1,358 matches
-
sprințare, te răsfață-n melodii, Toate parcă vor a spune: Dacă pleci, să mai revii!” Din boscheți, își scoate capul câte-un iepuraș fricos, Din tufiș, o căprioară te privește curios. . . . Valuri vin dinspre câmpie, cu miresme-amețitoare, Iar pădurea te îmbie, c-o mirifică splendoare. . . Anotimpurile, TOATE, toate cu mirajul lor, Au AICI, ceva aparte, îți stârnește APRIG DOR!. . . Vrei s-auzi a VERII șoapte, când e soarele pe creste? Dormi pe fân cosit o noapte, LA CĂSUȚA DIN POVESTE ! Vrei
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
și efervescenta creatoare a unui suprarealist, împrumutând accente fauvistice (culori țări) și creând magia omniprezentă într-o creație populară: „Din limpezi izvoare îmi iau apă vie/ Și foșnetul frunzei din codru mi-e cantul/ Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie/ Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul.” (Sunt). Utilizând (așa după cum era și normal) instrumente lirice menite să sensibilizeze, să atragă, să inducă starea de reflecție asupra adevărurilor vieții, fără a avea pretenția de descoperire, prin poezie, a panaceului universal, tonul
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
anului 1996, când soarele se chinuia să topească încet zăpada. În casa noastră din Gura Humorului focul duduia vesel în sobă. Noi numim acel soare timpuriu „cu dinți”, căci într-adevăr, deși pare a fi și el bun la ceva, îmbiindu-ne cu razele sale să ieșim matinal la o promenadă sau la cumpărături, în scurt timp ne face să înțelegem că ne-a păcălit și că tot mai bine-i în casă ca afară. Asta înțelesesem și eu atunci, când
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
ce durere-alină Și dragostea o dărui toată Sunt crinul plin de puritate De o regală frumusețe Sunt floarea prinsă în citate Rostite cu delicatețe Sunt cala plină de mândrie Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură dragostea ușor Sunt floarea care-n dimineață Sărută soarele
EU SUNT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358415_a_359744]
-
-ntâmplă o noapte/ În aburii genelor lor împăcate/ Cât mai sus ori mai jos de câmpie ori munți/ Se poate pluti/ Cât întoarceri pe o perna de aer/ În el se vor zbate/ pământul alege cuvântul nespus/ Cu care ne-mbie la sine/ - /Măduva caldă/ La ceas de rodire a păcii cu care/ Bărbatul își cheamă alături femeia/ bărbatul - copil și palmele sale/ Rugătoare pornire de rug/ peste suflet și trup....” În mod special originale mi s-au părut a fi
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
fără vorbe de osândă, numai bucurii si vise, fără gânduri plânsu-mi-se. din cupe doar vinuri grele, și în mâini numai inele și pe față bucurii din zenit pân’la chindii... priviți la luna virgină, pe zăpadă e regină, și ne-mbie și pe noi să jucăm hora în doi, căci de mult îți fac cu ochiul și-ți dă gaica cu ghiocul ca să-mi cazi odată-n brațe, acum a venit momentul să serbam evenimentul! Referință Bibliografică: colinde / Ion Ionescu Bucovu
COLINDE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358063_a_359392]
-
cerul de împrimăvărare. PROPELIUS Parcă nu are atâta farmec soarele aici. Pe cuvânt! La Roma lumină catifelată coboară pe pământ. SABINUS Apusul, de care vorbeam, era atât de frumos Încât și sufletul îmi era luminos. PROPELIUS Mai ști!? Poate te îmbia nostalgia Să te gândești la ...Claugia. Ha...ha...! Zada și Claugia. De ce, nu deodată, la amândouă să gândesc!? Oh! Venus protectoare la tine mă împărtășesc, Tu, înțeleapto, zeiță frumoasă, 6 De ce nu faci să fim deodată și aici și-acasă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
sărbătoare. SABINUS Să ne retragem stăpâne, Altfel, ne ies vorbe nu prea bune. 8 LICINUS Fântâna e deopotrivă pentru nimfe, naiade,eroi, Fauni, silvani, ca și pentru noi. PROPELLIUS De bună seamă, însă, picurii de apă și setea La vorbe îmbie...astfel am putea... LICINIUS O vorbă atrage pe alta, asta ne este firea, Trece din gură în gură, aducând destăinuirea LILIANUS Sunt singure! Așa îmi spun simțurile mele. LICINIUS (Privind în depărtare cu atenție.). Se pare că e și Dochia
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
VII! Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1337 din 29 august 2014 Toate Articolele Autorului Toamna se așterne încet, încet, precum roua dimineții pe boabele de struguri! Miroase a pâine din grâu proaspăt, trandafirii dau ultimele flori, foioasele ne îmbie să admirăm feeria culorilor vii de toamnă. Un peisaj mirific însoțit de cântecelele păsărelelor ne farmecă privirile, în timp ce fructele coapte ne îmbată cu miresmele specifice fiecăruia, amintindu-ne de anii copilăriei petrecuți la bunici. E toamnă și dacă e toamnă
CRI ... , CRI ... , TOAMNĂ CRI ... , NOI TE AŞTEPTĂM SĂ VII! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358248_a_359577]
-
Anica își deznodă barișul de sub barbă și se încoconi, înnodându-l la ceafă. Fața începu să i se rumenească. Își aduse și Lenica un scăunel și se așeză lângă mă-sa și lângă Anica, la vatră. Focul arde și trosnește, îmbiindu-te la povestit și la “hai, noroc și sănătate” . Începură să povestească, punând în pomelnic tot satul: “Ba că Prina a fugit cu Nae și că părinții ei n-au vrut s-o lase la el ... Că s-au dus
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
aproapele. Iar forma cea mai înaltă de sensibilitate este cea a sfinților care „înnobilează sufletul omului pentru că ei înșiși sunt sensibili și nobili” (p. 114). Tuturor creștinilor drept-slăvitori le sunt acestea „adevărate scări, care se oferă cu generozitate și ne îmbie să-i călcăm treaptă cu treaptă pentru a urca la cer” (p. 123), „cârje care ne ajută să mergem, pe noi cei care avem picioarele frânte din cauza păcatelor noastre” (p. 180), „secretarii din antecamera biroului Împăratului” (p. 180), „mâini ale
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
e sărbătoare, iar eu te-aștept pe-un norișor, să vii, că tare-mi este dor! Vreau să te duc în lumea mea, să-mi spui de-i bună, sau de-i rea, s-auzi cum glasul de izvor te-mbie la duios amor, cum clocotește-n miez pământul, să nu știi de-l alintă vântul... să simți cum toate se topesc în palma ta, când poposesc. Să nu ai gând, ci doar simțire; să-mprăștii vraja în safire, să-ți
SĂ VII... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358587_a_359916]
-
să fie Martie Nici mărțitoare n-ai mai fi dorit... UN GLAS ÎN NOAPTE În țara ce fără de grijă se-nchină La tot ce lucește și pune temei Pe tot ce își zice ca este lumină, Din puțuri crăpate te-mbie să bei... De toate s-aduni din grămezile sorții, S-aduni și să iei (ce prostie să dai!) Și-apoi te îmbie-n câmpiile morții, Și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului, vesel. O
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
tot ce lucește și pune temei Pe tot ce își zice ca este lumină, Din puțuri crăpate te-mbie să bei... De toate s-aduni din grămezile sorții, S-aduni și să iei (ce prostie să dai!) Și-apoi te îmbie-n câmpiile morții, Și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului, vesel. O viaț-are omul, ferice de el! Oțetul uitarii-n burete tu țese-l Și dă-i-l să-l sugă, să uite la
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
zi să vedem vreuna din aceste trei nuvele transformată într-un scenariu de succes. Indicațiile scenice abundă: „Trenul avansa când mai repede, când mai încet. Ca viața. Balansul lui ritmic, uneori cu deviații la încrucișări de linii și macazuri, ne îmbia spre o relaxare profundă, vecină cu somnolența. Roțile metalice în contact cu șina, îngânau un refren monoton acompaniat uneori de note grave ori stridente, deranjante. În același timp, un soare dogoritor de amiază, tipic zilelor de vară, pătrundea nemilos prin
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
de bine îngrijit, biserica se conturează de departe cu silueta ei zveltă și turnul înalt ce amintesc de arhitectura locașurilor de cult ortodox din Maramureș. În tot ceea ce o înconjoară, ea se detașează ca o construcție singulară, înălțată către Dumnezeu, îmbiind pe cel care îi trece pragul la smerenie și rugăciune și umplându-i sufletul cu puritatea trăirilor, a unei reculegeri într-o tăcere pașnică, de împăcare cu sine. Și toate acestea la așa o mare distanță de țară. Construcția este
OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344629_a_345958]
-
în floarea de vară Și-n lacul lucios străveziu În pajiștea verde de plaur Și-n codrul măreț arămiu Tu ești un destin plin de farmec Și ești vocea umbri-mi pustii Ești sunetul dulce de cântec Sirenă sublimă ce-îmbii Și ești raza mea de lumină O stea ce lucești sus pe cer Ești vântul duios ce suspină Și-mi mângâie trupul arcer Te vreau, te doresc ca un astru Ce périndă spațiul etern Să nu treier cerul sihastru Să
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
nu îi aparține, iar imaginația lui succedă altor culori și linii ale tabloului. Sunt stări ușor perceptibile și un ochi inițiat constată mișcări de sens în formele trupului femeii, care se dezmembrează parcă, adunându-se sub alte forme care te îmbie să-ți lași privirea să curgă pe liniile ei, căci numai atunci vei descoperi trupul gol cu culori sensibilizatoare fiindului. Dacă nu ai trăirea în forma și culoarea artistului nu te încumeta să îi privești pictura, pentru că luneci în neant
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care se ascunde Visul... Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră de răsură. Floarea soarelui ne-mbie Să-i sorbim din pălărie Spirala Infinitului - Poarta Răsăritului. Mamă Câmpie, Îți mângâi cu dor Trupul plin de fiori, Privesc cum înflorește Raiul Pe umerii tăi... Dorul L-am ascuns în adâncu-ți, Acolo Unde izvorăște Lumina. Pădurea Îți cântă doine
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
Autorului Ciobit în colțul de oglindă În care nu mă recunosc Păduri de conifere și de mosc Cu iarba serii se perindă Și-atunci o dulce reverie Cu herghelii de doruri multe Inundă stepele oculte Ca un mister ce mă îmbie; Și pretutindenea un rost În văzul nostru se ascunde Chemarea muzelor pe unde Cu anii tineri am mai fost - Peregrinări din alte ere Ca un tabu inconfundabil În zborul unui dirijabil Cu care nu mai faci avere Adesea mă visez
CIOBUL DE OGLINDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359372_a_360701]
-
războinică. Se aplaudă vesel și se îngână colinde. „Moșul, tot Moș, ce să-i faci dacă trezește dorința de armonie? Pace cu noi, pe barba mea!” O ultimă seară în cercul prietenilor dragi, răsfățați de o bunică medieșeancă, care ne îmbie cu ciorbă de potroace și cu varză cu costiță afumată de-ți lasă gura apă. Nu-i de mirare că bănățenii și ardelenii cu locuri de muncă în Austria fac săptămânal naveta acasă: Orient Expresul și-a schimbat doar numele
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
l-am auzit pe bărbatul casei întrebând unde s-au aciuit blestematele alea de nepoate fugite de-acasă, lăsându-și mama îngrijorată tocmai dincolo de calea ferată, acum când nemții ochesc tot ce mișcă?! Ne lămurirăm că omul ne strigase identitatea, îmbiindu-ne să ne facem apariția. După ce ne-am zis numele - Anita Pincu, Tonia Horovitz - ne-a mai strigat o dată și înc-o dată, pesemne că să nu uităm: Anița, Țunia. Deși eram încă mici, am înțeles că fuseserăm naturalizate românce, că
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
SE SUPĂRĂ MAREA, ZVÂCNIND PESTE PIETRE Se supără marea, zvâcnind peste pietre Și-n scoică își cântă marșul funebru De ochiul de cer s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii se unduie moi Iar cerul se rupe-n bucăți de hârtie În ploi de speranțe căzând peste noi. ASCULTĂ PLÂNSUL CE VINE ÎN TĂCERE Ascultă plânsul ce vine în tăcere Din pântecul femeii rotund ca un ulcior
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
neuitând să accentueze: „N-ai venit și am rămas cu cerul”... toate acestea, în superbul decor al anotimpului iertării, împăcării, dragostei ( „Hotărâre”). „Întinerind” odată cu primăvara, Marina Glodici asemenea unui „mugur ce zâmbește/ Către razele de soare”, asemeni florilor ce te îmbie cu ale lor miresme la visare și iubire, se contopește întru totul cu anotimpul căruia îi atribuie meritele renașterii și care este, pe bună dreptate „Al cerului cadou”. „Renasc în fiecare zi pentru dreptate / Și pentru mila oamenilor ce-i
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
verde iarbă, Mama este neaua Serilor de iarnă. Mama este vatra Focului ce arde, Basmul ce se-așterne La copil în palme. Mama e pământul Care coace roade, Toamna ce bogată, Poame în cascade. Mama-i mac în floare Ce îmbie câmpul, Dulcea lui privire Ce-o străbate vântul. Mama e Lumina Sufletului veghe, Mama e credința - Graiul nepereche. Gheorghe A. Stroia Mărțișor - de Ziua Mamei Referință Bibliografică: GHEORGHE A. STROIA - ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (Lirică dedicată Mamei) / Gheorghe Stroia : Confluențe
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]