767 matches
-
simți trasă în sus de mâna bărbatului. Acum cabina liftului însemna doar tavanul de plastic care le susținea siluetele. Erau conștienți de ce va urma, restul vieții lor se număra în minute sau, în cel mai bun caz, în ore. Așteptau îmbrățișați, nu-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nu! Nici să nu te gândești la asta, că mâine pornim la drum și căpșorul acesta frumos trebuie să fie limpede, îl mângâie pe cap. S-ar fi îmbătat stimulat de starea de euforie a Ceciliei care se lăsa mângâiată, îmbrățișată, sărutată, ca de rămas bun, fiind ultima lor seară, dar nu voia s-o dezamăgească și-apoi se gândea la drumul de a doua zi. Observând că Matei se întristează la gândul că iarășu o vreme nu vor mai fi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au poposit și pe capetele lor. Ești și mai frumoasă cu florile de tei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă așezând-o pe locul unde simțise mișcarea bebelușului. Când simțea o mișcare, o pupa pe Cecilia și tot așa până când fătul s-a liniștit iar ei s-au dus la culcare adormind îmbrățișați. A doua zi dimineața, când s-au trezit, Matei era cu mâna pe burtica ei așteptând mișcările bebelușului. Să ne grăbim că întârziem la serviciu. — Numai două minute. —Tu crezi că el se mișcă la comandă? — Înseamnă că ești în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trăind aceeași dragoste ce-i cucerește pe amândoi. Pentru că-mi ești dragă, continuă s-o mângâie și s-o sărute. Stârnindu-i și ei aceeași plăcere și aceleași gesturi de iubire care culminează în dăruirea totală, reciprocă, după care adorm îmbrățișați, plini de fericire, fără să le treacă prin gând că acest moment de dragoste adevărată s-ar putea să fie ultimul din viața lor. Dar se gândește omul la ce l ar putea aștepta? Că azi este și poate mâine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
meu, șoptea ceva, nu învăța nimic de la mine și nu mă învăța nimic, eram trăiți fiecare de universul nostru comun, ne înțelegeam firesc, fără prea multe vorbe. Pe urmă ea zâmbea, uita, uitam și eu, afară se întuneca, stăteam așa, îmbrățișați, în mijlocul odăii, de afară nu pătrundea nici un zgomot, nici un fir de lumină, mă întindeam pe sofa. „Zenobia“, spuneam, „am scris niște poheme tâmpite, n-ai vrea să mi le citești tu ? Sunt acolo, pe masă...“. Ea lua hârtiile, se culca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura ca varga. Când a ieșit de la baie, de-abia se mai ținea pe picioare și ne privea, pierdută, pe mine și pe Reiko, strâns Îmbrățișate. În clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram decât niște animale În călduri, neavând nimic În comun cu o ședință sado-maso. Noi, femeile, nu ne doream decât să fim linse În locurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde cât să descoase misterul. Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care îi întâlnești doar în parc cu copiii, dar care, culmea, au ajuns să știe mai multe despre tine decât prietenii din liceu? Dar pe mămica primei prietene din viața fiicei tale, prima prietenă adevărată, de mers de mână și îmbrățișat, de spus noapte bună la geam în fiecare seară și bună dimineața, tot la geam, în fiecare dimi neață - Cred că Jane doarme deja... Oare Jane s-a trezit? Oare ce face Jane? Poate își ia micul dejun... - și care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
nu se puteau duce pe picioarele lor, Într-un fel nu, pentru că am făcut-o din porunca socrului meu, În ce-l privește pe copil, sărăcuțul, el nu avea voință, nici viață de trăit, au fost Îngropați lângă un frasin, Îmbrățișați, s-ar putea spune. Vecinul Își puse mâinile În cap, Și acum, Acum tu vei povesti la tot satul, vom fi arestați și duși la poliție, probabil judecați și condamnați pentru ceea ce n-am făcut, Ba ați făcut, Un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asta vă invit în oraș la cel mai tare restaurant din Miami. Unde să mergem? La Joe’s Stone Crab? Kevin se duse să tragă un pui de somn înainte de cină în timp ce Emmy și Izzie au petrecut aproape două ceasuri îmbrățișate, discutând toate detaliile acestui nou eveniment. Da, vor afla ce sex are indiferent dacă doreau sau nu deoarece inevitabil vor dori să vadă analiza cu ultrasunete și amândoi știu, evident, cum să o interpreteze. Nu, încă nu se gândiseră ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sufletul pentru că-mi prisosește trupul? Îmi ating trupul, Orfeule, mi-l pipăi, mi-l văd; dar sufletul?, unde îmi e sufletul, îl am oare? L-am simțit că-mi dă cât de cât semne de existență când am ținut-o, îmbrățișată, aici, pe genunchi, pe Rosario, pe biata Rosario; când ea plângea și plângeam și eu. Lacrimile acelea nu puteau ieși din trupul meu; îmi ieșeau din suflet. Sufletul e un izvor care nu ni se revelează decât în lacrimi. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Poate chiar el e unul dintre cei vinovați de uciderea bunicilor tăi. Anita a privit-o lung, a cuprins-o în brațe și i-a răspuns: - Vai, Ursula, îmi pare așa de rău pentru tine! Au rămas o vreme așa, îmbrățișate. Noi, celelalte, mute. Din turnul bisericii, a început să se audă un cântec dureros, cântat de o trompetă. Probabil că așa suna ceea ce se întâmpla în inima lor. Probabil. În realitate, nu știu. Nu eram nici Anita, nici Ursula. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noastră, acea mare de oameni nu mai era o mulțime fără sens. Ea devenise un lanț uman, nesfârșit, ca Baltica acelei dimineți. Un milion de oameni se țineau de mână, aveau privirile ferme în care surâdea demnitatea. Câte doi pumni îmbrățișați strângeau bățul unui banner pe care scria în rusă și engleză: „Lituania este a lituanienilor!”, „Letonia e a letonilor!”, „No more Soviet Union!”. Și cântau, cântau ceva neinteligibil pentru noi. După cum suna, era un cântec de libertate, un cântec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intereselor murdare. Mai bine să se exprime ele la curățenia din sfera privată unde, iată, romanticii le dădeau generos toată libertatea. Și i-am rugat că cugete până data viitoare dacă povestea cu politica e o cloacă murdară, perspectivă romantică îmbrățișată și de telectualul românesc, nu e o self-fulfilling profecy. Mă rog, când omu’ are îndoieli personale, le mai aruncă și la alții ca teme de cugetare (cazul meu care vreau să mă autoconving să stau deoparte sau să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să savurez la soare un alt vis pe care nici nu am apucat să îl am. Atlanticul de acum, din miezul iernii lui 2003-2004, avea ape calde, sărate și foarte catifelate în care mă simțeam de-a dreptul răsfățată și îmbrățișată, nu ca un delfin, ci ca un cașalot, fiindcă relația mea foarte erotică cu mâncarea și abandonatul fumatului după 30 de ani de professional smoker m-au biruit. În paranteză fie spus, acum țin o dietă cu ciorbă de varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pur și simplu nu mai pot suporta. Trebuie să mă eliberez de toată această presiune. Fără să mă mai pot controla, mă întind și-i trag fața spre mine. Nu m-am sărutat în halul ăsta de când eram adolescentă. Strâns îmbrățișați ; fără să mai existe nimic altceva pe lume. Complet absorbiți. Și Trish dac-ar fi lângă noi cu o cameră video, dându-ne indicații, și nici n-aș observa-o. Când deschid ochii și ne îndepărtăm unul de celălalt, parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
i se Înfioară; nu se poate Împiedica să nu Întrebe, cu naivitatea unui școlar: — Mai ai vălul pe tine? — Nu mai am alt văl decât noaptea. VI O femeie, un bărbat; pictorul anonim i-a zugrăvit din profil, stând Întinși, Îmbrățișați; a șters pereții pavilionului ca să le așteaptă un pat de ierburi presărat cu trandafiri și să facă să le curgă la picioare un pârâu argintiu. Lui Djahane i-a dăruit sânii avântați ai unei zeități hinduse. Omar Îi mângâie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar dezmierda - și‐ntr‐un suspin, pe când ea‐ i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea ... De gâtul ei s‐atârnă în neștire - Toți îngerii din ceruri îi sunt frați! Învăluiți de‐a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați ... Din „Poezii” Constantin Clisu Prozator, poet de talent, publicist, dramaturg pentru copii, este născut la Bârlad la 14 octombrie 1931. Bibliote car, ziarist, conducător de școală românească,este un desăvârșit. Din opera scrisă: „Pentru un pui de sturz” (197 9
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ea fugise cu gândul la copilăria ei, de mică rămăsese fără mamă și nu avusese cine să o învețe treburile gospodăriei. Tare i-a fost greu, dar învățase până la urmă. Bărbatul intră în casă și le găsi pe amândouă dormind îmbrățișate. Fetele lui tata! Au adormit, dragele de ele. Tare mai sunt obosite, doar au muncit amândouă cu sârg toată ziua. Le înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau, îmbrățișate strâns, spre el. Li se proțăpi în față și speriat, încercând totuși să pară prietenos, le întrebă: - Este-adevărat că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am rătăcit pe cale, copilele mele? Fetele se despărțiră, îl ocoliră, strângându-se apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. De-asupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atât de des Înduioșării mele. Și peste arbori răsfirați Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atîta dor În noapte să se stângă, Când valurile de izvor N-au încetat să plângă, Când luna
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zare, Guițau flămânde bombele pe-ntins Un scaiete firav, ca o lumânare, Lâng-o țeastă spartă, singur s-a aprins... Înfrățiți în vecii fără de speranțe Doi dușmani de moarte, înghețau uitați, De păreau sărmanii, perforați de gloanțe, Împăcați în fine și îmbrățișați... Unul din vestoane, sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
fost demult atât de acaparatoare... Pământul o primește atât de molcom și o îmbrățișează cu tandrețe, iar eu îi simt gustul pe buze: atât de candidă și, totuși, rece! Îndepărtez gerul doar cu un semn de iubire când suntem amândoi îmbrățișați. Căldura ce emană din trupu-mi, ca blana de hermină, Ți-l acoperă pe-al tău, ca o primăvară fremătândă. Și-atunci, ca prin minune, ne naștem două crengi gata înmugurite... Eliberare Știu, uneori, dragostea este oarbă, nu vezi defectele celuilat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]