67,494 matches
-
torcea, fiind zi de târg udne femeile mergeau la Făgăraș să-și facă cumpărăturile, iar bărbații stăteau acasaă să aibe grijă de familie și animale. Jertfa de sânge pentru patrie a fost dată și de locuitorii Râușorului, ai Țării Făgărașului. Amintim de erorii din Primul Război Mondial: Amintim de erorii din cel de-al Doilea Război Mondial: DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ! Între cele două războaie mondiale dar și după cel de-al Doilea Război Mondial, economia Țării Făgărașului, și în special
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
mergeau la Făgăraș să-și facă cumpărăturile, iar bărbații stăteau acasaă să aibe grijă de familie și animale. Jertfa de sânge pentru patrie a fost dată și de locuitorii Râușorului, ai Țării Făgărașului. Amintim de erorii din Primul Război Mondial: Amintim de erorii din cel de-al Doilea Război Mondial: DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ! Între cele două războaie mondiale dar și după cel de-al Doilea Război Mondial, economia Țării Făgărașului, și în special a satului Râușor, au cunoscut o dezvoltare
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
1726 era iobagul Stan Veru. Sub raport religios, putem spune - în baza celor mai multe conscripții vechi că satul Ucea de Jos a fost în decursul secolelor, în permanență, o parohie ortodoxă. Din rândul celor mai vechi preoți cunoscuți din documente istorice amintim doar pe primii trei: Popa Oprea (1632), Popa Radu (1637) și Protopopul Man (1667-1687). De mai târziu, vrednici de amintire pentru realizările lor sunt preoții Ilie Mânecuță (1900-1944) și Marcu Budac (1944-1959). Între anii 1960-2007 paroh a fost Pr. Ioan
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
din hotarele lor (Prodan, Urbariile, I, p. 229-235) Numele satului ar putea să provină de la ocupația tradițională a locuitorilor săi : cărbunii de lemn care este și obligația principala a lor față de cetate (Prodan, Urbariile, I, p. 229). Satul Feldioara este amintit în documentele vechi (Actul Capitlului din Albă Iulia, datat 1 mai 1307 prin care i se face cunoscut lui Ladislau, voievodul Transilvaniei, ca dând urmare cererii lui, a trimis pe magistrul lor, Marcel împreună cu nobilul Osvald din Calnic la satul
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
școlară din Vad, cu 2 săli de clasă, pe locul actualei școli. Un învățător era la clasa de băieți, iar altul la clasa de fete. Aceeași situație a continuat până în anul 1878. Printre învățătorii care au activat la Vad, îi amintim pe "Isailă Damian", la clasa de fete și pe "Manase Damian", la clasa de băieți. S-au pensionat în anul 1878. "Manase Damian", era absolvent al școlii normale din Orlat. Din 1878, au urmat, pe rând și pentru scurt timp
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
agricole să intre în „colhoz”. Cooperativizarea nu a fost acceptată cu resemnare, opoziția elementelor harnice și fruntașe ale comunității făcându-se simțită, chiar dacă unii dintre ei au suferit suferințe, ani grei de închisoare sau chiar moartea. Dintre aceștia pot fi amintiți: Ioniță Boboc, țăran fruntaș, membru al P.N.L., mort în 1953 la Închisoarea Văcărești, preoții parohi "Grigore Bejan" din Bordei Verde și "Alexandru Matei" din Filiu, învățătorul "Virgil Popescu" de la școala din din satul Vintilești sau "Nicu Albuleț", mecanic de aviație
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
și astăzi, a luat ființă în jurul anului 1100, cănd primii coloniști sași sosiți în Transilvania s-au așsezat aici. Urmele de locuire ale zonei sunt însă mult mai vechi, fiind cunoscute multe șantiere arheologice pe aria comunei Ungra. Este de amintit vechiul castru român Pons Vetus. UNGRA este situată sub dealul Stajeii, care atinge o cotă de 589 metri, tocmai în dreptul ruinelor vechiului castru român amintit mai sus. Bătrânii satului își amintesc de existența unei cronici care a fost ținută din
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
însă mult mai vechi, fiind cunoscute multe șantiere arheologice pe aria comunei Ungra. Este de amintit vechiul castru român Pons Vetus. UNGRA este situată sub dealul Stajeii, care atinge o cotă de 589 metri, tocmai în dreptul ruinelor vechiului castru român amintit mai sus. Bătrânii satului își amintesc de existența unei cronici care a fost ținută din cele mai vechi timpuri, de la înființarea comunei în jurul anilor 1100, de către sași, în care au fost consemnate în limba germană toate evenimentele care îi priveau
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
multe șantiere arheologice pe aria comunei Ungra. Este de amintit vechiul castru român Pons Vetus. UNGRA este situată sub dealul Stajeii, care atinge o cotă de 589 metri, tocmai în dreptul ruinelor vechiului castru român amintit mai sus. Bătrânii satului își amintesc de existența unei cronici care a fost ținută din cele mai vechi timpuri, de la înființarea comunei în jurul anilor 1100, de către sași, în care au fost consemnate în limba germană toate evenimentele care îi priveau pe locuitorii comunei, de etnie germană
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
din 1922 până aproximativ în 1958, el a rămas în memoria colectivă a satului că o figură de legendă, ca unul dintre cei mai exigenți dascăli pe care i-a avut școală ungreană, un dascăl de care foștii elevi își amintesc cu mult respect. Ungra face parte din microregiunea de dezvoltare Rupea-Cohalm, din Județul Brașov și deci din Regiunea de dezvoltare Centru cu sediul administrativ în municipiul Albă Iulia. Microregiunea Rupea-Cohalm sau țară Cohalmului este una din cele trei microregiuni de
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
cu influențe saxone, specifică satelor din zonele sudice ale regiunii. Casele sunt mari, cu porți de intrare înalte și anexe gospodărești încăpătoare. Ferestrele sunt dotate cu obloane numite "table", frumos decorate, acestea fiind un element specific caselor satului, element care amintește de tradiția arhitectonica occidentală. Porțile caselor sunt vopsite în concordanță cu obloanele și soclul caselor. Predomina culori precum albul, maroul, verdele și combinațiile pastel, într-o alăturare elegantă. Sărbători tradiționale: Stradă Românilor reprezintă vechea vatra pe care s-au stabilit
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
apele pârâului Tărlung. Despre vechimea satului Tărlungeni, din documentele cercetate <-- de cine? care? -->, putem afirma că datează din secolul al XV-lea. Originea numelui se trage de la râul Tărlung, care traversează partea de vest a comunei. Ca mențiune documentară putem aminti următoarele: în luna noiembrie ziua 4, anul 1484 s-a încheiat în orașul Brașov un document în care se arată plângerea comunei Prejmer împotriva satului Tărlungeni pentru apa râului Tărlung. Pentru soluționarea acestei probleme s-a deplasat la fața locului
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
urda care se mestecă cu o lopețică numită botic. Urda se ia și se pune în zăgârne - plase de tifon. În prezent se folosesc ca unități de măsură: mp, ha, mc, kg, t, iar dintre unitățile de măsura mai vechi amintim: iugărul (5755 mp), stânjenul (3,6 mp), ferdela (20 L sau 12 kg). Numărul abonaților radio-TV este de aproximativ 1800, o parte dintre aceștia beneficiind și de serviciile unei asociații de club TV. Principalele ziare la care sunt abonați cititorii
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
urmează: Potrivit celor relatate de Szirmai Antal în "Szatmar Varmegye", carte apărută în 1810 la Budan, Piskarkos, sat valah, adica românesc, cu biserică și preot, cultiva grâul, orzul, ovăzul, avea păduri, iar piețele erau situate la Sătmar și Carei. Cartea amintește de o serie de proprietari ai terenurilor începînd cu anul 1370 și pînă în 1660. Din relatările lui Fenyes Elek în 1851 în cartea sa "Geographiai Szatara", localiatea avea 822 de români greco-catolici, 9 reformați și 14 evrei, iar terenul
Pișcari, Satu Mare () [Corola-website/Science/301769_a_303098]
-
pacea de la Sătmar din 1660, groful Karoly Sandor a obținut domeniul și astfel satul a devenit proprietatea familiei Karoly pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, poșta, gara și telegraful aflîndu-se la aflîndu-se la Tokesterebes-adică Terebești -azi. Ar mai fi de amintit faptul că așa cum se consemnează de către Bujor Dulgău, în 1781 Piskarkusi avea sigiliu propriu rotund de 25 mm pe care era gravat un brăzdar și un fier de plug.
Pișcari, Satu Mare () [Corola-website/Science/301769_a_303098]
-
Dârlos pentru Nicolae. Un comite care-și spunea Nicolae de Șmig (comitem Nicolaum dictum de Sumugy) zis Wos cel Mare (dictus Wos maior) este menționat în documentul emis la 21 decembrie 1332, la Vișegrad, de voievodul Transilvaniei, Toma Szécsényi. Nicolae amintit în acest document ar putea fi fiul banului Symon sau alt nobil care deținea o parte din moșia Șmig. El era, la data redactării documentului, slujbaș în Sântimbru și avea o proprietate și o casă în Teiuș. În calitatea sa
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
istoric, a cărei vechime coboară dincolo de granițele secolului al XIV-lea. Unii cercetători consideră ca prima biserică a fost realizată în secolul al XIV-lea, ea fiind refăcută în secolul următor. Pentru această interpretare pledează un document datat 1390, care amintește de parochialis ecclesie beatae Mariae virginis de Somogyom. Ultima intervenție substanțială asupra lăcașului de cult datează din anul 1846. Realizată în stil gotic târziu, biserica fostă Sfânta Maria are formă simplă și este compusă din navă și cor. Prezintă însă
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
patru lustre, un harmonium, un potir și un pahar iar în școală trei bănci, o hartă și patru tablouri. Pastorii care au slujit în biserica evanghelică din această comunitatea în primul secol de la reforma religioasă sunt vag cunoscuți. Documentele păstrate amintesc de Johann Zingeli, prin anul 1675, Johann Czekelius - 1681, Michael Weber - 1694 și Michael Henrici - 1708. Acesta din urmă a murit în acest an - 1708. După această dată, șirul lor este cunoscut cu certitudine. Lui Michael Henrici îi urmează Johann
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
când a fost înlocuită de actuala biserică de zid. Biserica de lemn din Criștelec era așezată pe dealul unde în prezent se află cimitirul. Pe locul unde era altarul a fost așezată o cruce. În sec. al XIX-lea este amintit preotul dascăl Vasile Vaida, iar înspre anii 1900, bătrânii vorbeau de preotul Ungur Ioan. Începutul sec. al XX-lea îl găsește ca paroh pe preotul Dragoș, care, în anul 1900, zidește actuala casă parohială, care este cel mai vechi edificiu
Criștelec, Sălaj () [Corola-website/Science/301789_a_303118]
-
12 boieri hotarnici, cu moșii în apropierea satelor Bășești și Băcălești, la trasarea hotarelor moșiei schitului Comanca, metoh al mănăstirii Cutlumuș de la muntele Athos. În prezent se pot vedea ruinele schitului în apropierea comunei Crîngeni. Dintre cei 12 boieri sunt amintiți cu numele Brața și Vlad Județ. Acesta din urmă se numea așa pentru că îndeplinea funcția de judecător local. Satele reapar și în documente datate 1531 ( în timpul domniei lui Vlad Înecatul) și 1533 (în timpul domniei lui Vlad Vintilă) în care se
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
wirthaus). Această ,bejenie” a durat mai bine de 80 de ani după care locuitorii au început să revină pe vechea vatră a satului. Revenirea a fost una de durată, s-a întins pe o perioadă mare de timp, bătrânii își amintesc și acum de poveștile părinților și bunicilor lor despre ultimii locuitori ai ,satului Între anii 1784-1787 autoritățile austriece fac un recensământ mult mai cuprinzător decât cele făcute anterior, cu mai multe date privind populația dar și despre numărul de case
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj, amintind și de cel din Cizer, în 1959. Cei trei etnografi maghiari au identificat o puternică influență a meșterilor pielari din Huedin asupra portului popular din Cizer. În anii 1950 încă se păstra obiceiul de a cumpăra îmbrăcăminte din piele de la
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
imagini de Gönyey Sándor în 1941 precum și în imaginile păstrate în arhivele familiale din Cizer, cuprindea: spăcelul (cămașa), poalele albe și zadia neagră. La acestea se puteau adăuga un tieptar sau, pentru cei mai înstăriți, o buică. Femeile bătrâne își amintesc de fodrele (mânecile) largi ale cămeșilor vechi, la care se renunțase deja după primul război mondial. Bărbații purtau și ei spăcel (cămașă) și izmene albe. La sărbători aceștia aveau o zadie albă peste izmene, la care s-a renunțat înainte de
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
sătul Luminișu (Secătura) apare în componență voivodatului lui Ionaș din Vima. După anul 1615 proprietar al domeniului Chioarului este Gabriel Bethlen iar după moartea acestuia soția sa Ecaterina de Brandenburg, amanetează ținutul în favoarea lui Gambos Andrei. În anul 1664 este amintit din localitatea Luminișu (Secătura) pușcașul Bolti Petru. Pușcașii erau o categorie țărăneasca liberă cu obligații militare, aceștia fiind constituiți în jurul cetăților . În decursul timpului satul a avut mai mulți proprietari iar după 1694 se află în stăpânirea familiei Teleki. Din
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
Adormirea Maicii Domnului" de către patriarhul Justinian. Școala a luat ființă în anul 1837, iar după primul război mondial comuna Pietroșani avea patru școli și anume de băieți,de fete,de economie casnică, de ucenici agricoli.Este demn de a fi amintit numele învățătorului Teodor Popescu, autor de manuale, director al școlii de băieți, revizor școlar al județului Vlașca.În războiul de independență comuna Pietroșani a dat 2 eroi, în primul război mondial 139 eroi, iar în al doilea război mondial 81
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]