62,876 matches
-
în tehnica colajelor. Cinematograful trebuie utilizat ca o succesiune de tablouri. El joacă rolul unui "cor optic", căci "poate confirma ceea ce este prezentat de acțiune, sau respinge, să aducă în memorie sau să profetizeze. El este capabil să reia rolul jucat odinioară de aparițiile unor spirite", scrie Brecht în Despre o dramaturgie nearistotelică. Ca și Meyerhold, Brecht atribuie un nou rol spectatorului. El nu mai trebuie să fie un consumator ce asistă pasiv, cu o atitudine pe care Brecht o califică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creat la Odéon în 1979, reprezintă viața dintr-un mic atelier de confecții între 1945 și 1952, în care un număr oarecare de personaje încearcă să retrăiască, după traumatismul lagărelor de concentrare. În această piesă hotărât naturalistă, actrițele care le joacă pe croitorese cos cu adevărat veșminte pe care spectatorul le vede realizându-se. În Prefața la Iphigénie Hôtel45, Vinaver definește astfel teatrul cotidianului. "Zis și văzut. Această evidență nouă, și care se aplică dintr-o dată multor lucruri în afara picturii, ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subiect, împrumutat din Biblie sau din Viețile Sfinților, trasează misterul mântuirii (de la păcatul lui Adam până la înviere). Orchestic. Ansamblu de reguli ce codifică simbolica gesturilor corpului. Plantare. Dispunere a decorurilor pe scenă. Practicabil. adj.: denumește orice spațiu în care poate juca actorul. Protagonist. La origine, în Grecia antică, actor principal care conduce pe cel de-al doilea actor (deuteragonist) și pe cel de-al treilea (tritagonist); funcție îndeplinită inițial de autorul dramatic. Prin extensie, denumește personajul principal al unei piese. Scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
italiană. Scenografie. Arta de a da formă spațiului reprezentației (se naște în secolul al XVI-lea, odată cu introducerea perspectivei). Spațiu dramaturgic. Spațiu imaginar pe care scena nu-l arată niciodată (evocat numai de dialog). Spațiu scenic. Spațiu în care se joacă acțiunea (poate fi descris în dialog și în didascalii). Tragedie cu mașini. Tragedie în care primează elementele de spectacol: muzică, cântec, bruiaj, decor. Ex: în 1650, Andromeda, operă creată de Corneille cu un acompaniament muzical de d'Assoucy, într-un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
politic Claudel, Drama și muzica Stanislavski, Formarea actorului Artaud, Teatrul și dublul său Jouvet, Reflecții asupra comediantului Copeau, Teatrul popular Mauriac, Teatrul și ideea mea despre el Dullin, Amintiri și note de lucru ale unui actor Genet, Cum să fie jucate Bonele Brecht, Mic organon pentru teatru Baty, A căzut cortina Pitoëff, Teatrul nostru Barrault, Reflecții despre teatru Jouvet, Mărturii despre teatru Montherlant, Prefața la Port-Royal Camus, Conferință asupra viitorului tragediei Adamov, Notă preliminară la tomul II din Teatru Vilar, Tradiția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru teatru Baty, A căzut cortina Pitoëff, Teatrul nostru Barrault, Reflecții despre teatru Jouvet, Mărturii despre teatru Montherlant, Prefața la Port-Royal Camus, Conferință asupra viitorului tragediei Adamov, Notă preliminară la tomul II din Teatru Vilar, Tradiția teatrală Genet, Pentru a juca Negrii (Les Nègres) Genet, Cum să fie jucat Balconul (Le Balcon) Claudel, Ideile mele despre teatru Genet, Scrisori către Roger Blin Ionesco, Note și contranote Grotowski, Spre un teatru sărac (traducere franceză:1971) Dullin, Sunt zeii care ne trebuie Dürrenmatt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nostru Barrault, Reflecții despre teatru Jouvet, Mărturii despre teatru Montherlant, Prefața la Port-Royal Camus, Conferință asupra viitorului tragediei Adamov, Notă preliminară la tomul II din Teatru Vilar, Tradiția teatrală Genet, Pentru a juca Negrii (Les Nègres) Genet, Cum să fie jucat Balconul (Le Balcon) Claudel, Ideile mele despre teatru Genet, Scrisori către Roger Blin Ionesco, Note și contranote Grotowski, Spre un teatru sărac (traducere franceză:1971) Dullin, Sunt zeii care ne trebuie Dürrenmatt, Scrieri despre teatru (traducere franceză) Sartre, Un teatru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe Aristotel, cunoaște Poetica prin comentatorii ei. 4 Jean de la Taille face aluzie la punerea în scenă a Misterelor Patimii unde reprezentarea pe scenă a crucificării punea totdeauna probleme. O dată s-a recurs la un condamnat la moarte pentru a juca rolul lui Christos în acel moment și a fost omorât în mod real pe scenă. 5 Aceată reabilitare a teatrului, chiar corespunzând unui interes real al lui Richelieu pentru scenă, nu este chiar atât de dezinteresată. Pentru el este cel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înjosit; Plăcut prin rațiune, el nu vrea s-o provoace. Cât pentru falsul comic cu groase echivoace, Ce are drept spectacol tot glume uricioase, Să meargă, dacă-i place, pe treptele glodoase, Netrebnica mulțime ticsită unde șade, Și slugilor să joace acele mascarade." (Tr. rom. de A. Naum, n. tr.) 48 "Prin asta al seu teatru Molière ș-au ilustrat Cununa aceea mare el poate ar fi luat; De n-ar fi fost atâta poporului amic, Și-n docta sa pictură
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eroul unui spectacol fără de perdea, Copil în primul act, devine în ultimul bătrân sadea." (n.tr.) 11 V. lucrarea lui Paul Hazard, La crise de la conscience européenne 1680-1715 (Criza conștiinței europene), Fayard, 1961, Les Grandes Etudes littéraires. 12 Piesa este jucată în 1736, Prefața este scrisă în anul următor. 13 Precauția inutilă (La Précaution inutile) este titlul unei nuvele de Scarron, apărută în 1654, din care Beaumarchais face subtitlul primei sale comedii, Bărbierul din Sevilla (Le Barbier de Séville), creată în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
La Sphère antique". 16 Rousseau câștigă premiul. D'Alembert răspunde indirect la Discursul asupra Științelor și Artelor în Discours préliminaire de l'Encyclopédie (Discursul preliminar al Enciclopediei). Rousseau îi răspunde la rândul său în Prefața la Narcisse, în 1753. (Piesa, jucată în 1752 de actorii Comediei Franceze, este publicată în 1753 cu Prefața). 17 Rousseau este genevez din 1754. 18 Scrisoarea sa își va realize scopul pentru că un teatru permanent nu va fi implantat la Geneva decât în 1782. 19 Această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este publicat în lucrarea colectivă, sub conducerea lui Jean-Claude Bonnet, Louis-Sébastien Mercier, un hérétique en littérature, Mercure de France, coll. Ivoire, pp. 439-464. 23 Sala de forță, parafrazare probabilă a cămășii de forță, chemise de force. (n.tr.) 24 Bicêtre joacă pe atunci rolul unui ospiciu pentru bătrâni, al unei închisori unde sunt băgați vagabonzii ce constiuie o amenințare pentru ordinea socială, ocnașii în situație de transfer la ocnele din Brest sau Toulon. Va trebuie să vină Genet, care-și plasează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tr.) 31 Exact acest tip de joc a încercat să-l reconstituie Jean-Marie Villegier în unele din regiile sale din teatrul clasic, cea a Fedrei în special, zdruncinând în întregime obiceiurile spectatorului de astăzi. 32 Mademoiselle Clairon (1723-1803), după ce a jucat la Paris la Comedia Italiană, după ce și-a realizat turneele în provincie, intră la Comedia-Franceză în 1743, unde se face remarcată în rolul din Fedra. Ea este actrița de predilecție a lui Voltaire, pentru care încarnează majoritatea rolurilor tragice principale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a doua anecdotă este scoasă tot din tratatul lui Lucian. 38 Trupa Comedianților Italieni a fost desființată din ordinul lui Ludovic XIV în 1697. De-abia în 1716 sunt autorizați să revină la Paris, sub direcția lui Luigi Riccoboni, care joacă, în trupă, rolul primului amorez sub numele de Lelio. 39 Paradoxul, din care ne-au parvenit cinci versiuni successive, este opera asupra căreia Diderot a revenit cel mai mult. Prima variantă a textului este compusă în noiembrie 1769, imediat după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atelana este un gen improvizat. Acesta este, la începutul secolului, și punctul de vedere al Abatelui du Bos, care scrie: "Atelanele erau piese asemănătoare aproape cu Comediile Italienești obișnuite, adică, al căror dialog nu era scris deloc. Actorul Atelanelor își juca deci rolul din imaginație, și îl broda cum îi plăcea." (Réflexions critiques sur la poésie et sur la peinture [Reflecții critice asupra poeziei și asupra picturii], prima parte, secția 21: "Despre Comediile romane"). Cele două ipoteze se combină cu ușurință
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perpetuează arta improvizație de tip farsă care este cea a atelanei și tipurile comice ale teatrului lui Plaut și Terențiu. 57 Aceste tipuri sunt numite "măști", căci toți patru sunt mascați, spre deosebire de celelalte personaje, perechile de îndrăgostiți și servanta, care joacă cu fața descoperită. 58 Se numește lazzo o acțiune comică mimată, însoțită uneori de un embrion de dialog. Aceste clovnerii, aparent spontane, sunt de fapt codificate și repertoriate în centoni. Lazzo-ul muștii, în care Arlechinul degustă cu încântare o muscă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt drame istorice. 72 Goethe își termină primul Faust în 1773, al doilea Faust în 1831. La Weimar este reprezentat primul Faust în 1829. 73 Le Génie du Christianisme de Chateaubriand (n.tr.) 74 Este teatrul la modă unde se joacă melodramă. 75 Comedianții nu vor putea da decât două reprezentații, pe 31 iulie și pe 1 august 1822. 76 Este pentru prima oară când această revistă engleză publică un articol în franceză. 77 "Mouchoir" în franceză, provine de la vb. "(se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui Musset, tragedia clasică a revenit la modă. A se vedea "Despre tragedie, privitor la debuturile D-rei Rachel", in Oeuvres en prose, Pléiade. 92 Zola scrie pentru Le Bien public
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Antoine, și el decepționat de piesele franceze, montează piese străine, în special pe cele ale lui Ibsen și Strindberg pe care le descoperă publicului francez. 101 Dumas adaptează pentru scenă romanul său Dama cu camelii în 1849. Piesa nu este jucată decât în 1852, din cauza cenzurii. 1 Reluăm aici traducerea lui Denis Bablet, care preferă să traducă prin "artă comună" mai curând decât prin "artă totală". Această traducere, uzuală anterior, riscă să stârnească confuzie, căci Artaud în Teatrul și dublura sa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile Alecsandri și Iosif Vulcan. Au fost jucate și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Ovidiu și Despot-Vodă de V. Alecsandri. După o perioadă de stagnare, între 1890 și 1895, când nici nu mai au loc adunările generale, se hotărăște reorganizarea societății, care din 1895 își mută sediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
Revista teatrală”, publicație ce înlocuiește vechiul anuar al societății. Animatorul revistei, Horia Petra-Petrescu, numit și secretar literar al societății, deschide o întreagă dezbatere asupra repertoriului teatral. Tendința este de a mări exigența față de ținuta artistică a pieselor, chiar dacă acestea sunt jucate în fața unui public puțin pretențios. Se recomandă lucrări originale, traduceri „vrednice de jucat” (tălmăcirile sunt făcute de scriitori ca D. Anghel și St. O. Iosif), se acordă atenție pieselor pentru copii, se comentează experiențele teatrale din alte țări. În ultima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
numit și secretar literar al societății, deschide o întreagă dezbatere asupra repertoriului teatral. Tendința este de a mări exigența față de ținuta artistică a pieselor, chiar dacă acestea sunt jucate în fața unui public puțin pretențios. Se recomandă lucrări originale, traduceri „vrednice de jucat” (tălmăcirile sunt făcute de scriitori ca D. Anghel și St. O. Iosif), se acordă atenție pieselor pentru copii, se comentează experiențele teatrale din alte țări. În ultima perioadă, când, cu puțin înainte de începerea primului război mondial, este numit secretar Tiberiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
care desăvârșește ființa umană, educația pe care copilul o primește în familie, în școală și de la comunitate. Aspirațiile, rezultatele și sprijinul social și familial constituie trei aspecte ale unei interacțiuni dinamice între copilul individual și cercul său imediat. Implicarea părinților joacă un rol semnificativ în cadrul intervenției școlare. Acțiunile care implică părinții produc o schimbare în ambientul familiei și cresc aspirațiile, atât ale părinților pentru copiii lor, cât și ale copiilor înșiși. Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
socială; oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de conviețuire cu ceilalți; creează copilului posibilitatea de a se compara cu cei de vârsta lui; îl familiarizează pe copil cu microgrupul social în cadrul căruia învață să devină partener, să joace unele roluri sociale; îl obișnuiește pe copil cu programul orar, cu programul de viață, cu schimbarea mediului de existență; stimulează dezvoltarea autonomiei personale și a independenței. Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
psihologist, așa încât nu vom avea o radiografie a mișcării vii, autenticiste. [...] Vlad nu are apetit sau vocație pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]