1,047 matches
-
mi-am pus ochelarii fumurii. Nu aveam nici cea mai vagă idee cum reușeam să mă aflu cu regularitate în oraș sau prin împrejurimi la ora aglomerației de la prânz. Probabil incompetență. Chiar și străzile lăturalnice dintre Farringdon și Clerkenwell erau împânzite cu funcționari și baruri cu sendvișuri de vânzare. Cel puțin eram aproape de următoarea mea destinație. M-am îndreptat către birourile de la Herald, meditând asupra unei căi să aflu pe cine mai șantaja Charles de Groot. N-avea nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o figură fără chip, cu privirea arzătoare, aluneca spre noi Într-o tăcere absolută, ca și cînd abia ar fi atins pardoseala. Fumero văzu reflexul În ochii mei Împînziți de lacrimi și figura i se descompuse Încetul cu Încetul. CÎnd se Întoarse și trase un foc spre mantia de beznă care Îl Învăluia, două labe din piele tăbăcită, fără contur și fără relief, Îi prinseseră gîtul ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit așa de dimineața până seara și de seara până-n dimineața următoare, meditând la lumea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
distincție între diferitele grupări francmasonice. Dorim să evidențiem faptul că adevărata Francmasonerie, cea de care vorbește Samael Aum Weor în cărțile sale, a combătut permanent prin toate mijloacele acțiunile distructive și malefice ale Lojelor Satanice. Acea Francmasonerie, ocultă și gnostică, împânzită în Europa, America și alte continente, a dus și duce o luptă continuă pentru a împiedica ca acțiunile Lojelor Negre să aibă succes. DECORPORALIZAREA ȘI CONTROLUL ASUPRA GRUPURILOR DE FIINȚE UMANE În tărâmurile astrale putem lua orice formă și putem
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
sus, apoi opriră pe o rampă suspendată lângă un portic cu o priveliște spectaculoasă asupra oceanului. Lux îl conduse pe Buzz printr-o serie de coridoare albe, antiseptice, și ajunseră într-o încăpere mică, înțesată de fișete metalice. Afișe medicale împânzeau pereții: o serie de mostre în imagini pentru chirurgii plastici specializați în reconstrucții faciale, făcute în genul lui Thomas Hart Benton. Buzz spuse: — Claire Katherine De Haven. E-un soi de comunistă. Lux deschise un fișet, trecu în revistă dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e teamă că marele vizir n-a renunțat chiar atât de ușor. S-ar putea să fi dat alarma În alte porturi ale Semilunii, iar corabia să fie interceptată pe parcurs. - Unde ar putea merge? Spre Marea Neagră? Nu cred. E Împânzită cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar de acolo? Mai departe, spre coastele Franței, sau ale Spaniei? Spre Africa? Sau... spre Veneția? Tu ce ai alege dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al fluviului. Era o armată cât o țară. Victoria nu mai necesita aproape nici o luptă, era suficientă doar prezența aceea masivă, copleșitoare, implacabilă. Turcii nu mai atacau, ci Împânzeau. Își lărgeau avansarea de la un hotar la altul al Moldovei, cuprinzând Cetatea Albă și câmpiile de dincoace de Nistru, văile Prutului, Siretului, Bârladului, și, mai nou, Bistriței, și se sprijineau de zidul Carpaților. Dincolo de acel zid nu se afla decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mă sărută firul ierbii verde crud, Când stau mugurii pe ramuri tremurând cu trupul nud, Când viorile inundă cu solfegii viorii, Atunci este primăvară ies cocori de sub stihii ? Când cerbii ridică arbori spirală spre cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe lac sclipiri de aur se-oglindesc în ochi de zori, Când și munții se apleacă lăsând loc în colț, de flori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de ales. Până la urmă, ne-am oprit ca să i se potolească tusea. În zori privesc afară din cort. Suntem aproape de Jehol și peisajul e de o frumusețe extraordinară. Pământul e acoperit de trifoi și flori sălbatice, iar dealurile domoale sunt împânzite cu tufe dese. Căldura toamnei e suportabilă în comparație cu Pekingul. Parfumul păpădiilor de munte e dulce. După masa de dimineață pornim din nou la drum și traversăm câmpuri unde iarba e înaltă până la brâu. De câte ori Tung Chih e cu mine, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cât mai multe cuvinte și În cât mai multe litere, de câte unul care aștepta jos, lângă saltea. Poreclele erau toate răutăcioase, așa că la Începutul Întrecerii de batjocuri au fost folosite numai ele. (Dacă te Încearcă oarece curiozități prin cotloanele Împânzite de păianjeni ale nepermis de secului tău dovleac, află că mie Îmi spuneau Ectoraș - adică un soi de cățel inofensiv, prostănac și papă-lapte. Diminutivul cu usturimi de ocară nu venea de la eroul grec - habar n-aveam nici eu pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crede c ă „ne aflăm în fața unui poet pentru care - ca să întrebuințăm o vorbă celebră - „Lumea exterioară există.” și n‐a greșit! MATERNITATE Priveam aceste țări, aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
umană. — E primejdios, stăpâne. — N-aveți nevoie de o scară? Oamenii de jos îl strigau, dar Hideyoshi ajunsese deja la peste douăzeci de picioare înălțime. Furtuna violentă care bântuise câmpiile din Mino și Owari se potolise. Cerul era senin și împânzit de stele, iar Lacurile Biwa și Yogo păreau două oglinzi aruncate pe câmpie. Când Hideyoshi, care păruse obosit de pe drum, ajunse în vârful turnului - cu silueta hotărâtă profilându-i-se pe cerul nopții - se simți mai mult fericit decât ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu de cel din Troia, ci de el din Franța) niște chestii laudative de genul: „Din dispoziția împăratului Napoleon III, Parisul a fost sistematizat de către Baronul Hausmann. Arhitectura este una de-a dreptul impresionantă. Bulevarde imense, cu trotuare largi, sunt împânzite de la un capăt la altul de clădiri uriașe în care măiestria arhitecților și a meșterilor pietrari oferă privirii un spectacol încântător”... Deși, încerc să fac un exercițiu un pic mai complicat de imaginație, tot nu pot să percep cum de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
era plin de relatări despre recăderea lui Misty. Printre rânduri, se înțelegea că n-ar fi decât o manevră publicitară. Se sugera că nu se poate să fie o coincidență faptul că noua carte a lui Misty și fotografiile ei împânziseră toate magazinele. De ce s-a așteptat ca toată lumea s-o bată pe spate doar fiindcă s-a lăsat de băut? Mă depășește, a continuat Mike. E ca faza cu Yasser Marrowfat 1 care a câștigat premiul Nobel pentru Pace. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre o clădire înaltă, în ruine. „Am fost coleg de barou cu taică-su. Și uite, aici, era parfumeria. S-a dus, praful s-a ales“. Porniseră din Sfântul Ion Nou, ajunseră la Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul în asemenea ocazii. Bătrânul nu cedă, decis să vadă ce s-a întâmplatcu soră-sa, blocurile astea tip, construite socialist, din cartierele noi, s-or fi prăbușit toate. „Strașnic cutremur, să știi. Mai tare ca cel din ’40. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scârțâie sub pași. Georgiană. Asta am vrut și eu să zic. Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungând la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină desfășurare. Partea din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împânzită cu corturi, pe o scenă cântă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic ochii și Îl văd pe Cyril Înaintând spre mine, Îmbrăcat ca un bufon, cu o pălărie cu colțuri roșii și galbene. Unde ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lumea Începe să se ridice de pe scaune, luându-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împânzește curtea, Îndreptându-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar în oraș ea mai putea și să câștige. Nu se mai dădea dusă din perimetrul în eternă reconstrucție, în jurul șantierului arheologic, unde o trupă de artiști ruși, anunțată de afișe stridente, pregătea reprezentațiile de la teatrul de vară. Afișele lor împânziseră tot centrul Constanței, zidurile, tonetele ambulanților de porumb și floricele, băncile din parc, crengile pomilor, curțile interioare de la blocuri. În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și lungan, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să dăm înapoi acum, când am rezolvat ce e mai greu? Si nu mai plânge, fetițo, că mă calci pe nervi. Mirela se uita iar pe fereastră, la obrazul ei împietrit pe care se zvântau lacrimile, reflectându-se pe cerul împânzit de fumul termocentralei. Și inima parcă i se împietrise. De-acum, n-ar mai avea pentru ce să plângă. Plângea la mormânt străin, deh, ca și cum ar fi plâns după Velicu, și uite, doamna Petronela a ajutat-o din nou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în scutecul în care-l înfășase de dimineață, dus în brațe de doamna Petronela, pășind bățoasă în costumul ei din piele de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit, scotocindu-se prin buzunare, iar Vicențiu și Romeo i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unde nu-mi fierbea oala. Am intrat În piața acoperită ca să arunc o privire la tarabele cu haine second-hand, deși dacă ar fi fost weekend, ar fi fost mult mai multe. Aici, lumea Își atârna marfa pe barele lungi care Împânzeau spațiul ca o rețea, dându-ți senzația că te aflai Într-un labirint. Una dintre plăceri era să te strecori printre stative, neștiind ce comori ar putea să-ți răsară În drum de Îndată ce treceai colțul. Tipul de la care Îmi luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acolo, cu siguranță ne-am fi întâlnit altă dată, în altă parte. Nu aveam nici un motiv să gândesc astfel, dar așa simțeam în clipa respectivă. Ne-am așezat pe o bancă, în parc, și priveam clădirea fostei ei școli. Iedera împânzise toată clădirea școlii, iar porumbeii se odihneau pe coama clădirii. Era o construcție veche, impunătoare. În curtea școlii se înălța un stejar bătrân, iar în dreptul lui se vedea o dâră de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vedem exact ce se întâmplă, dar se pare că veniseră vreo trei sau patru mașini de pompieri. Doar două dintre ele reușiseră să pătrundă pe aleea îngustă, iar celelalte staționau pe strada mare, pregătite să intervină la nevoie. Zona era împânzită, ca de obicei, de gură-cască. — Midori, ar fi mai bine să-ți strângi lucrurile de valoare și să le ai pregătite în caz că trebuie să evacuezi clădirea. Vântul bate acum în direcție opusă, dar nu știi niciodată cum își schimbă direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu vorbești prostii aici pentru că te poate auzi cineva. — Păcat! Era o chestie nebună de tot, spuse Midori, dezamăgită. — Apropo, de ce mergem la Ochanomizu? — O să vezi. Din pricina numeroaselor școli pregătitoare din preajma stației Ochanomizu și a simulărilor de examene, zona era împânzită de elevi de școală gimnazială și de liceu. Midori s-a avântat în mulțime, ținând cu o mână cureaua genții pe care o purta pe umăr, iar cu cealaltă apucându-mă de mână. Ia ascultă, Watanabe, poți să-mi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]