3,501 matches
-
la un caz nou... - Uf! Tu chiar ai dreptate întotdeauna, iubito. Hai să dormim... În primele minute, mai ales după ce a auzit respirația regulată a femeii, care rămăsese cu capul pe umărul său și cu un braț peste piept, după îmbrățișarea de "noapte bună", Marius Olaru a fost convins că va dormi buștean până dimineața. Închisese ochii și se părea că adoarme, chiar dacă trupul fierbinte al Dianei îl ispitea atât de mult. Atâta doar că, foarte curând, imaginea soției sale, păstrată
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
8 Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Câteodată te simți atât de singur, încât accepți compania nopții ca pe o prietenă dragă. Dacă asculți și muzică bună, acordurile ei îți par îmbrățișările unui iubit. O veioză în colțul camerei adaugă un plus de romantism, iar parfumul candelei aprinse îți umple sufletul de rătăcirea unei pasiuni nestinse... Dimineața se grăbise să-și cânte trilurile, iar soarele se înălțase, un pic timid și palid
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară, cu muguri în noi destine. ILUZII DE TOAMNĂ De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i în ceață pe poteci, unde mi-am uitat îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, când fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat, terminasem și eu de scos rochița, jupa și sutienul de pe ea, așa că a urmat o îmbrățișare înflăcărată și pentru prima dată, trupurile noastre goale s-au atins.... Rămăsese în bustul gol, etalând frumusețea unor sâni superbi și un chiloțel bleu dantelat. Am ridicat-o în brațe ca pe o frumoasă statuie vie și caldă și am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
își întorcea sărutul spre buzele lui. Întotdeauna a visat la o aniversare de proporțiile unei iubiri fantastice, derulate într-un cadru intim, într-o camera castelană, cu baldachin și lumânări, cu petale de trandafir roșu presărate pe așternutul rece, lucios... Îmbrățișări tandre și săruturi ușoare ca o mireasmă de violete pe pielea dezmierdată de dorință. Prințul, pe cal negru, frizian, se lăsa așteptat pe aripile unor vise adolescentine... Anul acesta, Mira se simțea în centrul atenției, și nu realizase nimic deosebit
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
în spatele șoferului. Vacanța trecuse prea ușor. Se regăseau într-o stare de acceptare reciprocă. Până și Mona redevenise străină față de ea în majoritatea timpului pe care îl petreceau împreună. Doar micile cadouri pe care i le făcea Mira, îi dăruiau îmbrățișarea și sărutul pe obraz pe care le aștepta cu atâta dor. Ajunsese să fie întrebată doar ce fel de mâncare mai pregătește, sau să fie rugată pentru a achiziționa ceva pentru fiica ei. De ce? Ce anume crease această stare? Nu
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
nu mă atingă, dar nu m-a ascultat. (Medicul părăsește salonul.) Bolnavul X: Acum ești și în clipa următoare te cosește moartea. Florian: Pentru că te lipești ca o plantă agățătoare de ființa unui arbust otrăvitor și în loc să-l sufoci cu îmbrățișarea ta, ești sorbită de către acesta până la ultima picătură de sevă. Bolnavul X: Încă nu s-au agățat niște spini de tine, ca să încetezi a mai bate câmpii. Florian: Eu sunt spinele. Toată viața m-am apărat de flori, ca să le
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
-mă mai devreme decât de obicei și având totul pregătit pentru a doua zi. În noapte, se auzi soneria ceasului deșteptător, spărgând liniștea zorilor. Era ora trei și jumătate. Cu ochii lipiți de somn, am încercat să mă despart de îmbrățișarea plăcută a pernei și să mă grăbesc spre bucătarie. Am aprins aragazul, am umplut ibricul cu apă, l-am pus să fiarbă cu o linguriță de zahăr și mi-am pregătit repede cafeaua. În timp ce fierbea apa, m-am spălat pe
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
Acasă > Poeme > Devotament > ÎMBRĂȚIȘAREA UNEI FETIȚE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului vino împreună să ne amintim de alergările prin stepele copilăriei în mijloc de păduri nepătrunse rătăciri ale inimilor noastre să ascundem de
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
de ochi și priviri și de vom fi învinși de atingeri nevinovate să rugăm iertarea să ne treacă în memoria ei invata-ma cum să-ți ating frumusețea din suflet ce căi lăturalnice să urmez spre a ajunge la tine îmbrățișarea aceea gingașa să pot iar reaprinde cu ea în seri adevărate să ne alintam că într-o binecuvântare dată de un divin nemaivăzut în cale sentiment de așezare în cer senin cu ea învăluirile să le ascundem printre șoapte adânc
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
mai văd timpul cum se amestecă în toate sunt doar oglindă a ceea ce aș vrea să fiu spre a pătrunde în tine cât pot de departe trezeste-ma și spune-mi unde crezi că vom ajunge după ce vom consumă toate îmbrățișările divine repartizate nouă de nopțile ce ne-au bătut în geam de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografica: îmbrățișarea unei fetițe / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
pătrunde în tine cât pot de departe trezeste-ma și spune-mi unde crezi că vom ajunge după ce vom consumă toate îmbrățișările divine repartizate nouă de nopțile ce ne-au bătut în geam de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografica: îmbrățișarea unei fetițe / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
mea Sau ai fugi Cu doru-n suflet Și m-ai striga? Și m-ai căuta? Dar vai...nu văd? Un gând șiret Pătrunde-acum În gândul meu Cu el aduce îndoiala Ascunsă în păreri de rău Alungă-l tu Cu-o-mbrățișare, Cu-o vorbă bună Cu-n surâs Să uit că îndoiala doare Și că iubindu-te...am plâns! Când te-am întâlnit... Când ochii mei te-au întâlnit Râdeau în soare trandafirii Iar sufletu-mi pornise-n taină Căutând cărările
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
spuneți când să mă opresc! Nu-mi spuneți ce să fac în acea clipă! Nu-mi spuneți de sfârșită voi muri să mai trăiesc! Nu vreau nimic atunci când doare, nu îmi dați sfaturi, Nici vorbe dulci, nici sărutări, nici mângâieri, Îmbrățișări nu vreau, nu vreau nici alinare, Vreau doar să plâng, spre-a mă renaște din dureri. Când lacrimile dor și curg în patimi grele, Iar sufletul topit se scurge-ncet din mine, Atunci din leșinul prelung să cad aș vrea
DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382433_a_383762]
-
-se mirată și...cumva ironic, La murtorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi răspunde-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a ta iubite, poți să-ți arunci scara! Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara. Vom privi din ceruri, cum florile răsar, Și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
conținutul său. Giacomo o întreba dacă îi place atelierul, dacă îi plac tablourile, în timp ce o cuprinse ca din întâmplare cu mâna dreaptă de mijloc, atrăgând-o spre el. Ea opuse o oarecare rezistență, mai mult alunecând din încercarea pictorului de îmbrățișare, fără ca gestul său să pară ostentativ sau categoric. Se depărtă la un pas și apoi încercă să privească cu mai multă atenție la tablourile expuse pe pereții încăperii. - Da, îmi plac tablourile, sunt frumoase. Se poate vedea indubitabil că sunt
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
și vreme să zidești. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișare. Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să arunci. Vreme este să rupi și vreme să coși; vreme este să taci și vreme să grăiești. Vreme este să iubești și vreme să urăști
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Acasă > Poeme > Meditație > UNDE SĂ UIT TOT CE MI-AI ZIS Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unde să uit tot ce mi-ai zis Plutind în îmbrățișarea cerului albastru ... Mă sorb tăcerile care le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini în timp
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
nu mă gândesc la tine , nu le pot pune frâu sentimentelor din mine , n-am să încetez să -mi amintesc cât de bine , cât de perfect era totul în acele clipe senine . De ce port în gând vie, a ta fierbinte îmbrățișare, de noi strâns uniți,îmi amintește fiecare ninsoare, prin viscolul nebun, te aștept încă la Universitate, instinctiv uniți pentru totdeauna până la moarte... Să păstrăm în noi candela inimii aprinsă, să nu dezarmăm,declarându-ne învinsă, viață e o provocare, că
DESPRE IUBIRE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382500_a_383829]
-
fi foarte drăgălaș, când persoana care glăsuiește este un bărbat adult. I se părea că spaniolii folosesc, incredibil de mult, cuvinte de genul „amor”, „corazon”, „conmigo”, „beso”, „besote”, „quiero”, „espero”, „abrazo”, care sună incredibil de bine, în spaniolă, comparativ cu „îmbrățișare” din limba română. „Telenovelele sudamericane difuzate din abundență pe canalele televiziunilor românești în perioara post-revoluționară și-au exercitat din plin efectul și au transformat multe românce în adevărate „Madame Bovary”, cărora aceste filme le-au creat impresia, că toți hispanicii
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
de creștinescul semn și se aruncă haotic în lacul din ligheanul rozalb vrând să se înece, dezonorant gest pentru unii, pentru el demn. Starea de alb marcată cu semne mici curioase se extinde peste lumea care-i un haos cu îmbrățișări afectuoase l a care se alătură și ea, ca adaos. TABLOURI DEGHIZATE Tabloul unu Femeile lasă amprente negre și albastre pe urmele bărbatului ce luptă cu monstrul înfipt între pământ și astre, e o imagine terifiantă, răscolitoare, abruptă. Tabloul doi
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
61. Reperaj: meditez în local, o fată frumoasă se uită la mine fix, parcă mi-ar spune ceva cu zâmbetul, cu ochii, n-o înțeleg, sau o înțeleg prea bine, sper să nu dau chix printre fumuri pierzându-mă în îmbrățișări de rochii. 62. Reperaj: aș bea o cafea, dar este prea târziu și nu mai dorm deloc la noapte, vin nu, că-s cu mașina și apoi nu-s nici chefliu! - Domnișoară dacă vrei poți "să mă iei de braț
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
eterne te aștept în locul unde dragostea înflorește amintiri cu îndrăgostiți ce și trec eternitatea în priviri și atingerea în mărimi universale acolo doar ne va fi cel mai bine și vom avea de toate atingerea va fi măsura clipei și îmbrățișarea metafora din carte ne-om crește fericirea hrănind -o cu petale de floare răsărită în ambele priviri sfințindu ne căldura ieșită dintre palme cu mângâieri venite din zorile de zi ce vom atinge rămâne va al nostru lumii vom da
MAI STAI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382536_a_383865]
-
un gest inutil. Cui i-ar fi păsat cu adevărat? Și totuși... iată, se bucură în sinea sa. Sau poate - ceva din ea se îndoi o clipă - poate era acea vecină de demult, bătrâna care îi salvase viața? Dar acceptând îmbrățișarea ființei care-i părea atât de cunoscută, își alungă repede dubiile și conchise că fără nicio îndoială trebuia să fie bunica - tocmai pe când aceasta îi șoptea ceva - pentru că doar ea ar fi putut să-i spună cu regret și în
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
îndepărtat, ceva ce o nedumerea :”muncim atât de mult, că nici nu mai avem timp să ne iubim”. Era surprinsă de ceea ce auzea, însă în același timp, simțea cu toată ființa că acela era adevărul. Și se lăsă pierdută în îmbrățișarea prelungă care-i umplea sufletul de o bucurie cum nu mai simțise vreodată, pentru că nu era în ea nici un pic de exaltare, ci numai liniște și împăcare. Și în timp ce îmbrățișarea părea că nu se mai sfârșește și devenea tot mai
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]