943 matches
-
vorbe șoferului lui Sánchez Concha și dacă face pe nebunul Îi ard o păruială să mă țină minte, prea e mototol și Julius ăsta. Patio-ul acela Îngrozitor pe care trebuia să-l străbată se numea aici „vestibul“. Julius rămăsese Împietrit, examinînd lemnul mîncat al porții uriașe, mai mult ca sigur că n-o Închidea nimeni, fiindcă balamalele erau complet ruginite și poate era deschisă tot timpul. Aici parcă era un Întrerupător; cu siguranță copiii ăia care se electrocutau În ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drumul pe jos. A rămas lipită de picioarele mele. Am bătut de mai multe ori din picioare ca s-o alung și abia atunci, mieunând dis pe rat, s-a vârât sub o Dacie. M-am întors acasă tulburat, dar împietrit mai departe. Știam cât se poate de bine că ea, o pisicuță de apartament, n-avea nici o șansă să supraviețuiască afară și că, de fapt, era ca și cum aș fi omorât-o cu mâna mea. Dar ochii minții mele nu erau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ajungi acasă. Îi povesti despre șuvoiul de vizitatori de la patul vecinului său de salon aflat în comă: femei în rochii cu șorț; bărbați în cămăși albe și pantaloni negri, ca mormonii misionari din anii 1960. El îi primea toate poveștile împietrit, cu toți mușchii feței încremeniți până la unul. În a doua săptămână, în salonul comun intră un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat cu o haină pufoasă care-l făcea să semene cu mascota albastră, strălucitoare, de la Michelin. Rămase în picioare lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin, adăugă: Ei, mă bucur că te-am văzut, draga mea! Și mă bucur de cunoștință, Daniel. Daniel dădu din cap, moale. Vă țin pumnii la chestia asta! Barbara se retrase cu un zâmbet strâmb și un gest de salut împietrit, ca de regina balului de la liceu, apoi ieși din sală prin mulțimea tot mai împuținată. Pe undeva, Karin îi blestemă ieșirea. Daniel suferea. — Îmi pare rău. Nu mi-aș fi ieșit din fire dacă lucrurile nu s-ar fi... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
domolesc unele pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale. —E în agonie. Vrea să stea de vorbă cu mine. Îi trebuie ceva de la mine. —Dar ție? Ție ce îți trebuie? Ochii ei îl măsoară, cu amărăciune. Pare împietrită și palidă, chinuită de propria ei supradoză. Aproape că-i răspunde. Pe mine nu mă costă nimic. Câțiva kilometri din bonusul pentru clienții fideli ai liniei aeriene, vreo două zile și câteva sute din fondul pentru cercetare. Ea clatină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și impenetrabile, pe președinte apărând în buclă, iar și iar: „Dumnezeu să ne binecuvânteze țara și pe toți cei care o apără“. El se uită la fața ei împietrită în timp ce ea se uită la ecran. Se uită așa cum numai un reporter o poate face. Și-a dat seama de mai mult timp. Doar că acum o și vede, mai presus de îndoială. Când vorbește, vocea ei e puțin sugrumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prăznuirii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul amintesc de cruzimea și nedreptatea morții Sfântului Ioan Botezătorul. Ele ne arată într-o formă foarte dramatică ceea ce se întâmplă în lume atunci când oamenii sunt dominați de păcat și de patimi, atunci când sufletul devine împietrit și nu se lasă dăltuit și curățit de harul lui Dumnezeu, de Hristos care vine și se face tuturor toate. Sfântul Ioan a fost victima beției și a dezmățului, a vieții imorale pe care o ducea Irod Antipa, guvernatorul provinciei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dar n-am vrut să-l necăjesc. Dragul mamei, nu i-am spus nimic, dar eu știam, știam, că omul ăla... ascultă, băiete, stai să-ți povestesc... „Am venit să-mi iau rămas-bun“ - zice, și, crede-mă, băiete, avea chipul Împietrit... „Ne pare rău că pleci“ - am zis - „o să ne fie dor de dumneata.“ „Da“ - a zis, și m-a privit drept În ochi... și Doamne, ce privire avea, Înțelegi... „Și mie de voi!“ S-a uitat drept la mine cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar oglinda lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici sîntem la mine acasă, zise ea. — Te rog, dă-mi voie să plec. Ea îl privi împietrită. El îngenunche pe pat, strîngînd-o de umeri și spunîndu-i rugător: — Uite ce e, o prietenă este... este... e pe punctul de a arde, trebuie să-mi dai voie să plec. Ea îi trase o palmă zdravănă. El dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici. Da, cred c-ar trebui, zise Rima. Caută-ți o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească o privire prietenoasă sau un semn de apreciere, dar fața ei era atît de împietrită că nu făcu decît să dea din cap. La revedere, tati, zise Alexander indiferent. Lanark îi făcu un semn cu mîna, ezită și, apoi, plecă. CAPITOLUL 38. Unthankul Mare Naosul era plin de umbre și părea imens și gol pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi bine ca șefii de secții să facă un inventar al materialelor de care dispun, pentru a le putea distruge în eventualitatea capturării navei și pentru a împiedica astfel un viitor atac împotriva omenirii. Grosvenor se așeză înconjurat de tăcerea împietrită a celorlalți. Pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai clar că inamicul se abținea de la orice nouă inițiativa - sau poate că scutul îi respingea toate atacurile. Oricum, nu mai avu loc nici un incident. Sorii de la marginea galaxiei păreau de o pustietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
susținerea intereselor dumitale meschine? Fara simți fiori prin tot trupul. Sentimentul tainic că este un membru al marii familii a Împărătesei îi sugeră brusc imaginea a zece milioane de tribunale înghețate ca acesta și a miliarde de oameni răuvoitori și împietriți ca acest judecător care se interpuneau între Împărăteasă și supusul ei loial, Fara Clark. Îl chinuia un gând pătimaș: " Dacă Împărăteasa ar ști ce se întâmplă aici și cât de nedrept sunt tratat, ar... Dar oare chiar așa ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
flux continuu - că restaurantul este pe jumătate plin, încă înainte de amiază. Dar patroana nu era acolo. I se spuse să o caute la depozitul de alimente. O găsi în spatele restaurantului, supraveghind cântărirea unor cereale. Bătrâna îi ascultă povestea cu fața împietrită, fără să scoată o vorbă. În cele din urmă spuse destul de sec: - Nu e nimic de făcut, Fara. Mă număr printre cei care trebuie să apeleze destul de des la împrumuturi de la bancă pentru a-mi susține afacerile. Dacă aș încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
au fost duse la Ferd și apoi expediate la un depozit uriaș de pe coasta Oceanului. Noi le-am recuperat și, cu mijloacele noastre speciale de transport, ți le-am returnat. Ca atare, te vei duce la atelier și... Fara ascultă împietrit instrucțiunile, apoi dădu din cap și fălcile i se încleștară. Într-un târziu, răspunse politicos, dar scurt: - Vă puteți bizui pe mine. La vremea mea am fost un om încăpățânat. Cu toate că am trecut dintr-o tabără într-alta, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i intrară în atelier păliră la vederea revolverului din toc. Urmară niște proteste violente. - Uite ce este, avem aici polița dumitale pentru douăsprezece mii o sută unități monetare. Sper că n-o să negi că datorezi banii ăștia. - O răscumpăr, zise împietrit Fara, cu exact o mie de unități, suma plătită efectiv fiului meu. Tânărul fălcos îl privi lung și, într-un târziu, spuse sec: - Primim. - Am hărțile pregătite, spuse Fara. Primul lui client fu bătrânul avar Lan Harris. Fara se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
văzu o bufniță mare și sură din care nu străluceau decât ochii roșii, ca două fulgere lănțuite de un nor. - Aruncă cutea - zise fata. Făt-Frumos o aruncă. Și deodată se ridică din pământ un colț sur, drept, neclintit, un uriaș împietrit ca spaima, cu capul atingând de nori. 325 {EminescuOpVI 326} Făt-Frumos vâjia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adânc nevăzut. - Mă arde - zise fata. Baba găurise stânca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rând... Da, m-am gândit mult. Ai să mă suspectezi bănuiesc de vanitate, de orgoliu oribil. Nu e cazul și poate o să înțelegi cândva. Nu-i corect să continuu ceva... Se opri parcă înspăimîntat. Reluă cu un efort, cu figura împietrită: Ceva pentru care nu sânt dotat... Sau am încetat să fiu! Nu-i corect față de mine însumi. Am toată admirația pentru oamenii care suportă să-și spună adevărul în față, mai ales dacă au trecut de un anumit număr de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NIȘTE DISCUȚII NECLARE ÎNTREBÎNDU-SE DACĂ UN OM AR FI TREBUIT SAU NU SĂ FIE ATÎT DE BRAV CÎT S-A DOVEDIT. ÎNCHEIE, VAG CONȘTIENT CĂ NU A IZBUTIT SĂ-I INFLUENȚEZE. MEMBRII CONSILIULUI, ȘEDEAU FĂRĂ UN ZÎMBET, CU FEȚELE ÎMPIETRITE. CADRON ÎNTRERUPSE CALM TĂCEREA: ― Diferența este de șaptezeci și cinci la sută, nu de cinci. E vorba de multă bravură și o vom discuta acum pe scurt. Hedrock oftă, recunoscîndu-se înfrînt. Și se simți mai bine. Indirect, își dădu seama de ce. Contrar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa de sub control. Ferecată în cea mai mare parte a timpului, împietrită și uscată, ea izbucnea din când în când și îl lăsa pradă unor emoții pe care el nu mai era stăpân. Singura lui apărare era de a se refugia în această împietrire și de a strânge și mai mult acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
genunchi și, deodată, copilul și-a îndoit picioarele, și-a vârât genunchii în burtă și a rămas nemișcat. Și-a deschis atunci ochii pentru întâia oară si s-a uitat la Rieux care stătea în fața lui. În scobiturile feței fui, împietrită acum ca într-un pământ ars, gura i s-a deschis și aproape imediat a scos din ea un strigăt continuu pe care respirația abia îl nuanța și care a umplut deodată sala de un protest monoton, discordant și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
autorul vizionar afirmă descătușarea ce avea să se producă: „Știam ...că vântul se va coace-n furtună,/ Că frunzele tiraniei vor sări cât colo/ Și că Hristos va învia în decembrie.” în Șeful călăilor, poetul arată cu degetul și inima împietrită suferința neamului: „Șeful călăilor stă liniștit/ Și se gândește la programul de mâine/ Când vor fi împușcați/ Alți dușmani ai poporului.../ Mândru că poate ucide/ Fără de teamă.” Accentuând linia făuritorilor limbi române, în care se include cu modestie, relatează despre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm îi paraliză mușchii gâtului, împiedicând cuvintele să iasă. Acum zgomotul pașilor se apropia și Maggie aștepta împietrită. Ușa bucătăriei se deschise. Se uită în spate și văzu silueta unui bărbat ivindu-se în cadrul ușii iar în umbră, conturul clar al unui pistol. Măcar atâta învățase și ea din cartierele Afganistanului: dacă cineva îndreaptă pistolul spre tine, ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calea sa și îndreptându-se spre ușă. Fața îi era încă lipită de trupul mamei, capul îi tremura, scuturat de un hohot fără lacrimi deasupra lui. Dar mâna i se mișcă, bâjbâind după revolverul pe care-l aruncase. Maggie rămase împietrită cât timp brațul se înălță cu o mișcare lentă, aproape mecanică, până în punctul în care, chiar fără să se uite, pistolul ajunse să fie îndreptat chiar spre figura ei. Fugi. Într-o clipă, deschise ușa și se repezi în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
știe? S-a auzit un ciocănit și fără să mai aștepte răspunsul, Banu a băgat capul pe ușă. Era pe cale să apună ceva, Însă gura i s-a deschis și s-a Închis la loc, fără nici un cuvânt, pe când stătea Împietrită, holbându-se la soră-sa mai mică. — Ce s-a-ntâmplat cu fața ta? a Întrebat Banu Îngrijorată. Zeliha știa că, dacă exista vreun moment potrivit ca să dezvăluie toate astea, acela era acum. Putea fie să spună totul, fie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
concretul un efect al iluzoriului? Ce este realitatea altceva decît un vis care încearcă să fie perfectibil, un adevăr iluzoriu care își găsește mai încet progresul, pentru că s-a împotmolit prea mult în concret? Ce este concretul altceva decît un împietrit fel de a fi iluzoriu? Iar adevărul nu constituie tot o iluzie, din moment ce este esențial, dar este văzut în atît de multe moduri aparente?... Și totuși, adevărul este la fel ca soarele. Este sau nu este. Așa ar fi bine
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]