord. La 11 august 1889, Nansen și-a anunțat logodna cu , fiica lui , un profesor de zoologie care murise când Eva avea 11 ani. Cuplul se cunoscuse cu câțiva ani în urmă, la stațiunea de schi , unde Nansen își amintea că văzuse „două picioare ieșind din zăpadă”. Eva era cu trei ani mai în vârstă ca Nansen, și în ciuda acestei prime întâlniri, era o schioare desăvârșită. Era și o cunoscută cântăreață de muzică clasică, pregătită la Berlin de , care la
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
și casele jumătate" care evocă suferințele prin care a trecut satul în anii regimentului de graniță când în luptele purtate de acesta pe câmpurile de bătălie ale Europei au murit nenumărați leșeni, ori „Colo-n sus pe munte verde" care amintește de vremurile grele ale unor invazii, transmiteau și o fac și astăzi din tată în fiu, sentimentele de durere, ale celor rămași acasă și de blestem la adresa celor care le-au trimis feciorii și soții la război. Prima formație corală
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
de specialitate ale profesorilor leșeni Todica Larion și Maria Suciu , în vechime până în 1940, se jucau dansuri ce se asemănau atât ca ritm cât și ca melodie cu cele din Bucovina. Dintre aceste dansuri, care au început treptat să dispară, amintim: Alte dansuri cunoscute și jucate de tinerii leșeni, au fost, și unele mai sunt și astăzi: "brâul, roata cu fete, de-a mâna, țigănește, învârtita". Cu ani în urmă, hora se desfășura în pavilionul din centrul satului, care părea o
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
șezători de fete și feciori, alături de care mai participă și neveste tinere. Dintre obiceiurile foarte vechi legate de munca în gospodărie se mai mențin și astăzi „clăcile", ca forme de întrajutorare în muncă. Acestea se desfășoară pe tot parcursul anului. Amintim clăcile de: cosit, gunoit, desfăcut porumb, colectat lână, prășit, secerat, cărăușit (mai ales atunci când omul își construiește o casă). La unele dintre ele s-a renunțat, dar majoritatea au rămas, ca semn al solidarătății sătești, ca formă de întrajutorare, dar
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
fi întâlnite plante specifice ca : Phragmites communis (stuf), Thipa angustifolia (papură), Schoneoplectus lacustris (rogoz). Solurile predominante din teritoriu sunt luvisoluri și cernisoluri, peste are se suprapune zona de stepăcu o vegetație ierboasă reprezentata prin : asociații de plante xerofile dintre care amintim : Festuca valesiaca (păiuș), Andropogon ischaemum (bărboasă), Stipha joannis (colilie), Artemisia austriaca (pelin), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui). În prezent pajiștile naturale sunt din ce în ce mai rare ca urmare a artificializării pajiștilor, cât și datorită pășunatului intensiv, nerașional, in sensul numărului mare de animale
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
de tipul solurilor gleizate și subtipuri gleice sunt identificate specii hidrofile de tipul asociațiilor de Carex, Juncus și Phragmites. Vegetația cultivată în zonă este reprezentată de grâu, porumb, urmate de sfeclă, floarea soarelui, plante furajere. Dintre buruienile întâlnite în culturi amintim Convolvulus arvensis (volbură), Setaria glauca (mohor), Cynodon dactylon (pir gras), Cirsium arvense (pălămidă), Taraxacum officinale (păpădie), Amaranthus retroflexus (știr sălbatic). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mihai Eminescu se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
prin: prepelița, potârnichea, grauri, ciocârlii, cinteze, vrabii, sticlete, ciori etc. Biotopul din pădurea Liveni adăpostește o foarte numeroasă faunistică de mamifere: căprioara, porcul mistreț, bursucul, foarte rar lupul; iar păsările sunt reprezentate prin numeroase specii din care proprii pădurii Liveni amintim: coțofana, graurul, ciocănitoarea, cucul, pupăza etc. Fauna acvatică din Prut este reprezentată prin crap, șalau, somn, știuca, plătică, avatul, carasul etc. In conformitate cu „Sistemul roman de clasificare a solurilor - 1980” diferențiem pentru Liveni următoarele clase și tipuri de sol
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
Mănăstiri Putna . În anul 1765 Alexandru Mavrocordat dăruiește moșia Vlădeni boierului Iordache Balș . În actuala vatra a satului , pînă la anul 1906 a existat o bisericuța de lemn cu hramul “Sfanțul Nicolae” care a fost închisă în anul mai sus amintit de o comisie a Sfintei Mitropolii deoarece era în pericol iminent de a se dărâma . În anul 1906 , proaspăt hirotonit , preotul Ioan Gavriliu a luat inițiativa ridicării unei biserici de zid de dimensiuni mai mari . Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Vlădeni, Botoșani () [Corola-website/Science/300931_a_302260]
-
din timpul lui Ștefăniță Vodă (uricul din iulie 1520), al lui Petru Rareș (uricul din 18 ianuarie 1526), al lui Ștefan Vodă Lăcustă (1607) și Simeon Movilă Voievod (uricul din 4 ianuarie 1663). Primul document care pomenește de Dumbrava Înaltă amintește totodată și de Vorniceni. Este vorba de uricul lui Alexandru cel Bun, dat la Suceava, la 28 decembrie 1428. Prin acest act, Alexandru Voievod întărește fiilor lui Ivan (Oană) vornicul - Lazăr, Stanciul și Costea - „trei sate supt Dumbrava Înaltă”, adăugându
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
ortografie maghiară: "Kucsuláta", întrucât rezultatele coonscripțiunii urmau să fie înaintate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari. Până în 1918 cea mai mare parte a pământului era proprietate a grofilor(denumirea titlului de conte în maghiară). Dintre aceștia sătenii își amintesc de ultima generație, grofii Ieraru, Chiorniță și Bereski. În acest an Cuciulata devine comună în Regatul României iar Lupșa trece în administrația noii comune. În 1921 are loc prima reformă agrară iar sătenilor li se împarte pământ din moșia grofului
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
TODIREANI. Atestare documentară: - 4 ianuarie 1523, când Ștefăniță Voievod întărește uric urmașilor lui Tăbuci din Boian pentru un schimb de sate, printre care și a treia parte din Toderești, în zăpodie, la Jijia. Cel mai vechi document istoric scris care amintește despre Todireni, datează din anul 1591, din timpul domniei lui Petru Voievod, domn al Moldovei. Al doilea document este un "zapis" de vânzare, prin care Lupul și Ion ficiorii lui Cucută vând cu 60 taleri lui Pătrașcu Udrea partea lui
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
sat nu mai există drigane. În Felmer, în anul 1867 a fost descoperită o necropolă tumulară formată din două movile, care datează din Epoca Bronzului. Cele două movile conțin: În "Repertoriul Arheologic Național" sunt înregistrate 5 obiective din Felmer: Istoria amintește de moartea în Felmer a episcopului de Mediaș și voievodului Emeric Țibac (Emerich Cibák / Emerik Cibák), asasinat în 1533 de Johann Doczy la cererea lui Ludovico Gritti (ortografiat și Alvise Gritti / Ludwig Gritti / Gritti Alajos). Ca urmare a asasinatului, în
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
cele mai neplăcute în viitorii ani. În ceea ce privește viața culturală și sportivă din comuna Moieciu, trebuie semnalat faptul că, de-a lungul timpului, comuna Moieciu a dat țării și poate nu numai ei, o serie de personalități de seamă. Între acestea amintim pe Ioan Aldulean (1821-1871), născut la Moieciu și care a devenit licențiat în drept și care, în 1861 va deveni consilier al Guberniului Transilvaniei și membru al Senatului imperial habsburgic între 1863-1965. În 1867, la încheierea pactului dualist austro-ungar, el
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
de rezonanță ale culturii românești și universale și care au văzut lumina zilei pe meleagurile Moieciului. În realitate, comuna Moieciu a dat zeci și zeci de oameni de știință și cultură, în cele mai diverse domenii de activitate. Am putea aminti, spre exemplu, pe academicianul Victor Giurgiu, una dintre cele mai proeminente personalități europene ale silviculturii, pe preotul Nicolae Puchianu, pe profesorul Ioan Clinciu, pe generalul Axente Pușcariu, pe profesorul Gheorghe Nenciu, pe profesorul Gheorghe Sbârnă, pe generalii Nicolae Pivaru și
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
și IV la nivel european, iar în februarie 2003 a câștigat locul VIII la Chamonix. Olteanu Marius, care în prezent este și profesor la școala noastră, a fost campion national, atât la schi fond cât și la orientare turistică. Am amintit doar câteva exemple, deoarece acestea sunt multe, mai ales la nivelul tinerilor de azi care doresc să se afirme și să calce pe urmele înaintașilor lor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Moieciu se ridică la de locuitori, în
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
ai pădurilor boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au introdus mâinile în despicătura unui trunchi de copac strângându-i-le în el până la strivire. Apoi l-
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
a fi om drept. Femeia care alăptează nu e bine să meargă departe de casă sau să treacă peste ape că-și poate pierde laptele. Acesta poate rămâne și la izvor, de unde duce apă, de aceea e bine să-și amintească de acest lucru, să bea apă și să-și arunce cu mâna de trei ori peste piept.(Floarea Toderaș) Leagănul copilului se numește belceu și se face din lemn de fag care se atinge cu toporul înainte de a se pune
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
doarme se zice că somnul lui s-a prins de cineva dinafara casei care a intrat în camera lui. La fel se poate prinde și laptele mamei. De aceea se obișnuiește ca cel care intră în camera copilului să-și amintească de acest lucru luând la plecare un fir din haină și punându-l pe belceu spunând: „Nu-mi trebuie țâța și somnul tău”. Dacă se întâmplă totuși să ducă cineva somnul copilului, se fură somn de la porc, aducând un pai
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Râușor datează din anul 1473 când voievodul Radu, fiul lui Vlad, donează satul boierului Stoica Nadeș. În Râușor au avut origini multe familii boierești care făceau parte din Scaunul de Judecată al Cetății Făgărașului, numiți și ""boieri assessori"". Printre aceștia amintim de: Coman de Rusor, Costea de Rusor, Comsa de Rossel, care au avut un rol important prin deciziile pe care le-au luat în perioada cât au fost la scaunul de judecată. Începând cu 1509 apar de mai multe ori
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]