1,021 matches
-
exasperau: cheltuielile, popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa și-o făcuse cu un preot. - Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău, țapul cel bătrân? - Nu prea bine, dar cel puțin e împăcat. Chiar glumește. - Ha! el se duce, eu mai stau. ha! Ich bleibe noch! nu-i dau eu satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ba chiar el e! Nu este atât de afurisit cum l-am crezut. Ne-am fixat programul unul după altul ca să nu-l deranjez de la învățat. Deci v-ați împăcat. — Ne-am ciondănit și ne vom mai ciondăni,dar neam împăcat și sunt foarte, foarte bucuroasă, aaa, aaa, aaaa, începe vocalizele foarte veselă. — Bată-te norocu’ să te bată, Prințeso, o lasă Zina să facă vocalizele și pleacă la treburile ei. Când s-a întâlnit cu prietena ei Dana i-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
încet, încet ca o lumânare cu fiecare zi. — Nu m-a ascultat să meargă să-l vadă un doctor. — Boala lui a fost alta, surioară. A murit de inimă rea. — Da, mi-a povestit când fost la nuntă. — A murit împăcat că deși te-a pierdut, te-a văzut măcar mireasă. Pe mine n-a mai apucat să mă vadă ginere. Acum trebuie să amânați nunta până la anul viitor. — Ce să facem? Când necazul vine, nu te întreabă. Bine că măcar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ale tânărului celui chipeș se joacă, pe pajiștea cosită, numai el știe cu ce, un copilaș bălăior și gol, delicat și zglobiu, ca un amoraș din porțelan. Ca un putto! De jur-împrejur, în plină lumină solară, cu surâsuri fericite, senine, împăcate, pe figuri, se adună pașnic ceata de prieteni. Miroase a ierburi amare, de leac, a izvor și a praf de cremene de te seacă la suflet! Am senzația crudă și firească de a-i ști pe toți, de a-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eu tot nu mă las până nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-ai grijă matale! scrâșni flăcăul ieșind brusc din casă, parcă n-ar mai fi putut asculta. Chirilă Păun stătu până ce se așezară la cină. Și plecă mai împăcat. Orice cuvânt de mângâiere era acum pentru dânsul un balsam pe o rană proaspătă. De aci încolo cu cine se întîlnea îi spunea pățania Gherghinei. Primarul îl îndemnă să fie răbdător, că poate s-or îndrepta cumva lucrurile. Luca Talabă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului. Se adunară la popotă. Acolo, așezați în jurul mesei, puteau discuta fără constrângeri de primejdia care-i amenința. Dallas profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne mai făcea încă să sărim, în liceu, peste anumite pasaje din Rebreanu, iar povestea lui Creangă (știți dumneavoastră care) era ferită de privirile noastre mai dihai decît Playboy. Să mai amintesc și de moarte ? Ce desfrîu de pomeni, ce împăcată jubilație ! Doar moderni tatea aseptică vrea să o ascundă acum privirilor. Ca orice „proces al civilizației”, vorba lui Norbert Elias, și modernizarea românească a încercat să ascundă corpul pentru a lăsa să triumfe spiritul. Iar prețul pentru ca acest proces al
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
văd cine și de ce ar mai publica lucruri de calitate în revistele românești - care oricum nu prea există... Pe scurt, vînătoarea de impostori face victime colaterale mai ales printre oamenii cumsecade. Par)veniții la putere se simt însă cu inima împăcată că au stîrpit răul predecesorilor. Ceea ce este poate și mai grav, fondul comun al tuturor acestor inconveniente mai mici sau mai mari îl constituie ceea ce pare a fi imposibilitatea noastră mentală de a gîndi normalitatea, de a gîndi normal la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
șal, la sân, și mi-a zvârlit ceva alb și cu alunecare leneșă. În aer; o coroniță din flori de iasomie. N-am mai văzut-o în clipa următoare. Nici nu i-am putut mulțumi. M-am întors fericit și împăcat în camera mea, după ce am închis ușile cu aceeași grije. Întâlnii pe coridor pe Khokha. ― Am fost să beau puțină apă proaspătă, îmi spuse el încurcat, înainte să-i fi vorbit. Nu m-am întrebat atunci ce căuta el mereu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai gustase cam de mult. Mă întrebă într-o doară: ― Dar religia ta? ― Pentru mine, creștinismul nu s-a născut încă. N-au fost decât biserici creștine, dogme și rituale. Creștinismul se naște aici, în India, pe pământul cel mai împăcat cu D-zeu, unde oamenii sunt însetați de iubire, de libertate și de înțelegere. Nu concep un creștinism fără libertate și fără primatul spiritualității... Harold, care mă auzise pe mine vorbind numai de construcții și de fizică sau comentând ultimele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Acum în urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică, peste putință de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încît sânt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă... - Nu, nu, nu! îl întrerupse Cladova, ridicîndu-se brusc din fotoliu și începînd să se plimbe cu pași grei, hotărâți. Te înșeli! Mitologizezi, ca să folosesc una din expresiile dumitale favorite. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rinichiul meu. Există un singur răspuns posibil: aceste foarte utile organe nu gândesc nimic. Își văd doar de treaba lor, de o importanță capitală pentru mine, dar care n-are nimic de-a face cu gândirea. Din fericire, adăugă zâmbind împăcat. Orlando izbucni deodată într-un râs scurt, își scoase ochelarii și începu să-i șteargă migălos cu batista. - Ești dat dracului! spuse cu o vădită satisfacție. Dar să știi că nici Orlando nu se lasă mai prejos. Hai cu mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
A fugit și el ca ceilalți, spre munte. - Poate că nu știe, spuse Moșu, și d-aia a plecat. Că nu știe... - Ce să știe? îl întrebai. - Nu știe, repetă coborând glasul. Închise din nou ochii. Părea că doarme, senin, împăcat. Popa se așezase pe scaun. Lângă fereastră, Ilaria privea în întuneric, fumând. - Trebuie s-o găsiți, vorbi deodată Moșu. Că dacă n-o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câte doi, trei deodată. Își aminti, vag, ca de un vis pe jumătate uitat, că i se mai întîmplase cândva același lucru: câtva timp nu putuse vorbi pentru că i se clătinau toți dinții. Este, deci, aceeași problemă!" își spuse senin, împăcat. În noaptea aceea, portarul hotelului așteptase zadarnic întoarcerea clientului de la numărul 19. Apoi, când începuse să ningă, telefonase la cafeneaua Select. I se răspunse că un domn străin venise, pe seară, și se îndreptase direct spre sala din fund. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cine ar fi putut lua în serios o povestire scrisă de un autor obscur și atât de absurdă? - N-a fost chiar atât de absurdă, șopti Maria, dacă v-a schimbat viața... Pentru întîia oară, Antim izbucni în râs. Râdea împăcat și totuși amar, așa cum râd uneori bătrânii. - Îmi pare bine că te-am convins atât de repede, vorbi continuând să zâmbească. Nici nu-ți dai seama câtă dreptate ai !... Pe de o parte, nu mi-am putut lega viața de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chinuiești ! Renunță ! Și renunți, pentru că brusc ți-ai amintit ceea ce e absolut inexplicabil că ai putut să uiți : nu mai ai glas, pentru că nu mai ai nici dinți ! Din cauza radiațiilor ți-au căzut dinții, dar nu-i nimic ! îți plimbi, împăcată, limba pe gingiile goale și moi, important este că trăiești ! Că vei mai trăi ani și ani ! Un an și jumătate, slavă Domnului ! Slavă Domnului, se poate trăi și fără glas, așa de ușor și de bine te-ai obișnuit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pieptul antiglonț, eroism cu nemiluita, tot dichisul. Sub razele matinale ale soarelui congelat, ierburile pline de chiciură din marginea pistei par de sticlă, cîmpul fumegă congelat În timp ce noi Îi deranjăm armonia. Se Întrevede cîmpia nesfîrșită, mii de kilometri de pustiiciune Împăcată. Dintr-un entuziasm necontrolat, răcnim din toți rărunchii și cumva chiar reușim să ne sincronizăm gura cu picioarele - cred că cel mai bine mi se sincronizează mie, pentru că nu am În minte decît promisiunea făcută de locotenent. CÎnd intrăm În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tăcerea respira prin exalări prelungi, lente și mute, în ritmuri și mai lente, adânci, părând de neștirbit în profunzimile ei, de parcă, în curând, toți cei de față aveau să se oprească de tot, să ajungă, poate, la o moarte senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
retrase mâna. Mai erau și alte manechine în acea încăpere și, într-adevăr, niciunul dintre ele nu arăta înspăimântător. De departe, Nestor își întoarse capul și îi trimise mamei sale un zâmbet de bună înțelegere. Maică-sa îi întoarse zâmbetul, împăcată și liniștită. Acum mama și cu prietena ei Ivona puteau să discute de-ale lor și numai de-ale lor, fără să le deranjeze nimeni. Se răsuciră pe călcâie și se îndepărtară. Și aici, în sala asta fără mașini de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și să se primească unii pe alții, considerându-se între ei „cei mai mici”, pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Reconcilierea cu fratele este importantă, pentru că nimeni nu își poate prezenta darul său la altar, dacă nu este mai întâi împăcat cu cel de lângă el (cf. Mt 5,24). Prin aceasta, Matei dorește să denunțe în Biserica primară neînțelegerile și marginalizarea creștinilor fragili și nesiguri (cf. Mt 18,10), afirmând că, tocmai datorită slăbiciunii lor, ei ar fi trebuit să fie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Da, văd patru, i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu s-au înecat?!... ― Nu. Așa că n-am pierdut iluziile... despre tine... ― Doamne, ce bine-mi pare! Am să dau cinci acatiste la biserică... ... Am coborât veseli, împăcați, și am zburdat pe străzi bucurîndu-ne de tot ce vedeam, ca doi școlari în vacanță. Apoi am intrat într-un cinematograf ca să vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. ― Aimée, ce zid, mergem peste o oră în port? ― Ce-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prima? Să dezertez de la datoria mea sacră de învățător și director? Ce-o să zică poporul, cum or să mă judece elevii? Eu cred că-i mai bine să rămân. Rămâi, Petrică, pui totul în ordine și pleci cu i nima împăcată. Rămâi. Rămân dar mai e tribunalul militar. Ăștia nu iartă dezertarea de sub arme. Mai bine plec. Pleacă, Petrică! Domnule revizor, vă mulțumesc pentru sfaturi le dumneavoastră prețioase. Am plecat. Și am plecat la restaurant. Petrică nici pe departe nu era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
există și lăcuste. Cu singura diferență că invaziile acestor ortoptere nu mi-au adus niciodată vreo para, în timp ce, datorită dialogului cu niște oameni pe care-i disprețuiam, îmi câștigam viața. Dar eram de partea celui nevinovat și conștiința mea era împăcată. Sentimentul că ești în dreptul tău, mulțumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stima pe tine însuți sunt, dragă domnule, tot atâtea resorturi puternice care ne ajută să rezistăm sau să mergem înainte. Dimpotrivă, dacă-i lipsești pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sfârșit, pentru că astfel totul e în bună ordine. Dreptatea fiind pentru totdeauna despărțită de nevinovăție, una aflându-se pe cruce, alta în dulap, sunt în măsură să lucrez în deplină libertate conform convingerilor mele. Pot să-mi exercit cu conștiința împăcată greaua profesiune de judecător-penitent la care m-am oprit după atâtea decepții și contradicții si despre care, de vreme ce plecați, a venit momentul să vă vorbesc. Îngăduiți-mi însă mai întâi să mă ridic puțin ca să respir mai bine. Cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
martie 12.” Acestea le-am scris avându-l lângă mine pe logofătul Tăutu. După felul cum căta către măritul Ștefan, mi-am dat seama că îl iubește și că ar face orice numai să-l știe pe vodă cu inima împăcată. Și vodă de această dată este liniștit. Doar ochii lui sunt la fel de neastâmpărați ca întotdeauna...Această părere îmi aduce o ușurare a sufletului și...nu știu cum, dar mi se pare că m-am trezit dintr-un somn adânc...Privesc în jur
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]