814 matches
-
Parîngu șes cu trecere în perdelele ploii, patru ore pînă la București, să ne oprim să bem o sticlă de vin pînă ne întoarcem la unitate, moșul acela infect! din cauza aceasta am plecat din compartiment, te conduce militarul în termen, îmbrăcat civil, vin din permisie, aveți locuri aici? am băut cu frate-meu, ăăă, cu văru-meu, ca urșii! merg la București pentru o operație cu vorbe, ca totdeauna în mediile lingvistice, cu pierdere de substanță cerebrală, nașul cu tratativele, doi militari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că sunteți uns. D.T.: Da. Așa mi s-a spus, am fost convocat: "Seara, la ora 23.00, va fi o plenară în care vei fi uns președinte". S. B.: Și n-a mai avut loc. D.T.: Și am venit îmbrăcat frumos, la costum. La a doua plenară la fel, am venit pregătit, tot degeaba. Și atunci i-am spus lui Mișu Timofte: "Mișu, hai s-o lăsăm baltă!". I-am spus-o clar în fața Casei Studenților, pe scări, n-o să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
majore? Doru Tompea: Cu vreo două luni înainte de Revoluție am primit un fel de convocare pentru o stare de alertă, am uitat exact formularea corectă. Am intrat în panică, nu deschideam ușa, mă uitam pe vizor să nu vină unul îmbrăcat în uniformă să mă înhațe, să mă trimită pe undeva. Mă gândeam că se schimbă șefii de la Ministerul de Interne și că mă trezesc că mă înregimentează în noile structuri, că îmi mai dau și un grad pe deasupra. Nu știu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și scoate o fotografie protejată în plastic. Acolo erau Regele Mihai, Regina Ana, Primarul și autorități ale locului. Împreună cu un mare alai de curioși mergeau pe strada Ștefan cel Mare și Sfînt. În planul doi era chiar el, Dorin Robu, îmbrăcat elegant, veghind cu ochi de vultur la securitatea Înalților Oaspeți. Vezi, mă? Am asigurat liniștea Auguștilor Oaspeți. Știi tu ce simțeam atunci? Eram gata să-mi ofer viața ca să-i ocrotesc. Chiar dacă aș fi murit, aș fi murit ca să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tînăr tătic. Lumea evoluează în asimilarea de cunoștințe și unele chestii, pe care le credeam deștepte rău, se dovedesc a fi invers. În vagonul nostru intră un individ însoțit de un băiețel de vreo opt anișori. Individul este curățel, acceptabil îmbrăcat și copilul la fel. În plus, amîndoi au cravate. Omul ni se adresează într-o franceză aproximativă. Doamnelor și Domnilor, mă numesc Adelante Figuera și sînt din insulele Mauritius. Am venit aici ca să-mi tratez o teribilă boală care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foaie. Apoi dispare în camera sa. Domnul Tudose cred că citește la oglindă acum, glumește Romeo Olteanu, membru al delegației. Ne despărțim buni amici, după ce am făcut planul de bătaie pentru a doua zi. Dimineața, amicul nostru prezentator apare superb îmbrăcat, ras, cu papion și foarte impozant. Nici ceilalți nu arătau rău, aveau costume închise, cravate, pantofi lustruiți, batiste la buzunar, genți sobre. Coane Tudose, zic eu șugubăț, azi nu mai... Trăsnet, domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele mașinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai continuat discuția, dar eu mi-am format convingerea că o fi fost o neatenție din partea domnului López, dar și un pic de patriotism. Chiar așa, fără control?! Umor latino-american Señor Escandel Zambrana Eduardo era un om serios, funcționar public, îmbrăcat decent și foarte orgolios. Mergea pe jos la serviciu, țanțoș, grav și metodic. Adică avea un ritm al său, din care nu ieșea, chiar dacă ar fi întîrziat la serviciu. Îmbrăcat ca un om dintr-o țară caldă, totuși avea ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un anonim sută la sută. - Domnule colonel, iată noi îl scoatem din anonimat, cu mijloacele noastre! - În afară de Boacă-fiul, fluierașul de excepție, mi-a rămas în memorie și Boacă-tatăl, în calitate de legionar notoriu. A fost singurul legionar pe care l-am văzut îmbrăcat în cămașă verde și încins cu centură cu diagonală. Nu știu dacă purta la brâu pistol, precum căpitanul lui, Corneliu Zelea Codreanu, dar îl urmăream cu ochii cât cepele prin spărtura gardului când Boacă-legionarul trecea țanțoș înspre târg, sau când
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
el și întinzând mâna spre a se prezenta : - Mă numesc elev Săndel Gheorghiu, și sunt nepotul dumitale și a mătușii Marița. - A ! ești a lui Costache și al Mariei din Pungești, acum te cunosc. Nu mă așteptam să te văd îmbrăcat militar, dar nici chipul nu ți-l-am văzut, uitându-mă după consăteanul meu. - E foarte adevărat că hainele schimbă pe om, cu atât mai mult cu cât vă petreceați cu privirea consăteanul. - Dar hai, vino-ncoace!- și deschide larg
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
din protecție a fluierelor picioarelor devin chiar podoabă, precum cnemidele din argint - metal cumplit de moale - găsite În mormântul princiar de la Aghighiol. Cu ce să porți sabia dacă adversarul Îți retează brațul? Deja gladiatorul din Circus maximus are brațul drept Îmbrăcat În fier. Însă doar Evul Mediu, În care viața seniorului - singurul luptător și dumnezeu local - e scumpă, adaugă fier și pe celălalt braț ba unește și cnemida cu cuirasa. À propos de scumpetea vieții unora. Pentru a domni, oricine trebuia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor, cum să nu-l iubească Raluca, mai ales că era totdeauna curat îmbrăcat 56. Instinctul ei de mamă îi spunea că acest copil este mai altfel, și adesea mamele sunt înclinate să-i protejeze pe cei mai timizi și mai sensibili dintre copii. Ceilalți frați erau bătăuși și violenți, se apărau singuri, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de vedere mari, prin care i se întrevedeau ochii căprui, triști, meditativi, cu frunte înaltă, bombată, pleșuvă, bădia Eugen se înfățișa, la această dată, grav, tăcut, impenetrabil, rezervat, introvertit, cu o vârstă greu de ghicit, în pofida anilor de închisoare. Umbla îmbrăcat modest, cuviincios, curat. Vorbea puțin, cumpătat, zgârcit în aprecieri și declarații despre alții. Impunea respect. Colectivul l-a primit cu interes și respect. Dar fiecare dintre muzeografi și mai ales directorul știa că bădia avea patru ani de facultate, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În Întuneric, estompând zgomotul Împușcăturilor ce se auzeau tot mai slab, și m-am Întins Îmbrăcat În pat lângă Steluța. Astfel am dus-o câteva zile, și Încă nu aflasem și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un prim scenariu experimental explicit, indus ("trecătorul iute de mînă"), articulat pe baza unor descriptori comportamentali pentru actorii implicați: un bărbat între două vîrste complicele nostru "pierdea" din "greșeală" o bancnotă în timp ce își trecea haina peste umeri. Era vizibil modest îmbrăcat, iar banii "pierduți" păreau a avea o importanță semnificativă pentru cineva care nu se arăta a fi un "ajuns". Comportamentului "celuilalt" (naivul) era monitorizat doar dacă persoana căreia i se solicita ajutorul se afla pe o rază de aproximativ 10
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Militarul în România comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un alt respect, altfel era privită armata, care era considerată a poporului pentru că era din el, de acolo. Se spunea atunci că cine n-a făcut armata
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de "teorii și metode naive" de cercetare a impactului adoptării unui anume stil de vestimentație. Un exemplu în acest sens este lucrarea I don't have a thing to wear (2003), tradusă în România cu titlul N-am nimic de îmbrăcat (2007), în care cititorul este invitat să-și evalueze sinele în legătură cu hainele printr-un chestionar pe care autorii Judie Taggart și Jackie Walker îl denumesc "test de autodescoperire", care nu are nimic de-a face cu regulile de măsurare din
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mă prezenta. Ceea ce port și stilul în care port haine reflectă altora atitudinile mele. Prin intermediul hainelor comunic valorile mele. Dimensiunea 3. Hainele în relație cu selful ca proces II ca răspuns la judecățile evaluative ale celorlalți Îmi pasă cum arat îmbrăcat pentru că este important ca alții să mă accepte. Îmi pasă dacă alți își exprimă opiniile cu privire la ceea ce sunt prin intermediul hainelor. Am grijă de ceea ce cred ații despre cum arăt îmbrăcat. Am grijă ce stiluri adopt deoarece acestea influențează modul în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
răspuns la judecățile evaluative ale celorlalți Îmi pasă cum arat îmbrăcat pentru că este important ca alții să mă accepte. Îmi pasă dacă alți își exprimă opiniile cu privire la ceea ce sunt prin intermediul hainelor. Am grijă de ceea ce cred ații despre cum arăt îmbrăcat. Am grijă ce stiluri adopt deoarece acestea influențează modul în care mă respectă ceilalți. Dimensiunea 4. Hainele în relație cu stima de sine procesul evaluativ Hainele pe care le port mă fac să mă simt încrezător. Încredea în mine crește
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de psihologie, Editura Babel, București, 1997, pp. 459-460. Tadashi, Suzuki, "The Emergence of Trendsetters for Fashion and Fads: Kogaru in 1990's Japan", în Sociological Quarterly, 44, 1, 2003, pp. 61-79. Taggart, Judie și Walker, Jackie, N-am nimic de îmbrăcat, traducere de N. Iordache, Editura Humanitas, București, 2007. Tarde, Gabriel, Les lois de l'imitation, Felix Alcan, Paris, 1911. Thomas, William I., "The psychology of modesty and clothing", în The American Journal of Sociology, 5, 2, 1899, pp. 246-262. Thornton
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
purpurii și soarele molatic se grăbește să-și părăsească culcușul nocturn pentru călătoria milenară pe bolta cerească. Ca la comandă Începe foiala În avion, copii scâncesc din instinct, pe jumătate 164 buimăciți de somnul neîmplinit, părinții Își Împart sarcinile pentru Îmbrăcatul odraslelor și servirea micului dejun. Doamnele Își refac fardurile În fața oglinjoarei pe care o scot discret din poșetă și adaugă puțin ruj pe buze, domnii Își aranjează cămășile sau bluzele transpirate și mototolite după o noapte incomodă. La micul dejun
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Sfintei Parascheva, singura parte accesibilă direct prin învelișul de pânză. În această atmosferă mai degrabă calmă, modelată și de spațiul vast, învăluitor al Catedralei Mitropolitane din Iași, evenimentele excepționale sunt rare. Indecizia și ezitările vizibile ale unui bărbat în vârstă, îmbrăcat nefiresc de gros pentru căldura de afară, care nu știe prea bine ce să facă cu banii atașați de pomelnicul său, scris ezitant și chinuit. Pentru o mai mare „eficacitate ritualică”, încearcă să introducă banii cu forța într-un fel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mai apuc să întreb „de către cine sunteți obligați”, dar este deja prea târziu pentru a mai primi un răspuns, reporterul a dispărut în mulțimea din jur. Vânzătorul de scaune pliante. Este vorba de un tânăr de circa 18-20 de ani, îmbrăcat modest, subțirel, se mișcă cu o grație de balerin printre pelerini, cu cinci, șase scaune pliabile pe braț. Are un ochi atent la tot ce mișcă, deoarece este vânat permanent de autorități, bănuiesc că nu are autorizație pentru acest tip
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fruntea. Trage cu poftă dintr-o țigaretă lungă, fină, pe care o ține cu grație în mâna stângă. Amestec suprem de pietate și vulgaritate, o Marie Magdalenă înainte de marea întâlnire care-i va schimba din temelii viața. Bătrânul din Botoșani, îmbrăcat ponosit, purtând căciulă militară cu urechi, asemănătoare cu cele sovietice. Mărturisește, cu regret, faptul că „acum 40 de ani oamenii care veneau aici la sărbătoare nu erau așa de strânși cu ușa ca acum ! Prea multă haină militară !”. Acest amestec
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ea. Așa că mă apropii „discret”, credeam eu, pentru a fotografia prețiosul indiciu de proveniență al pelerinei transcontinentale. Cel care mă observă este un tânăr voinic, plin de carne și plin de sine, cam de 30 de ani. Tuns foarte scurt, îmbrăcat sportiv, l-am remarcat și pe el atunci când și-a făcut apariția în zonă, însoțit de soție și de un copil de vârstă mică. Posedă ceea ce aș putea numi, pseudo- weberian, o puternică „charismă de funcțiune” : ar putea fi, în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și eu sarmale și-mi ling degetele de bune ce erau, la propriu. Ridic paharul mic de plastic, plin cu un vin roșu și aspru, dau noroc cu un bărbat așezat chiar lângă mine, cam de 65 de ani, sărăcăcios îmbrăcat, și spun „să fie de sufletul cui știu ei, că ne-au ospătat !”. Bărbatul își șterge mai întâi degetele cu o batistă mare de pânză, apoi ridică și el paharul, spunând „sănătate și bogdaproste, că bune au mai fost, domnule
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]