962 matches
-
Cine privește cu atenție franjurile împietrite ale unei catedrale gotice descoperă cu uimire, printre chipurile luminoase de sfinți și de martiri, stranii apariții grotești, înfiorătoare imagini demonice. Păsări fantastice, agățate pe streșinile catedralei Notre-Dame, își desfășoară aripile amenințător deasupra vechilor clădiri ale orașului. Pliscurile lor deschise
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
și cu personalitatea lor, ci prin ceea ce biografii și bibliografii lor nu vor putea cunoaște niciodată, "orele slabe ale geniului creator, fazele sale de rușinată neputință", secretul din "zonele amorfe", "de tăcere, de gol și de disperare", "orele de spaimă împietrită", neconsemnate nicăieri. Marii scriitori sînt incomozi (la fel și marii critici), ciudați, uneori reacționari și chiar neinteresanți. Salvarea noastră vine din faptul că alături de ei putem identifica o categorie interesantă, atrăgătoare, pe care ne-o arată Lucian Raicu și pe
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
FRĂMÂNTĂRI Cutremurate ape mă-mpresoară Prin care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi de cenușă peste mine cern; Înspăimântat, îmi caut o cărare, Dar nu mai știu pe unde s-o apuc, E-o grea și dulce parcă-ntunecare Iar pașii mei, doar înspre tine duc; Nespusul chin, cum poate să
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate. Sub un prim impuls, a răspuns: - Domnule Satan, eu vreau să forjez fierul la focul diavolilor tăi. Eu nu pot să te ajut - a răspuns ucigă-l toaca - Sfânta Fecioară nu-mi permite acest lucru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
câte o pocnitură din degete sau o chiuitură în surdină. Pâcu, ca un diavol, a pornit să cânte din ce în ce mai cu foc, încât, în cele din urmă, totul a devenit un vârtej care nu ar fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
susținerea intereselor dumitale meschine? Fara simți fiori prin tot trupul. Sentimentul tainic că este un membru al marii familii a Împărătesei îi sugeră brusc imaginea a zece milioane de tribunale înghețate ca acesta și a miliarde de oameni răuvoitori și împietriți ca acest judecător care se interpuneau între Împărăteasă și supusul ei loial, Fara Clark. Îl chinuia un gând pătimaș: " Dacă Împărăteasa ar ști ce se întâmplă aici și cât de nedrept sunt tratat, ar... Dar oare chiar așa ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
flux continuu - că restaurantul este pe jumătate plin, încă înainte de amiază. Dar patroana nu era acolo. I se spuse să o caute la depozitul de alimente. O găsi în spatele restaurantului, supraveghind cântărirea unor cereale. Bătrâna îi ascultă povestea cu fața împietrită, fără să scoată o vorbă. În cele din urmă spuse destul de sec: - Nu e nimic de făcut, Fara. Mă număr printre cei care trebuie să apeleze destul de des la împrumuturi de la bancă pentru a-mi susține afacerile. Dacă aș încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
au fost duse la Ferd și apoi expediate la un depozit uriaș de pe coasta Oceanului. Noi le-am recuperat și, cu mijloacele noastre speciale de transport, ți le-am returnat. Ca atare, te vei duce la atelier și... Fara ascultă împietrit instrucțiunile, apoi dădu din cap și fălcile i se încleștară. Într-un târziu, răspunse politicos, dar scurt: - Vă puteți bizui pe mine. La vremea mea am fost un om încăpățânat. Cu toate că am trecut dintr-o tabără într-alta, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i intrară în atelier păliră la vederea revolverului din toc. Urmară niște proteste violente. - Uite ce este, avem aici polița dumitale pentru douăsprezece mii o sută unități monetare. Sper că n-o să negi că datorezi banii ăștia. - O răscumpăr, zise împietrit Fara, cu exact o mie de unități, suma plătită efectiv fiului meu. Tânărul fălcos îl privi lung și, într-un târziu, spuse sec: - Primim. - Am hărțile pregătite, spuse Fara. Primul lui client fu bătrânul avar Lan Harris. Fara se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52. căci nu înțeleseseră minunea cu pîinile, fiindcă le era inima împietrită. 53. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului, și au tras la mal. 54. Cînd au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55. au alergat prin toate împrejurimile, și au început să aducă pe bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Irod!" 16. Ucenicii se gîndeau și ziceau între ei: Fiindcă n-avem pîini." 17. Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: "Pentru ce vă gîndiți că n-aveți pîini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18. Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? 19. Cînd am frînt cele cinci pîini la cei cinci mii de bărbați, cîte coșuri pline cu fărîmituri ați ridicat?" "Douăsprezece", I-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pe bolta cerească; Curcubeul din mine adoarme în ploaie Și marea pustie e în visare... Gândesc la nisipul ce plânge pe maluri; Aș vrea să-l ajut, însă-mi piere curajul. Mă mișc ca o pană pustie și rece, Aștept împietrită, iar timpul tot trece... Mă las pradă mării, purtată de-un val, O ceață-abundentă coboară pe mal Spre raza confuză ce plânge în zare, Speranța apare, dar iute dispare... Și eul din mine, pe ploaia cea goală Se simte-ncolțit, el
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cum să crezi asta, mamă? Lasă-i pe toți dacă vrei, haideți și voi. Lică, e mic, lasă- l mamă că suntem bătrâni și singuri, mâine poimâne închidem ochii, din toți măcar unu’ de-a veni. - Nu! Răspunsul dur și împietrit îi zdrobi inima lui Andrei. Fugi în magazia cu lemne și plânse înfundat. Nu avea să vadă cum e să mergi cu “Steaua”, nu va ști cum sunt colindele pe la fereastră și nici cum se joacă ursul sau capra. Vântul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-a îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele luceau rece în mâinile lor aspre, clătinându-se în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
munților de misterele și osteneala orașului, cu orizonturile lui închise între ziduri, cu speranțe strivite și vieți croite alandala, cu străzile, străduțele și bulevardele lui largi și drepte tăiate geometric. Se mângâia cu amăgirea că-n adâncul acela de junglă împietrită o aștepta cineva și avea cu cine se-ntîlni, către cine-și grăbi pașii. Cât vedea cu ochii, pământul era pustiu, toropit, și cufundat, biruit de arșița de peste zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cîteva volume rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid.
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura deloc.” Cum să te bucuri că îți pierzi propria creatură
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Este curios cum, printr-un straniu izomorfism, trupul femei, chipul ei, ia chipul tărîmului de piatră, în care viermuiesc cu toții, iar în acest chip al tărîmului se înscrie batjocura, care astfel nu mai e sentimentul unui singur și simplu suflet împietrit, ci e felul de a fi al celor confundați cu acest ținut, care o poreclesc și o mint pe femeie, duși de filosofia lor meschină, prin care caută să adune nu omenie, ci aur. Și, mai mult, într-o asemenea
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
dar oglinda lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici sîntem la mine acasă, zise ea. — Te rog, dă-mi voie să plec. Ea îl privi împietrită. El îngenunche pe pat, strîngînd-o de umeri și spunîndu-i rugător: — Uite ce e, o prietenă este... este... e pe punctul de a arde, trebuie să-mi dai voie să plec. Ea îi trase o palmă zdravănă. El dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici. Da, cred c-ar trebui, zise Rima. Caută-ți o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească o privire prietenoasă sau un semn de apreciere, dar fața ei era atît de împietrită că nu făcu decît să dea din cap. La revedere, tati, zise Alexander indiferent. Lanark îi făcu un semn cu mîna, ezită și, apoi, plecă. CAPITOLUL 38. Unthankul Mare Naosul era plin de umbre și părea imens și gol pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zdrobiri... Deja nu mai cobora, ci levita ca un nor în lumea aceea spectrală, prin grosimea colosală a fricii, peste copacii ca niște gheme de. mațe și peste turle de gheare. Verdele stins, veninul opalescent devenea tot mai dens, urletul împietrit tot mai universal... Luneca deasupra unei mari și înfiorate planete, prin imperii de disperare ce fulguiau ca o ceață, când compactă, când rarefiată în jurul lui. Imense turnuri cu gemulețe sticlind în amurgul verde aveau pe cupolele din vârf statui cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gândită de altcineva, doar ca să dea prilej unei pagini despre irealitate? Ceva ne face să credem că știa, că toți știm. Că, asemenea marilor paralizați, cei ce ne zâmbesc din poze încearcă disperat să miște măcar un mușchi pe fețele împietrite, să clipească din pleoapă, măcar o dată la un deceniu, adunîndu-și toate puterile, ca să dea un semn că sânt vii, că simt și gândesc, că e o persoană înăuntru, încarcerată-n cerbicia oarbă a fatalității. Cu mîinile-n buzunare, Cedric se luă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea încredere într-un Boszt! Niciodată n-au fost oameni de onoare. I-au jignit pe cei slabi. ― De parcă tare mulți Boszt cunoscuse, râse Mas. ― Se pare că citise asta într-unul dintre documentele din cufăr... Cei trei bărbați rămaseră împietriți. Se știa de multă vreme că Abația pretindea că întocmise harta genetică a dinastiei Boszt și toate dovezile indicau faptul că Ladislau, primul duce Boszt de Eccius, era nepotul unui emigrant pământean. Înaintașul acela glorios nu lăsase însă nici o istorie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]