67,078 matches
-
provizii de către britanici pentru arabi.. Lawrence și Auda au părăsit orașul Wedj pe 9 mai 1917 cu un grup de 40 de oameni pentru recrutarea din Siria a unor militari capabili să lupte de pe cămile. Pe 6 iulie, după un atac terestru de amploare, portul Aqaba a fost cucerit de arabi. Lawrence a plecat mai apoi la peste 200 km pe malul Suezului pentru ca să aranjeze livrarea de provizii pentru cei 2.500 de arabi și cei 700 de prizonieri otomani din
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
a fost ocupat și de o flotilă anglo-franceză, (vase de război și hidroavioane), care urma să-i sprijine pe arabi în acțiunile lor ofensive. Spre sfârșitul aceluiași an, arabii au întreprins raiduri de mică amploare împotriva pozițiilor otomane pentru sprijinirea atacului de iarnă al britanicilor împotriva liniei defensive otomane Gaza-Bersheeba. Victoria britanicilor a dus la ocuparea Ierusalimului chiar înaintea celebrării Crăciunului anului 1917. În momentul cuceririi orașului Aqaba, numeroși ofițeri de origine arabă se alăturaseră campaniei lui Faisal. Un număr mare
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
mic contingent să lupte alături de arabi, în ciuda relațiilor tensionate pe care le aveau cu aceștia din urmă, datorită pretențiilor imperiale publice asupra Siriei Sub directa conducere a lui Lawrence, Wilson și a altor câțiva ofițeri, arabii au o serie de atacuri încununate de succes împotriva căii ferate Hajaz, în timpul cărora au reușit să captureze provizii, să distrugă locomotive, vagoane și porțiuni de cale ferată și, în cele din urmă, să blocheze mii de soldați otomani în regiune. În ianuarie 1918, într-
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
curs acestei note așa că palestinienii și-au putut continua nestingheriți activitatea în Germania Fedrală, primind sprijin logistic - documente false și arme - de la neonaziștii germani. Ulterior, șeful spionajului palestinian, Abu-Jihad, s-a servit de serviciile lui Pohl în cadrul unui plan de atac cu luare de ostateci civili germani asupra Catedralei și Primăriei din Colonia și din alte orașe germane. Spre finele lui octombrie 1972 Pohl a fost arestat la München, poliția găsind asupra lui arme grenade și alt echipament militar. Pohl mai
Septembrie Negru () [Corola-website/Science/321412_a_322741]
-
1972 Pohl a fost arestat la München, poliția găsind asupra lui arme grenade și alt echipament militar. Pohl mai deținea și o scrisoare de amenințare a grupării Septembrie Negru adresată judecătorului care-i judeca pe trei teroriști palestinieni amestecați în atacurile din 1972 (cei trei teroriști au fost eliberați de oficialitățile Germniei Fedrale în urma răpirii de către OEP a unui avion Lufthansa la finele lui 1972). De teama unei noi altercații cu palestinienii, germanii l-au condamnat pe Pohl la o pedeapsă
Septembrie Negru () [Corola-website/Science/321412_a_322741]
-
în Siria, el a dat un interviu unui ziar palestinian în 1992 și apoi, în 1999, cu ocazia lansării filmului „O zi în septembrie” a mai dat un scurt interviu filmat fiind dechizat și pozat în umbră. Ca urmare a atacului terorist contra sportivilor israelieni Golda Meir, prim-ministrul Israelului a ordonat Mosadului să nimicească această organizație. Operațiunea a primit numele de cod „Mânia lui Dumnezeu”
Septembrie Negru () [Corola-website/Science/321412_a_322741]
-
albină se folosește în medicină (apiterapie sau apitoxoterapie) ca tratament complementar sau alternativ în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
întâlnit în strâmtoarea Mozambic înainte de a se îndrepta spre Calicut în India. Cabral a avut la început succes în negocierea drepturilor comerciale, dar negustorii arabi au considerat că demersul Portugaliei este o amenințare la adresa monopolului lor și au instigat un atac al musulmanilor și hindușilor asupra antrepozitelor portugheze. Portughezii au suferit mari pierderi și clădirile lor au fost distruse. Cabral s-a răzbunat jefuind și incendiind flota arabă, după care a bombardat orașul ca răspuns la neexplicarea atacului de către conducătorul lui
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
au instigat un atac al musulmanilor și hindușilor asupra antrepozitelor portugheze. Portughezii au suferit mari pierderi și clădirile lor au fost distruse. Cabral s-a răzbunat jefuind și incendiind flota arabă, după care a bombardat orașul ca răspuns la neexplicarea atacului de către conducătorul lui. De la Calicut, expediția s-a deplasat la Kochi, un alt oraș-stat indian, unde Cabral s-a împrietenit cu conducătorul și și-a încărcat vasele cu mirodenii rare înainte de a se întoarce în Europa. În pofida pierderilor de vieți
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
surprindere de circa 300 (conform altor relatări, poate chiar câteva mii) de arabi musulmani și indieni hinduși. În pofida rezistenței disperate a arbaletierilor, peste 50 de portughezi au fost uciși. Restul apărătorilor s-au retras pe corăbii, unii înot. Crezând că atacul a fost rezultatul unei incitări neautorizate a negustorilor arabi invidioși, Cabral a așteptat 24 de ore o explicație din partea conducătorului Calicut, dar așteptarea a fost în zadar. Portughezii au fost indignați de atacul asupra fabricii și de moartea tovarășilor lor
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
retras pe corăbii, unii înot. Crezând că atacul a fost rezultatul unei incitări neautorizate a negustorilor arabi invidioși, Cabral a așteptat 24 de ore o explicație din partea conducătorului Calicut, dar așteptarea a fost în zadar. Portughezii au fost indignați de atacul asupra fabricii și de moartea tovarășilor lor și au luat cu asalt 10 vase comerciale arăbești ancorate în port. Aproximativ 600 de marinari de pe aceste vase au fost uciși și încărcăturile au fost confiscate înainte ca vasele să fie incendiate
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
de formațiuni separate. Tacticile lor s-au concentrat pe crearea unui sistem defensiv integrat, bazat pe minarea drumurilor de acces în localitate, pe echipe antitanc mobile, lunetiști și puncte de rezistență fortificate. Această combinație avea ca scop încetinirea și disiparea atacurilor Armatei Populare Iugoslave, până în punctul în care contraatacurile ar fi putut forța o retragere a acesteia. Forțele atacatoare era un amestec de soldați ai Armatei Populare Iugoslave, recruți din Forțele Sârbe de Apărare a Teritoriului ("Teritorijalna Obrana" sau "TO"), cetnici
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
fost trimis în ajutorul lor pe 2 mai, dar a fost atacat cu tiruri puternice de arme, 12 polițiști fiind uciși și alți 20 răniți. În urma asasinatelor din Borovo Selo, relațiile dintre croați și sârbi s-au înrăutățit dramatic, iar atacurile intercomunitare au început să se petreacă și în alte locuri din Croația în următoarele luni. Pe parcursul lui iulie și august 1991, guvernul croat a început progresiv să piardă controlul Slavoniei de Est, pe măsură ce forțele paramilitare și milițiile sârbe locale, adesea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
sprijinite de unități ale JNA staționate în zonă, au început să alunge oficialii guvernamentali, să ridice baricade și să planteze câmpuri de mine. Armata Populară Iugoslavă a ocupat poziții pe celălalt mal al Dunării, în timp ce canoniere ale JNA patrulau fluviul. Atacuri sporadice de mortiere asupra Vukovarului au început în iulie, iar tirurile de artilerie s-au făcut simțite începând cu sfârșitul lunii august. La acea dată, în urma afluxului de refugiați, populația orașului se redusese deja la 15,000 de persoane. Cei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
la 15,000 de persoane. Cei rămași alcătuiau un amestec de croați, sârbi și alte naționalități. În acel moment, Vukovar era deja în mare parte înconjurat de teritorii ocupate de sârbi, iar începând din 25 august a devenit subiectul unor atacuri aeriene și de artilerie regulate. Cu toate acestea, JNA nu făcuse încă nicio încercare de a captura orașul. Luptele se rezumau în principal la schimburi intense de focuri între zonele controlate de croați, respectiv de sârbi. Începând de pe 25 august
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
din Krajina, iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991, un atac asupra garnizoanelor și depozitelor de arme ale JNA de pe tot cuprinsul teritoriul controlat de guvern - ofensivă supranumită Bătălia Cazărmilor. Acestea erau deja asediate de circa două luni, dar forțele croate nu încercaseră, până în acel moment, să le captureze. Rezultatul ofensivei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
slăbit în mod semnificativ JNA. Cazarma JNA din Vukovar, situată în suburbia sudică Sajmište, a fost una din cele atacate pe 14 septembrie. Totuși, forțele croate locale nu au reușit capturarea ei și, drept represalii, paramilitarii sârbi au lansat un atac major în sud-vestul Vukovarului, din direcția Negoslavci. În jur de 2,000 de locuitori au fugit, povestind despre civili uciși și asasinate în masă. Ca răspuns la „Bătălia Cazărmilor”, Armata Populară Iugoslavă și-a activat planul ofensiv strategic. Principalul element
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
încercuit; toate străzile înspre și dinspre oraș au fost blocate și singura cale de acces a rămas un drum periculos care trecea printr-un teren agricol foarte expus. În perioada 14-20 septembrie, JNA a lansat unele din cele mai ample atacuri motorizate asupra localității. Cel mai important dintre ele, susținut de Brigada 51 Mecanizată a JNA, a început pe 18 septembrie, de la nord de strada Trpinjska, și a implicat în jur de 30 de tancuri și 30 de transportoare blindate. Când
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
cu 50 de ani în urmă, în timpul bătăliei de la Stalingrad, un oraș distrus oferea mult mai multe poziții defensive decât unul intact. Pe 16 octombrie, JNA a atacat cartierul nordic al Vukovarului (Borovo Naselje) cu trei companii de tancuri. În timpul atacului, comandantul croat Blago Zadro a fost ucis pe când își conducea personal soldații în luptă. Eșecurile JNA au fost o surpriză neplăcută pentru Înaltul Comandament al Armatei de la Belgrad și, la începutul lui octombrie, generalul Života Panić, comandantul Primului District Militar
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
încercarea disperată de a pune punct rapid asediului, generalul Panić a identificat că punctul slab al JNA a fost inabilitatea acesteia de a iniția un asalt coordonat, cu trupe bine motivate și echipate. Apărătorii croați reușiseră până atunci să respingă atacuri separate ale JNA, concentrate în câte un singur sector de luptă, dar nu dispuneau de numărul necesar de oameni pentru a face față unui atac coordonat concomitent în mai multe sectoare. Pe 30 octombrie 1991, Armata Populară Iugoslavă a lansat
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
asalt coordonat, cu trupe bine motivate și echipate. Apărătorii croați reușiseră până atunci să respingă atacuri separate ale JNA, concentrate în câte un singur sector de luptă, dar nu dispuneau de numărul necesar de oameni pentru a face față unui atac coordonat concomitent în mai multe sectoare. Pe 30 octombrie 1991, Armata Populară Iugoslavă a lansat un astfel de asalt de infanterie, alcătuind un plan care le-a permis trupelor acoperite, dar nu conduse de blindate, să-și forțeze sistematic avansarea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
un astfel de asalt de infanterie, alcătuind un plan care le-a permis trupelor acoperite, dar nu conduse de blindate, să-și forțeze sistematic avansarea printre liniile de apărare croate. Trupele paramilitare au fost utilizate ca vârfuri de lance ale atacurilor. Forțele JNA, divizate în două sectoare de operațiuni, unul nordic și unul sudic, au atacat mai multe ținte simultan. Așa cum a prezis generalul Panić, apărătorii nu au mai reușit să respingă un astfel de atac. Pe 3 noiembrie, Armata Populară
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ca vârfuri de lance ale atacurilor. Forțele JNA, divizate în două sectoare de operațiuni, unul nordic și unul sudic, au atacat mai multe ținte simultan. Așa cum a prezis generalul Panić, apărătorii nu au mai reușit să respingă un astfel de atac. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii sârbi din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de notoriul Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul JNA Mladen Bratić
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
noiembrie. La sud, „Grupul de Operațiuni Sud” al Armatei Populare Iugoslave a curățit sistematic centrul orașului, izolându-i pe puținii apărători rămași. O colină cheie a fost capturată pe 9 noiembrie, permițându-le atacatorilor o vizibilitate clară asupra întregului oraș. Atacul a fost în mare parte executat de trupele paramilitare, soldații JNA și ai Forțelor de Apărare a Teritoriului (TO) asigurând doar sprijin tactic, în special în operațiuni de deminare și acoperire de artilerie. Până pe 15 noiembrie, apărarea croată fusese redusă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Vinkovci-Županja). Niciuna din aceste rute nu trecea prin sate cu populație sârbească semnificativă, însemnând că JNA nu se putea baza pe sprijin paramilitar local. Au fost asediate în special Čepin și Jarmina pentru a rupe aceste linii de aprovizionare, dar atacurile au fost lipsite de succes. Osijek a fost supus unui intens baraj de artilerie în pregătirea unui asalt, însă acesta a fost momentul în care a intervenit președintele sârb Slobodan Miloșevici. Armata Populară Iugoslavă capturase deja majoritatea zonelor locuite de
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]