824 matches
-
apoi plecară. După câteva secunde, Marcus apăru în capul scărilor, tot numai un zâmbet. —Bună, spuse Ashling. Sunt aproape gata. Vrei o bere sau ceva? Un ceai. Îl prepar eu, nu îți face griji. În timp ce se grăbea să termine cu îmbrăcatul, îl auzea deschizând dulapuri și sertare în bucătărie. —Simpatic apartament, strigă Marcus către ea. Ashling își dorea să tacă. Replicile inteligente în timp ce își aplica rujul nu erau punctul ei forte. —Mic, dar bine aranjat, strigă ea, absentă. —Ca și proprietara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ani de zile o anunță că o părăsea pentru alta, fiindcă ea era ca un cîmp părăginit și sterp care nu rodea, fiindcă nu era femeie. În absența lui Zacarías (pe care Îl luase drept un emisar al cerului, căci, Îmbrăcat sau nu În negru, era un Înger luminos - și cel mai frumos bărbat pe care Îl văzuse ori Îl visase vreodată), Jacinta vorbea cu Dumnezeu de una singură, pe la colțuri, fără să-l vadă și fără să spere că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a Întors cu două tăvi ticsite cu mezel, sandvișuri și diferite feluri de bere, Fermín Îi plasă un dublon sănătos și Îi zise să păstreze restul. — Dom’ șef, Îl vezi dumneata pe individul acela pe la masa de lîngă fereastră, acela Îmbrăcat ca Pepe Grillo, cu capul vîrÎt În ziar ca Într-un cornet? Ospătarul Încuviință cu un aer complice. — Ai să-mi faci hatîrul să te duci și să-i spui că inspectorul Fumero Îi trimite mesaj de urgență să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era cam iute din fire, iar fratele ei chiar se temea întrucâtva de această irascibilitate. Se temea de ea și musafirul lor de acum, Ivan Petrovici Ptițân. Acesta era destul de tânăr, n-avea nici treizeci de ani, modest, dar elegant îmbrăcat, cu maniere plăcute, însă parcă prea serioase. Bărbuța castanie indica un om cu ocupații libere. Se pricepea să discute inteligent și interesant, însă cel mai adesea era taciturn. În general, lăsa o impresie chiar plăcută. Se vedea că Varvara Ardalionovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Alexandrovna. — Tată, te caută cineva! strigă Kolea. — E o istorie stupidă și pot s-o relatez în două cuvinte, începu satisfăcut generalul. Acum doi ani, da, acum aproape doi ani, când tocmai se inaugurase noua linie ferată N., eu (deja îmbrăcat civil), având treburi foarte importante privitoare la predarea funcției, mi-am luat bilet la clasa întâi: urc, mă așez, fumez. Adică, de fapt, fumez în continuare, trabucul mi-l aprinsesem mai înainte. Eram singur în compartiment. Fumatul nu este interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dea curaj, în calitate de sincer prieten și că, dacă va fi nevoie, îi va susține. Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel care purta numele de „fiul lui Pavlișcev“, deși se recomandase Antip Burdovski. Era un tânăr îmbrăcat sărăcăcios și neîngrijit, într-o redingotă cu mânecile lustruite ca oglinda, cu o jiletcă pătată de grăsime, încheiată până la ultimul nasture, cu rufăria dispărută cine știe pe unde, cu un fular de mătase neagră, slinos până peste poate, răsucit astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-ar zice, în al nouălea cer de bucurie, s-a produs un incident de cu totul altă natură. Într-o bună dimineață, vine la el un vizitator cu fața calmă și aspră, vorbind politicos, dar demn și cu dreptate, îmbrăcat modest și cu distincție, cu o evidentă nuanță progresistă în gândire și, în două cuvinte, îi explică motivul vizitei: este un celebru avocat; afacerea i-a fost încredințată de un tânăr; vine, deci, în numele acestuia. Acest tânăr nu este, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lor sunt totuși foarte diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa poate să-și plimbe jucăriile la aer și la iarbă verde. Încerc cricul și așezarea nu e așa ușoară. În momentul acela o motocicletă elegantă, ce venea ca vântul, se oprește în dreptul nostru. Un tânăr polițist, deosebit de simpatic, elegant îmbrăcat, se dă jos, ne salută și ne întreabă ce s-a întâmplat. E un polițist al drumurilor. Cu motocicleta sa cred că e greu să nu ajungă pe oricine. Își scoate mănușile și mă roagă sa-i cedez locul la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
iar gura părea că scoate flăcări. M-am gândit că trebuia să fie aici mâna domnului Salon și mi-am dat seama la care anume clienți ciudați făcea aluzie În ziua aceea, În mina de la München. La masă ședea Bramanti, Îmbrăcat ceremonios Într-o tunică purpurie cu broderii verzi, o rasă albă cu franjuri de aur, o cruce scânteind pe piept, și pe cap având un fel de mitră, Împodobită cu un panaș alb cu roșu. În fața lui, cu o sobrietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puse halatul și deschise ușa, mai Întîi ascultînd să se asigure că nu-i nimeni În hol. Apoi alergă ușor spre scări. Salonul lor era la același etaj, lîngă baie. Bucătăria și dormitorul, un etaj mai sus. Tocmai terminase cu Îmbrăcatul și-și pieptăna părul În fața oglinzii din dormitor, cînd veni și Julia. Helen o urmări În oglindă cum se pudrează cu talc, Își trage batista de pe cap și Începe să meargă prin cameră goală, culegînd chiloții, ciorapii, jartierele și sutienul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nimic, zise Helen clătinînd din cap... Te iubesc, Julia. Totuși, În sinea ei mai simțea acea prăbușire sau strîngere - de parcă inima ei, care inițial părea să tînjească după Julia, să se umfle și mărească, se retrăgea, Închizîndu-și valvele. Termină cu Îmbrăcatul. Julia umbla prin cameră, dînd lucrurile la o parte. Din cînd În cînd ochii li se Întîlneau și-și zîmbeau; dacă se apropiau, Întindeau automat mîinile și se atingeau În trecere sau se sărutau superficial. Afară, bombele cădeau deasupra Londrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de manevre periculoase. În fiecare dimineață, dificultatea bărbieritului aproape îl face să plângă, dar cu toate acestea, o duce la bun sfârșit. Este doar una dintr-o sută de alte mici bătălii pe care le duce într-o zi obișnuită. Îmbrăcatul începe cu scuturarea pantofilor, pentru a îndepărta scorpionii, apoi cere să i se aducă altă lenjerie dacă din neatenție i-a scăpat vreun articol de îmbrăcăminte pe podea sau l-a contaminat cu o picătură de ulei de păr, operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la mare preț. Legiunile de dirzi aflate în curtea exterioară cos fără întrerupere, de parcă viața lor ar depinde de asta, exact după cum li s-a spus. Toată agitația este însă inutilă, pentru că nimeni nu va vedea aceste haine, de fapt. Îmbrăcatul la femeile de la zenana constă mai mult în pregătire și nu în prezentarea reală a hainelor. Într-un moment pe care-l poate smulge din vâltoarea acestor pregătiri, Khwajasara prinde bărbia lui Pran între degetele sale încărcate de inele, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tipul celor folosite de soldații unchiului Sam pe frontul de vest. Aflat într-un copac învecinat, are vedere spre machan-ul maiorului Privett-Clampe. Din nefericire, vedeta acestui spectacolul nu e de față. Platforma este goală, se află acolo doar Jean Loup, îmbrăcat seducător pentru a-l atrage pe maior; dat cu puțin ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată până la brâu. Jean Loup se poticnește, acoperindu-și ochii. Cu aparatul de fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de prezentabil nu știe să facă conversație? Nu pari prea fericit. Deși, nu mă surprinde. Mabel aduce ceaiul și se freacă de piciorul lui Bobby ca o pisică supradimensionată, în timp ce așază tava pe masă. Bobby se ferește de posteriorul ei îmbrăcat în bumbac, căutându-se în buzunare după țigări. Ce vreți să spuneți? — Nu ești singurul cu ochi și urechi aici, la Bombay. Întotdeauna a fost așa. Ce-ai crezut tu? Ea este o femeie bogată, o englezoaică, iar tu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pânză, nu cel mai bun, dar unul destul de bun, iar Dickie Carson observă ceva izbitor de cunoscut în croiala smochingului lui Bridgeman. Dar întrucât Dickie are deja trei, nu face nici o legătură, iar Jonathan poate să apară cel puțin adecvat îmbrăcat (dacă nu chiar mai bine) Serviciul de închiriere de îmbrăcăminte al lui Ganesh prezintă și unele neajunsuri și, când după Aden, acesta începe să ceară să fie plătit și scutit de corvoada de a fi steward, Jonathan trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai ales țărani cu fețele speriate, păzindu-și desagii sau legăturile, vorbind puțin și încet, parcă s-ar fi temut să nu-i audă cineva. În colțul dinspre vagonul ofițerilor, un preot român, înalt, slab, cu o bărbuță rară și îmbrăcat sărăcăcios, se sfătuia domol cu trei țărani care, după port, păreau unguri. Apostol, făcîndu-și loc pe la spatele preotului, auzi vorbă românească și întoarse capul o clipă, fără însă a se opri din mers. Zări o față cunoscută parcă... În înghesuială
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
preș. Mircea Snegur Î 30 Î Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi. * Pentru primul președinte al Republicii Moldova am cea mai înaltă apreciere dar nu și aceeași considerație. Înalt, solid, corpolent chiar, îmbrăcat sobru, cu privire blajină, sprâncene groase dar nu sprâncene îmbinate, nas ușor borcănat, voce muzicală, molcuță, alintătoare, răbdare de fier! M-a câștigat... din prima. Înainte de a veni în județul Vaslui îl cunoșteam datorită antenei TV de Chișinău pe care
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Regele se aștepta să-i iasă în cale mulțime, la Solești, unde feseniștii i-au avertizat pe oameni să stea liniștiți chiar dacă vine hoțul care a furat aurul românilor cu trenul. Chiar era un cetățean mai vocal, care a venit îmbrăcat în costum național, singur și care s-a înfipt să-i strângă mâna majestății sale și, cu căciula pe cap, să sărute mâna Reginei Ana. Cum v a întâmpinat populația?” Se repezi reporterul. Dat fiind că în afară de cele vreo 15-16
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
categoriile sociale și profesionale, tipologiile ilustrate aproape didactic. Fie eleva de liceu înțolită mai șui (să moară colegele de invidieă, fie mama elegantă și preocupată, care vorbește la mobil și-i trasează soțului obișnuitele indicații, fie pensionarul mai amărât, dar îmbrăcat decent, care respectă ostentativ regulile de circulație și, când se face verde, începe să traverseze cu demnitate strada. Iată-i și pe îndrăgostiții aflați în lumea lor, care râd din te miri ce și respiră, printre săruturi, în același ritm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
trăncănea domnul Grenville, dar nu mă interesează. Eu doar spun, „da, domnule...“, „nu, domnule...“, „trei sacoșe pline, domnule...“ Dar eu deja împingeam ușile rotative atâtde puternic încât s-au învârtit în spatele meu ca roata Sfintei Ecaterina. Să urmărești pe cineva îmbrăcat în costum bleumarin, în oraș, la ora prânzului, era o sarcină care punea piedici și celui mai bun detectiv. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru culoarea blondă a părului lui Simon. Am zărit pe cineva care semăna cu el dispărând la stânga înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atât de mare și i-i frică, săraca de ea. Nimeni de la noi din salon nu-și dă seama ce se petrece cu Rusoaica. Nici măcar mama - care-i, totuși, lângă ea; și-i femeie; Îi tot dă niște lucruri de Îmbrăcat, dar fata-dragă nu le ia, nici nu le vede. - Mamă!, zic. Mamă, se-ntâmplă ceva! - Ce să se-ntâmple, face mama, ridicând din umeri, fără să se Întoarcă spre mine. Rusoaica s-a dat mai la o parte, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din mijloc, Îmbrăcat Într-o pufoaică și care era beat mort. Cel din stînga, un tip solid cu o bărbie puternică, mă sfredeli cu privirea de sus pînă jos, dar nu zise nimic. Poate-mi căuta și el insigna. Cel Îmbrăcat În pufoaică plîngea Înăbușit, cu suspine, strigînd: — Saké! Saké! Hei, tu! Mă aflu printre cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întins pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă pe care-l străbătuse nu demult. Contrariat că este altfel echipat, s-a ridicat și a pornit buimăcit, dornic să se întindă pentru a se odihni. Îmbrăcat lejer, în blugi și tricoul său favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de Tainicele cărări ale iubirii rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]