64,222 matches
-
răspuns pentru cei care trăiesc în condiții inumane la periferiile metropolelor de acolo, Lubich lansează un proiect nou: "Economia Comuniunii în Libertate". Aceasta se dezvoltă rapid în diferite țări implicănd sute de oameni de afaceri, dând naștere la o nouă teorie și practică economică. În 1996 Lubich primește Gradul Onorific în Științe Sociale de la Universitatea Catolică din Lublin din Polonia. Profesorul Adam Biela vorbea despre "Revoluție Copernicană în Științele Sociale, adusă de ea la viață prin 'paradigma unității' ce aduce o
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]
-
Collège de France, pe care a obținut-o în anul 1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix ca membru al Academiei Franceze de Științe. Contribuțiile sale vizează în primul rând matematica superioară și astronomia. A dat un nou impuls teoriei determinanților și teoriei matricelor. A studiat complexul de normale ale unui sistem de suprafețe omofocale de ordinul al II-lea, descoperind ortogonalitatea suprafețelor din astfel de familii. A introdus noțiunea de funcția beta. De lucrările lui Binet s-au ocupat
Jacques Philippe Marie Binet () [Corola-website/Science/322415_a_323744]
-
pe care a obținut-o în anul 1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix ca membru al Academiei Franceze de Științe. Contribuțiile sale vizează în primul rând matematica superioară și astronomia. A dat un nou impuls teoriei determinanților și teoriei matricelor. A studiat complexul de normale ale unui sistem de suprafețe omofocale de ordinul al II-lea, descoperind ortogonalitatea suprafețelor din astfel de familii. A introdus noțiunea de funcția beta. De lucrările lui Binet s-au ocupat Mihail Ghermănescu și
Jacques Philippe Marie Binet () [Corola-website/Science/322415_a_323744]
-
2. Stancu, E. (2002), Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București, pag. 623. 3. Pellerin, C. (1998), Trips : How Hallucinogens Work in Your Brain, First Edition, Seven Stories Press, London, pag. 106. 4. Dascălu, I. (2009), Criminalitatea organizată. Tratat de teorie și practică judiciară, vol I, Editura Sitech, Craiova
Intoxicație cu LSD () [Corola-website/Science/322461_a_323790]
-
Mai multe teorii alternative privind scufundarea pachebotului RMS Titanic au fost enunțate de-a lungul timpului. Motivul larg acceptat care a cauzat scufundarea și a dus la moartea a mai mult de 1.500 de oameni, este faptul că nava a lovit un
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
iceberg la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912. Coca s-a crăpat și a permis apei să intre în navă în primele cinci compartimente etanșe (cu unu mai mult decât era conceput Titanicul pentru a supraviețui). Conform teoriei oficiale vaporul s-a scufundat doua ore și 40 de minute mai târziu. Ipoteze care au fost sugerate ca fiind cauza dezastrului includ viteza nesigură, o înșelătorie cu asigurarea vasului, o calotă glaciară polară care este mai joasă decât un
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
Astor ar fi luat cu el o mumie după o vacanță în Egipt. În toate cazurile, mumia a blestemat nava care s-a scufundat. Cu toate acestea, nu există nicio mențiune că ar fi existat o mumie în cargou, iar teoria este imposibilă. În alte versiuni, mumia ar fi aparținut unei prințese sau preotese sau ar fi fost salvată într-o barcă și ulterior trimisă înapoi în Egipt la bordul navei Regina Irlandei sau la bordul vasului Lusitania, care, de asemenea
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
spațiu și timp. Laureatul premiului Nobel Richard Feynman afirmă despre turbulenta că ar fi „cea mai importantă problemă nerezolvata a fizicii clasice”. Curgerea în care energia cinetica este disipata datorită frecărilor vîscoase se numește curgere laminara. Deși nu există o teorie satisfăcătoare care să lege fenomenul de turbulenta de numărul Reynolds, curgerile pentru care acest număr este mare decurg turbulent, iar cele la care este mic decurg laminar. Pentru curgeri în țevi, un număr Reynolds peste 4000 indică o curgere turbulenta
Turbulență () [Corola-website/Science/322483_a_323812]
-
Carol al IV-lea al Spaniei și familia sa". Educația lui Francisco de Paula a fost diferită de cea oferită celor doi frați mai mari Ferdinand, Prinț de Asturia și Infantele Don Carlos. Planul de studii a fost inspirat de teoriile pedagogice ale lui Johann Heinrich Pestalozzi. Încercând să pună în aplicare acest sistem de învățământ în întreaga Spanie, Godoy a convins cuplul regal să-l aplice și fiului lor cel mai mic. Deși părinții lui i-au destinat lui Francisco
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
prin mărimea "energia cinetică turbulentă" - k) și a disipației turbulenței (de obicei prin mărimea "disipația turbulentă" - ε) depinde de gradul de complexitate al modelului. Pentru modelarea acestor mărimi se folosesc ecuații algebrice sau ecuații diferențiale semiempirice, adică în acord cu teoria propusă și cu constantele stabilite pe cale experimentală. Convențional, numărul de ecuații al modelului este cel al ecuațiilor diferențiale. Ca urmare, există modele cu zero, una și două ecuații. Presupunerea care se face în aceste modele este că producția și disipația
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
probabilității" ( - PDF) au fost introduse în studiul turbulenței de Lundgren, în 1969. Viteza formula 22 este modelată cu o funcție PDF, care dă probabilitatea vitezei în punctul formula 23 ca fiind între formula 24 și formula 25. Această abordare este similară cu cea din teoria cinetico-moleculară a gazelor. Metodele PDF se pot aplica în diferite modele ale turbulenței, obținându-se diferite ecuații de transport. De exemplu, în metoda LES, metoda PDF devine metoda PDF filtrată, Metodele PDF se pot folosi și în modelarea reacțiilor chimice
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Cluj, 2001), "Autoportret cu himere", (Alfa, București, 2001), "Spune Scardanelli", (Idea, Cluj, 2001), o carte de aforisme, "Exorcisme", (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, "Cercul de aur", (Meridiane, București, 1985) și două lucrări de teorie teatrală: "Redescoperirea actorului", (Meridiane, București, 1985) și "Act și mimare", (Eminescu, București, 1989). Creației teatrale a lui Mihai Măniuțiu i-au fost consacrate două albume monografice: "The Thrilogy of the Double" (Unitext, București, 1997) și "MĂNIUȚIU, Imagini de spectacol" de
Mihai Măniuțiu () [Corola-website/Science/316834_a_318163]
-
cărei cunoaștere corespunde existenței reale. În filozofia limbajului se vorbește despre un realism semantic, când descrierea lumii exterioare se efectuează prin fraze alcătuite dintr-un vocabular corespunzător realității, rezultat al unei interpretări, care poate fi adevărată sau falsă. Deoarece în teoria cunoașterii se susține că exprimarea cunoștințelor are loc doar prin intermediul limbajului, se poate constata trăsături comune între realismul epistemologic și cel semantic. Realismul științific pornește de la teza conform căreia diferitele ramuri ale științei duc la cunoașterea lucrurilor, care există independent
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
susține că exprimarea cunoștințelor are loc doar prin intermediul limbajului, se poate constata trăsături comune între realismul epistemologic și cel semantic. Realismul științific pornește de la teza conform căreia diferitele ramuri ale științei duc la cunoașterea lucrurilor, care există independent de diversele teorii sau convenții și sunt alcătuite așa cum rezultă din actul cunoașterii. Aceasta presupune admiterea existenței unei lumi exterioare independentă de procesul observației. Realismul etic reprezintă acea poziție fundamentală a metaeticii, care postulează existența unei realități principial obiective în problemele de bază
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
criteriu normativ pentru aprecierea unei afirmații ca adevărată sau falsă. Dacă se contestă posibilitatea de cunoaștere a realității, alternativa conceptuală este scepticismul din care derivă în mod inevitabil relativismul. În consecință problema realismului în filosofie este o temă integrală a teoriei cunoașterii. Discuțiile privind problemele de bază ale realismului se lovesc de dificultatea ce rezultă din multitudinea obiectelor cărora li se atribuie o existență reală. În discuție intră astfel obiecte materiale perceptibile (scaune, păsări, arbori etc.) și obiecte neperceptibile (particule elementare
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
universal, situat înaintea lucrului ("ante rem"). În filozofia modernă, părerea cea mai răspândită asupra universaliior este exprimată de curentul denumit conceptualism, care admite că noțiunile generale sunt construite în conștiință, dar sunt în legătură nemijlocită cu lucrurile cărora corespund. În teoria cunoașterii, realismul pornește de la premizele realismului ontologic. Lucrurile și faptele existente sunt pentru realismul epistemologic cognosibile. Există o gamă largă de opinii privitoare la gradul sau măsura în care poate fi cunoscută lumea reală. O primă deosebire fundamentală constă în
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
lucruri în sine, care există independent de noi și de simțurile noastre". Referindu-se la realismul empiric, Kant consideră că "orice sursă exterioară a unei percepții dovedește nemijlocit existența unui lucru real, sau este mai degrabă însăși realitatea". În problema teoriei cunoașterii, poziția lui Kant este aceea a unui idealism transcendental cuplat cu realismul empiric. Aceasta înseamnă că, pentru Kant, nu există cunoaștere fără percepție empirică, dar că structura cunoașterii se formează - datorită capacității specifice gândirii - prin intervenția noțiunilor generale apriorice
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
percepția cu obiectul perceput. Această poziție corespunde "Noului Realism" ("New Realism") de la începutul secolului al XX-lea, ai cărui principali reprezentanți au fost în Statele Unite ale Americii William Pepperell Montague și Ralph Barton Perry. O variantă a realismului naiv este teoria reflectării din materialismul dialectic. Precursori ai acestui curent în teoria cunoașterii pot fi considerați René Descartes sau John Locke. Spre deosebire de realismul naiv, reprezentanții realismului reprezentațional consideră că realitatea poate fi cunoscută numai prin mijlocirea conștiinței (Bertrand Russel). Reprezentările sunt date
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Realism") de la începutul secolului al XX-lea, ai cărui principali reprezentanți au fost în Statele Unite ale Americii William Pepperell Montague și Ralph Barton Perry. O variantă a realismului naiv este teoria reflectării din materialismul dialectic. Precursori ai acestui curent în teoria cunoașterii pot fi considerați René Descartes sau John Locke. Spre deosebire de realismul naiv, reprezentanții realismului reprezentațional consideră că realitatea poate fi cunoscută numai prin mijlocirea conștiinței (Bertrand Russel). Reprezentările sunt date ale simțurilor, exprimând realitatea prin sau în afara limbajului. Chiar dacă reprezentările
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Philosophie des Geistes") problema reprezentării realității în conștiință este discutată sub termenul de funcționalism, care admite că actele mentale sunt rezultatul unor procese funcționale care au loc în creier. În anii '70 ai secolului trecut, Hilary Putman a dezvoltat o teorie contrară, nematerialistă, pe care a denumit-o "realism intern". Putman respinge teza kantiană a realismului metafizic (transcendental), admițând în schimb concepția realismului empiric. Realitatea este limitată la o corespondență între limbaj și lucrurile reale. Nimic nu se poate spune despre
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
concepția realismului empiric. Realitatea este limitată la o corespondență între limbaj și lucrurile reale. Nimic nu se poate spune despre lume fără a folosi limbajul. Dacă într-adevăr ar exista o realitate în afara limbajului, nu s-ar putea decide, care teorie este valabilă și care nu. Realismul critic pornește de la ideea existenței lumei reale care corespunde percepției sensoriale, însă - spre deosebire de realismul naiv - consideră că, datorită caracteristicilor percepției umane, lumea nu este cognoscibilă imediat în mod nemijlocit, în măsura în care ea este în concordanță
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
și obiectele sau clasele cărora corespund există o relație cauzală. Unui obiect i se atribuie un cuvânt, obiectul în sine nu este însă doar o formă de interpretare verbală, ci însăși realitatea. Prin realism științific se înțelege acea poziție în teoria cunoașterii, care pornește de la teza de bază, conform căreia teoriile științifice construiesc o imagine a lumii care corespunde structurii ei reale, chiar dacă această structură și legile ei nu sunt nemijlocit accesibile percepției umane. Această poziție este necesară în activitatea din
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Unui obiect i se atribuie un cuvânt, obiectul în sine nu este însă doar o formă de interpretare verbală, ci însăși realitatea. Prin realism științific se înțelege acea poziție în teoria cunoașterii, care pornește de la teza de bază, conform căreia teoriile științifice construiesc o imagine a lumii care corespunde structurii ei reale, chiar dacă această structură și legile ei nu sunt nemijlocit accesibile percepției umane. Această poziție este necesară în activitatea din domeniul științelor empirice, pentru că altfel nu ar fi posibilă fundamentarea
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
ei reale, chiar dacă această structură și legile ei nu sunt nemijlocit accesibile percepției umane. Această poziție este necesară în activitatea din domeniul științelor empirice, pentru că altfel nu ar fi posibilă fundamentarea descrierii și prevederii relaților reciproce pentru explicarea fenomenelor naturale. Teoriile fac posibile rezultate previzibile ale observației. În decursul observațiilor se poate constata, care din teoriile oferite se confirmă și posedă o putere mai mare de explicare a fenomenului observat. Istoria științelor este din acest punct de vedere istoria apropierii de
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
poziție este necesară în activitatea din domeniul științelor empirice, pentru că altfel nu ar fi posibilă fundamentarea descrierii și prevederii relaților reciproce pentru explicarea fenomenelor naturale. Teoriile fac posibile rezultate previzibile ale observației. În decursul observațiilor se poate constata, care din teoriile oferite se confirmă și posedă o putere mai mare de explicare a fenomenului observat. Istoria științelor este din acest punct de vedere istoria apropierii de adevăr. Este adevărat că multe teorii, care cândva erau considerate juste și determinau de fapt
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]