716 matches
-
ne-am întâlnit, m-a amenințat că o să mă ucidă. — Nu mi-l pot imagina făcând asemenea lucru, nu-i stă în caracter, e foarte improbabil, răspunse Titus, într-o manieră înnebunitor de bovină. — Am fost îmbrâncit! Cineva m-a îmbrâncit din spate. — Ești sigur? Poate că ai căzut cu spatele pe o stâncă, și apoi ai alunecat în apă, ceea ce ți-a creat impresia că ai fost îmbrâncit. Erai cam băut, știi. {i doctorul zicea că se poate să rămâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-o manieră înnebunitor de bovină. — Am fost îmbrâncit! Cineva m-a îmbrâncit din spate. — Ești sigur? Poate că ai căzut cu spatele pe o stâncă, și apoi ai alunecat în apă, ceea ce ți-a creat impresia că ai fost îmbrâncit. Erai cam băut, știi. {i doctorul zicea că se poate să rămâi cam buimăcit un timp, după toată povestea asta. Mă simțeam prea istovit și prea necăjit ca să mai continuu. Fusese o nebunie s-o pornesc atât de departe. — În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am aruncat și eu o căutătură rapidă, apoi mi-am ferit ochii. Și am hotărât să-i povestesc despre Ben. — Știi, James... în legătură cu căderea mea în groapa aceea... — Cazanul lui Minn. Da. — Nu a fost un simplu accident, am fost îmbrâncit. James chibzui o clipă. — Cine te-a îmbrâncit? — Ben. — L-ai văzut? — Nu, dar cineva m-a îmbrâncit, și acel cineva nu poate fi decât Ben. James mă privi îngândurat. Apoi vorbi, foarte rar: — Ești convins? Ești sigur că (A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-am ferit ochii. Și am hotărât să-i povestesc despre Ben. — Știi, James... în legătură cu căderea mea în groapa aceea... — Cazanul lui Minn. Da. — Nu a fost un simplu accident, am fost îmbrâncit. James chibzui o clipă. — Cine te-a îmbrâncit? — Ben. — L-ai văzut? — Nu, dar cineva m-a îmbrâncit, și acel cineva nu poate fi decât Ben. James mă privi îngândurat. Apoi vorbi, foarte rar: — Ești convins? Ești sigur că (A) ai fost îmbrâncit și (B) că Ben e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
despre Ben. — Știi, James... în legătură cu căderea mea în groapa aceea... — Cazanul lui Minn. Da. — Nu a fost un simplu accident, am fost îmbrâncit. James chibzui o clipă. — Cine te-a îmbrâncit? — Ben. — L-ai văzut? — Nu, dar cineva m-a îmbrâncit, și acel cineva nu poate fi decât Ben. James mă privi îngândurat. Apoi vorbi, foarte rar: — Ești convins? Ești sigur că (A) ai fost îmbrâncit și (B) că Ben e cel în cauză? N-aveam de gând să mă las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o clipă. — Cine te-a îmbrâncit? — Ben. — L-ai văzut? — Nu, dar cineva m-a îmbrâncit, și acel cineva nu poate fi decât Ben. James mă privi îngândurat. Apoi vorbi, foarte rar: — Ești convins? Ești sigur că (A) ai fost îmbrâncit și (B) că Ben e cel în cauză? N-aveam de gând să mă las supus la interogatorii cu A și B din partea lui James. Se părea că nimic nu reușea să-i tulbure calmul, nici măcar o încercare de asasinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă ucisese în nenumărate rânduri în imaginație. Când ne-am întâlnit ultima oară și-o fi dat seama cu ușurință că propria lui mânie și violență își găsiseră perechea în sentimentele mele similare. Intuise perfect impulsul meu de a-l îmbrânci în vârtej, atunci când ne-am întâlnit pe podul de piatră. Știa că voiam să-l înlătur din calea mea și poate că-și închipuise cât de departe eram hotărât să ajung, în cele din urmă. Ar fi putut chiar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben se încăpățâna să nege acuzația pe care i-o aduceam, nu aveam nici o dovadă la îndemână. Mă mai gândisem la alte felurite amestecuri de înșelăciune și violență. Dacă l-aș putea ademeni să vină la mine și l-aș îmbrânci în cazanul lui Minn, aceasta ar fi răzbunarea cea mai dreaptă dintre toate, dar, desigur, va avea el atâta simț de prevedere încât să nu vină. M-am mai gândit și la alte modalități de a-l îneca. Nici una nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și simplu o zi sau două de singurătate și de liniște aici, asta-i tot. — Clocești o idee cumplită. — N-am nici o idee, mintea mea e goală. — Mi-ai spus ceva înainte, despre convingerea ta că Ben te-ar fi îmbrâncit în cazan. — Da. — Desigur că nu crezi cu adevărat asemenea lucru. — Ba cred, dar nu mai are importanță. James m-a măsurat cu privirea, de parcă ar fi cântărit ceva în minte. Lizzie strigă din bucătărie că micul dejun era gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uitat fix unul la celălalt. Intensitatea din tonul lui James, ochii lui, îndârjirea feței, comunicau convingere minții mele care se împotrivea. Dar nu reușeam să-l cred. Cum putea el ști asemenea lucru? Doar dacă... doar dacă... James însuși mă îmbrâncise. La urma urmei, ce zăcea îndărătul acestei măști de Piele Roșie? Întreaga viață fusesem rivali în societate și, dintre noi doi, eu repurtasem succesul mai mare. O ură din copilărie, ca și o dragoste din copilărie, poate dăinui o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scuzele acum... Se poate că m-am purtat urât față de tine, dar nu cred că meritam să mor pentru asta... Nu, e drept, recunosc că am acționat sub imperiul unui impuls și că eram beat. Pur și simplu te-am îmbrâncit și mi-am văzut mai departe de drum. Nici n-am știut exact ce s-a întâmplat și nici că-mi păsa. — Dar pretindeai că ești un nonviolent, spuneai că niciodată... — O.K., dar tu ai fost un caz special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu nefericitul \la de băiat. — Da. — Regret din inimă. Mă rog, ce altceva se poate spune în asemenea împrejurări? Dar, spune-mi, Charles, vreau să te întreb ceva. — Ce? — E adevărat că Peregrine a încercat să te omoare? — M-a îmbrâncit în mare. Nu voia să mă ucidă. — Dar ți-a dar brânci în groapa aia groaznică unde e un vârtej cumplit. — Da. — Dumnezeule mare! — Unde te găsești? — La hotelul Raven. Am câteva noutăți pentru tine. — Ce? — Știi de monstruosul film-epopee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
început să mă îmbăt. — Charles n-a ținut niciodată la băutură, completă Peregrine, turnându-și încă un pahar. Sper că am încetat să mai fiu un monstru în mintea ta? l-am întrebat. — Da. Am ucis monstrul când te-am îmbrâncit în mare. {i mă bucur că ai supraviețuit, zău așa. Totu-i bine când sfârșește bine. Da, dar oare când sfârșește? Trebuie să plec. Mulțumesc pentru „șampon“. — Te conduc până la ușă, spuse Rosina. Ieși din hol, iar eu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
N-am vrut... Camera aia unde mă anchetau ei avea ieșire și în spate în curte, era mai sus așa, la trei sau cinci trepte, și la un moment dat m-au lovit cu pumnul, cu piciorul, și m-au îmbrâncit pe ușa aia înspre spate acolo, și am căzut cu fața în jos pe o grămadă de fier vechi care era depozitat acolo... În timpul ăla au tras și un foc de armă... Mă ia de acolo, plin de sânge, și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: - dativ; când propoziția este completivă indirectă: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui relativ este determinată de raportul semantic dintre termenul regent și pronume. Dacă pronumele reia termenul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de ordine, creînd astfel un precedent. Roadele acestei implicări ilegale a instituției prezidențiale și a altor instituții în treburile poliției s-au văzut cu ochiul liber și în aceste zile de septembrie, când civili bine hrăniți nu se sfiau să îmbrâncească lumea pe stradă în fața oamenilor în uniformă care se uitau la ei cu mâinile-n sân. Deși agresorii civili de acum erau îmbrăcați în alte culori decât ale minerilor, lucrurile petrecute mi-au lăsat același gust amar pe care l-
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
care le-ar putea avea cineva de recunoaștere și glorie, dar și speranțele unei întregi națiuni și ale multor altora de dincolo de țărmurile noastre. Vi se va cere să vă purtați povara și să vă mențineți echilibrul în timp ce veți fi îmbrâncit neîncetat din toate direcțiile. Mai mult, vi se va cere nu numai să ajungeți la cel mai îndepărtat capăt al țărmului în siguranță, ci și să fi ales punctul de aterizare corect între alte posibilități, unele aparent sigure, dar cu
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
nici măcar două secunde, și cu siguranță nu vor cumpăra nici unul din produsele care necesită un studiu preliminar. Comercianții ar trebui să petreacă ceva timp printre rafturi și să-și pună întrebarea: Pot sta aici să fac cumpărături fără să fiu îmbrâncit de la spate? În orice loc unde răspunsul va fi negativ, nu trebuie expusă marfă care necesită o examinare mai atentă. Un alt loc în care femeile au nevoie de condiții spațiale diferite pentru a se simți bine este restaurantul de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
imaginar care continuă parcă jocurile avangardei, dar scopul pare a fi acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea e, se pare, singura logică și a textelor și a universului tonegarian. "Gloata se îmbrâncea pe muntele în cer cu vârful/ tot pătrunzând adânc - se-mpleticea prin glod/ căci încercând să intre nesăbuit prin rană/ acolo sus se-nțepenise de-a latul un nerod". Nimic nu decurge după morala bine știută, "Era cerul o ușă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mi-am luat banda" replică celălalt. "Bine, și când o să fie? Ar fi bine să dai bice", spune minerul. "N-am chef să mă omoare". O să cobor luni. "Hm!" Și încep un soi de altercație în care par să se îmbrâncească în glumă. "Trebuia să fii cărat afară de aici cu picioarele în față de mult!" "Așa zici?" Trebuia să te uiți atent la ei ca să înțelegi că nu aveau de gând de loc să se arunce unul la beregata altuia. Lumina nesigură
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cinci în cinci ani. Ave Christianus Preda, deci. Curajul său e de admirat și merită sprijinit. Să împiedicăm barbarii șmecheri, tupilați la manetele puterii, veșnicii talibani cleptocrați, să continue să ne batjocorească. Să le dăm un semnal celor care au îmbrâncit perfid în groapa cu lei a opiniei publice un ministru al educației occidental, care nu făcea parte din banda lor, pentru a fi jertfit pe altarul intereselor lor imunde. Să nu-i lăsăm să uite că ne-au promis justiție
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ta neagră pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde în glande sughițuri de grund păstaie cu boabe de fiere mă scuipă lingura din borcanul cu miere. logodnica plânsă în fiece pumn colind valuri arse publicate postum mulțumit îmbrâncesc o plecăciune suntem sobri. suntem calmi. toate’s bune. R|ZVAN - tobe Nu cred că am știut vreodată să vorbesc despre mine așa cum o pot face alții. Nu că ar fi puțin de spus, însă de fiecare dată mi-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Nu, nu mă dădeam în lături de la lupta fizică cu coada. Coada îmi arăta caracterul, ea m-a format: răbdare, rezistență, lipsă de gânduri, povești, imaginație. Odată era ora 7 dimineața. Eram cu tata la mezeluri. Și unul l-a îmbrâncit pe taică-meu care era în față și ținea ordine. Eram în coadă și am sărit peste oameni și m-am înfipt în gâtul ăluia să-l dau jos. M-am îmbrâncit pentru tata, pentru salamul meu de a doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
cu tata la mezeluri. Și unul l-a îmbrâncit pe taică-meu care era în față și ținea ordine. Eram în coadă și am sărit peste oameni și m-am înfipt în gâtul ăluia să-l dau jos. M-am îmbrâncit pentru tata, pentru salamul meu de a doua zi. Scrii undeva că nu erai lăsat la joacă. Nici în livada de nuci de la capătul Sălăjanului. Și n-ai avut nici bicicletă. Copiii ieșeau în spatele blocului. Tu unde erai? Eu eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
un promotor de idei noi pentru a se răscula, prilej favorabil ca națiunile să-și afirme independența. Acest promotor de idei noi a fost Martin Luther care, în opinia lui Paulescu, a produs cel mai mare rău omenirii pentru că „a îmbrâncit omenirea făcând-o să se prăbușească într-o prăpastie fără fund”. Concluzia lui Paulescu este că Luther pur și simplu nu a priceput, sau în mod deliberat nu a recunoscut CARITATEA ca fiind fundamentul creștinismului, cu alte cuvinte a negat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]