983 matches
-
ei. Doar uriașul efort de a-și stăpîni emoțiile trăda sentimentele ei profunde. În fața morții trebuie să arăți demn. în Anglia, sentimentele puternice se exprimă doar în intimitate. Nouă ani mai tîrziu. într-o marți la fel de gri, am stat aproape împietrită la televizor. Ultima scenă a lui ștefan Iordache se derula. Acest ultim act al unui mare actor se petrecea la Teatrul Național. Pe fondul imaginilor transmise de la Teatrul Național, se auzea glasul său frumos, grav și liniștitor. În fața frumuseții lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul sfâșiat. M-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și strigă jos, în curte, la bucătar, să pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai sî mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l-ai vărsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien! Credeam că are să iîdă, dar ea rămase deodată împietrită în mijlocul odăii, exclamă ceva în bengali și fugi numaidecât. După pași, bănuii că s-a dus spre biroul inginerului, care era alături de odaia de primire. Se întoarse cu două cărți, ― Le-am primit azi-dimineață de la Paris și am fost atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
același lucru, că o auzeam pășind ușor, deasupra, în odaia ei, ieșind în balcon, întorcîndu-se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ușa. Tânărul intră, ne salută timid și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima oară, zeița împlinise optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă Condurachi. - Nu, astea făceau parte din, mă rog, să zicem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al nămiezii de vară. Alergă după ei și le strigă: - Măi băieți, voi sunteți nebuni, nebuni de-a binelea! O luați de la început? Nu v-a fost de-ajuns Ivan, ați găsit acum un altul? Se apropie de ei și împietri văzîndu-se încovoiat pe cele două carabine, cu o batistă plină de sânge pe față, cu tunica descheiată, lăsând să se vadă cămașa însîngerată, sfâșiată. - Ce s-a întîmplat? șopti. Ce-i cu mine? În acea clipă se opriră și, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șosea, se oprise un alt tanc. Zărisem și plutonul înaintînd pe marginea șoselei. Voiam să le strigi "Așteptați-ne, să vă ajutăm, și noi!", când am auzit mitalierele din clopotniță. Am întors speriat capul. L-am văzut pe von Balthasar. Împietrise, cu privirile spre clopotniță. În acel clipă au început să tragă și cei din tanc, și apoi am auzit puștile-mitraliere ale soldaților de pe șosea. M-am trântit și le-am strigat: - La pămînt! Trîntiți-vă la pămînt! Von Balthasar rămăsese în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de lungi încît... - Ne-ai tras o spaimă! îi spuneau mai târziu. Tăceam toți, înlemniserăm, parcă ne-ai fi vrăjit, și nimeni nu îndrăznea să strige la tine, să te oprească. Nici măcar Generăleasa, precizase o dată, mult mai târziu, Antim. Împietrise și ea fermecată. - Dar ce-am spus, Oncle Vania? Ce v-am spus? întrebase atunci, cu aceeași exasperare în glas, pentru că începuse să creadă că se înțeleseseră cu toții să nu-i povestească niciodată nimic precis. - Cine le mai ține minte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
batjo corind orice sens, orice încurajare, nu mai lăsase în loc decât pângăritoarea duhoare de carne putredă, decât nedreptul șuier al aerului printre buzele întredeschise... încât la fel de firesc i se pare și cum, dintr-odată, ciudatul șuier a încetat, cum fălcile împietresc întredeschise și, obișnuită, moale, se aude numai tăcerea... Dacă mi-ar fi copil, după o astfel de imagine a încercărilor lui, nu aș putea împinge deoparte, cu o mână atât de sigură, plicul, în timp ce scena îmi flutură mai departe în fața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avionul. Clar, acum sîntem mai importanți. Dar Îndrăgostirea, care e ca un final neașteptat al unei săptămîni de vis, trebuie strecurată Înapoi În țară, vă Întoarceți la cenușiu. Un episod ciudat se produce la controlul vamal cînd rămîi cîteva clipe Împietrit de spaimă În fața acelui reprezentant al vigilenței Statului, o uniformă cu o figură pătrățoasă și o privire ca o sîrmă Încinsă, care nu se dă la o parte din fața ta cînd vrei să treci prin porțile țării. Ești șmecher? Îți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unității dinspre pisc. Caporalul Îi face semn cu mîna să se oprească, adună de la noi un pumn de țigări și i le duce. Stau cîteva minute de vorbă, rîd uitîndu-se la noi, În timp ce noi stăm și ne uităm la ei, Împietriți de surpriză - e pentru prima dată cînd Îl vedem rîzÎnd, cînd Îl vedem În altă dispoziție, cînd Îi vedem alt chip decît figura posacă cu care ne tratează pe noi. Coloana de gărzi pleacă mai departe. PÎnă la urmă, poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Îl Întreabă de ce vine CI-stul. Maistrul tace, e un om de aproape 60 de ani și ar vrea să-și mănînce liniștit pensia generoasă de cadru militar. Îi aruncă o privire foarte scurtă. Viața plină de succese i-a Împietrit pe chip o expresie acră, chinuită, dar care În acest context pare milă. „De ce mă Întrebi prostii? O să vezi tu de ce“, pare să spună el. Amenințarea fără chip a Aparatului obscur funcționează Într-un cîmp atavic. E ceva abstract, toată lumea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi copii de aproximativ 4 ani, eu și Monica stînd obraz În obraz, rîzÎnd, iar cînd Moș Gerilă intră În poză, poartă o uniformă verde, de maior, și are un diplomat ros, plin cu otravă, pe cele două chipuri vesele Împietrește stupoarea, veștejindu-se, de pe poză zboară coji. Pentru o fracțiune de secundă, nu sînt altceva decît o supă umană Învolburată, vîrtejuri de culori și sunete și mirosuri se Învîrt unele după altele, se răsucesc, uniformizîndu-se. Pentru doar o clipă, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări! Portocală prinde curaj, la geamul dormitorului s- au adunat mai mulți veterani care comentează și rîd. Noi urmărim Împietriți scena, sîntem răbdarea Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și fi propus să se facă cumva cît mai invizibil, ceea ce ne și reușește, Într-un fel. Reușim să nu mai fim un grup de indivizi, ci o singură entitate pleoștită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seară, aud ieșind din difuzorul televizorului niște acorduri cunoscute - senzația de irealitate e maximă, am convingerea că mintea mi-a luat-o razna. Am de ce. Classix Nouveaux cîntă Is It a Dream, Într-un concert dintr-un studio BBC. SÎnt Împietrit. De fapt, sînt atît de Împietrit, Încît Gărăgău crede că am pățit ceva. — Ce-ai măî, muriși, ce dracu’ ai? — Dă-l mai tare, reușesc să articulez, În timp ce ochii mi se umezesc de emoție. — E-e-e, așa, zice Gărăgău, care prinde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște acorduri cunoscute - senzația de irealitate e maximă, am convingerea că mintea mi-a luat-o razna. Am de ce. Classix Nouveaux cîntă Is It a Dream, Într-un concert dintr-un studio BBC. SÎnt Împietrit. De fapt, sînt atît de Împietrit, Încît Gărăgău crede că am pățit ceva. — Ce-ai măî, muriși, ce dracu’ ai? — Dă-l mai tare, reușesc să articulez, În timp ce ochii mi se umezesc de emoție. — E-e-e, așa, zice Gărăgău, care prinde ritmul cu urechile lui muzicale și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din televizor. Asemenea cunoștințe evoluate reușesc să amuțească mica mulțime. Îl găsesc pe Emil În camera de gardă de la Ortopedie. Scena de la etajul nostru se repetă și aici. Îmi face semn că iese. După ce se extrage cu greu din grămada Împietrită În fața televizorului, mergem la el În cabinet. Odată ieșiți pe hol, ne Îmbrățișăm victorioși și schimbăm cîteva cuvinte prin care ne exprimăm bucuria și entuziasmul. Îmi oferă un Kent din pachetul lui de doctor. Fumăm, el stă la birou; eu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că ești altfel, a zis ea. Eu nu am mai zis nimic, pentru că nu credeam, ci știam sigur că sînt altfel, dar poate nu chiar așa cum Își imagina ea, m-am uitat la ea și pe mușchii feței mi-a Împietrit un fel de rînjet, din pricina adrenalinei care-mi mișca haotic aparatul gîndirii, așa că spre orele serii, stînd și fumînd la geam, singur, singur, pentru că negocierea cu Moise a mers atît de prost Încît nu mai vorbim și nu mai fumăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stare de nervozitate (Întîi tragem și apoi punem Întrebări) de rău augur. Mă strecor printre blocuri pînă În Calea București. Se vede cum sun la ușa Danei, surpriza e enormă, părinții Danei, care tocmai plecau la o altă petrecere, au Împietrit În ușă, convinși că au În față un terorist. Se vede că bem bere și dansăm, iar eu sînt de-a dreptul ridicol (treningul e murdar de noroi, miros ciudat, deși m-am spălat, și oricum nu se aștepta nimeni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sul peste ceafă: — Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă și informează-te. Alo? Ai pățit ceva? Te-a Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar George îl urmă în cămăruța întunecoasă din spate. Rozanov aprinse lampa. În afară de momentul șocului când îl zărise la Băi, George nu-și mai văzuse vechiul profesor de câțiva ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase mult. Se îngrășase, mișcările îi deveniseră mai lente și înțepenite de artrită. Neglijența și delăsarea țineau acum, evident, de bătrânețe. În timp ce vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Camerele Ennistone și atmosfera lor misterioasă o înfiora, laolaltă cu spaima de a fi descoperită de George și cu neputința de a mai pleca acum fără să-l fi văzut. Se retrase spre ușa pe care intrase și rămase acolo, împietrită de o chinuitoare nehotărâre. Privi și privi spre camera care-l înghițise pe George, până când începură s-o doară ochii și-i încolți gândul că poate plecase fără ca ea să-l observe. Deodată, George ieși brusc din cameră, stătu locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract - urmând, conform îndemnului christic, cărarea strâmtă: Și-acuma caut pe poteca-ngustă / Rumoarea unor clipe fără vârstă. Coroborând solemnitatea clasică a gesturilor, a pașilor, cu aspirația romantică spre dezmărginire, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Iordanul ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru." 30. Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, și i-a împietrit inima ca să-l dea în mîinile tale, cum vezi azi. 31. Domnul mi-a zis: "Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpînire țara ca s-o moștenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
stăpîni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpîni peste tine. 7. Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mîna înaintea fratelui tău cel lipsit. 8. Ci să-ți deschizi mîna, și să-l împrumuți cu ce-i trebuie ca să facă față nevoilor lui. 9. Vezi să nu fii așa de rău ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]