851 matches
-
și primește o nouă identitate semantico-sintactică. În procesul de interpretare lingvistică a realității extralingvistice 1, specificul structural și funcțional al enunțului sintactic rezultă din: • includerea unor elemente aparținând celor două nivele imediat inferioare în organizarea sistemului limbii, lexical și morfematic: • împletirea nivelului fonematic cu elemente prozodice: intonație, accent, pauză etc: Răsare soarele. Formidabil! Vorbă multă, sărăcia omului. Ai carte, ai parte. • dezvoltarea unor categorii gramaticale specifice, imanente înscrierii semnelor lingvistice în plan sintagmatic (diateza verbală, cazul, numărul și persoana etc.), • desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa dezvoltării sensurilor sintactice și morfologice, precum și cadrul împletirii acestora în constituirea sensului global al enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre realitatea extralingvistică, exprimându-și totodată și raporturile lui cu aceasta. Prin raportul dintre planul expresiei și planul lor semantic, în interpretarea lingvistică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care, prin desfășurarea celor două operații fundamentale ale procesului de comunicare lingvistică: selecția semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și combinarea lor în plan sintagmatic, cel puțin două unități lexicale se asociază în interiorul unei sintagme (în înțeles sintactic), determinând împletirea sensurilor lexicale cu sensuri gramaticale și desfășurarea dinamicii general-particular, esențială comunicării lingvistice. Sintagma, fără a fi o unitate sintactică minimală, cum se interpretează curent, ci o condiție a realizării enunțului și a diferitelor unități structurale (propoziție, frază), se impune - prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de septembrie-și trec / unul altuia luna.” (A.E. Baconsky, 53) Identitatea sintactică a complementului de reciprocitate este fixată de structura specifică a sintagmei prin care se realizează (când are structură dezvoltată: pron. neh. unul-nom.+prep.+altul-acuz./unul-nom.+altul-dativ), în împletire cu situarea verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul de/pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vă lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră.” (I. Creangă, 242) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale, identitatea de circumstanțial de scop este implicită în conținutul semantic al locuțiunii, în împletire cu planul semantic al relației de dependență; acesta din urmă diferențiază circumstanțialul de scop de circumstanțialul de cauză cu aceeași realizare: • scop: De-aceea, s-a dus la el, ca să-l mai liniștească. • cauză: De-aceea, s-a dus la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională a circumstanțialului concesiv, se impun ca mărci absolute ale identității sale sintactice conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale chiar dacă (de, să), și dacă, măcar că (să), cu toate că. Când circumstanțiala se introduce prin adverbe nehotărâte, marca identității sale sintactice rezultă dintr-o împletire a elementului de relație cu topica, cu termenii corelativi și cu modul verbului-predicat din concesivă: • circumstanțială spațială: Te găsesc oriunde te duci. • circumstanțială concesivă: Oriunde te-ai duce, tot te găsesc. Termenii corelativi au rol hotărâtor și în marcarea identității
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iese înainte!...” (I.L. Caragiale, IV, 302) Când relația de dependență se exprimă prin prepozițiile cu și fără sau prin pronume relative precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Arghezi, 192) „În adâncuri se pătrunde, Și de lună și de soare, Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele, Și de zbor de rândunele, Și de chipul dragei mele.” (M. Eminescu, I, 215); sau prin conjuncții, în funcție de împletirea dimensiunii semantice cu dimensiunea sintactică a textului: „Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul.” (M. Eminescu, I, 147), „Cântam în iarbă și-n mohor tainele ascunse tuturor”. (M. Isanos, 227), „Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
culturi populare În decursul timpului s-a format și afirmat o artă populară valoroasă, tradiția specializării în diverse meșteșuguri păstrându-se până astăzi: olăritul, țesăturile și broderia, pielăria și cojocăria, sculptura în lemn și în piatră, prelucrarea artistică a metalului, împletirea fibrelor vegetale etc. Multe sate românești sunt renumite pentru asemenea activități artizanale: • olărit: Oboga (jud. Olt), Marginea (jud. Suceava), Corund (jud. Harghita); • țesături și broderii: satele din Mărginimea Sibiului (Săliște, Orlat, Rășinari ș.a.); • sculptura în lemn: satele din Maramureș, Bucovina
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
la vasele mari pentru vin. Tehnicile de prelucrare și decorare a lemnului pot fi împărțite în două mari categorii: cele în care nu se intervine în masa lemnoasă, ci se obțin forme și chiar elemente decorative, cum ar fi încovoierea, împletirea sau înfășurarea; cele caracterizate prin intervenția directă în masa lemnoasă. Specialistul în arta populară, Tancred Bănățeanu (2), afirmă: Sculptura, modelarea volumelor este specifică detaliilor arhitecturale: stâlpi de casă (deregi), de poartă, mici obiecte de uz, ceea ce se numește de regulă
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
drumul tradițional către Bârlad, iar președintele C.A.P-ului le distrugea vasele pregătite pentru vânzare. Ceea ce este ciudat, acestea se petreceau când în restul țării începuse deja campania pentru punerea în valoare a tradițiilor populare de după 1965. Din trista împletire a unor cauze de ordin economic vânzări tot mai slabe datorită concurenței și dezinteresuluicu cele de ordin politic s-a ajuns la Brădești în pragul dispariției olăritului. Mai întâi, s-a renunțat la ceramica neagră, de origine dacică, prețuită de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
picior, bărbații își plasează de obicei unul dintre picioare în poziție orizontală, conferindu-i astfel o funcție de barieră. Femeile stau picior peste picior în poziție strânsă și dacă simultan, țin și brațele încrucișate dezvăluie faptul că nu doresc să converseze. Împletirea gambelor este semn de timiditate și poate arăta că se încearcă un semn de frustrare. La bărbați un înțeles asemănător îl are încrucișarea gleznelor, gest de reprimare a unei atitudini negative. După cum s-a putut ușor constata, marea majoritate a
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
de își va reduce prezența doar la statutul declarat de armură, eludând astfel difuzarea unei impresii de stabilitate. Folosirea abundentă a acordurilor cu note cromatice adăugate va determina reconstituirea unei scări cromatice complete, a cărei prezență va fi disimulată de împletirea măiestrită a țesăturii sonore orizontale. Utilizarea acestei configurații armonice conduce la conflicte disonante acute: între cvinta perfectă și mărită a acordului de ( și ) de pe timpul I al măsurii inițiale, precum și a acordului de ( și ) de pe timpul al III-lea al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
reprezentativ curent ce conține fantasticul, în cea mai deplină formă a lui. Tainele pe care încearcă să le reprezinte artiștii plastici, dar mai ales pictura - ramură a artei ce poate reflecta cel mai evident „taina artistului” - vor fi prezentate prin împletirea rețelelor dense de imagini și analogii. Ei vor încerca așadar captarea adâncurilor și tainelor materiei în plenititudinea acesteia, ca și în formele vaporoase, exploatând realul sub toate fețele. Astfel fantasticul va fi reprezentat în toată univesalitatea lui, începând cu începuturile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
profesională. Iurie Matei are propria sa filosofie, ușor descifrabilă din pânzele sale, în plus el este un pictor cu un pronunțat simț al culorilor; pe de o partegăsim îmbinări coloristice ce emană o anumită jovialitate, dar, pe de altă parte, împletirea de corpuri omenești ascunde în sine o dramă; artistul simte foarte bine timpul în care trăim...El creează o artă serioasă, profundă, mai important, însă, este faptul că poate fi ușor recunoscut. Sunt sigură că reîntâlnindu-i lucrările în orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la Newgate. S-a simțit în culmea nenorocirii. Era disperată. S-a rugat lui Dumnezeu s-o ierte. Detenția și frica de moarte au determinat-o să se căiască. Se autoconfesa: Vreme de 40 de ani, drumul vieții fusese o împletire groaznică de ticăloșie, dezmăț, adulter, incest, minciună, hoție; pe scurt, încercasem totul în afară de omor și trădare de la vârsta de 18 ani până la 60. Și acum eram covârșită de amarul pedepsei și o moarte rușinoasă mă aștepta... Nu mă gândeam nici
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apropie de versul 9: cu grupul MA inversat în "Amour" și cu "é" în loc de "e": MARGU(é)RITE. Vedem aici cum distrugerea sistemului de rime al sonetului este înlocuită cu intense legări ale semnificantului, fenomen pe care Jakobson îl numește "împletire verbală" (1973:16). 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> Poemul de Ponge studiat mai sus pune în joc mai multe nivele de producere și structurare a textului prin materialitatea limbii. Portretul gimnastului se sprijină mai întîi pe grafia primelor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pestelcă). Un laibăr sau un cojoc, dacă era răce. În picioare, cizme sau pantofi. Mărgele mici, împletite în zgardă la gât. - Pe coafezele din oraș nu le-ați învățat să împletească mirese? - Nu vor să învețe. - Cât vă plătea pentru împletirea unei mirese? - Eram pretini, nu să plăte. Amu, i-aș da io un milion, numa’ să se lase împletită. N-au răbdare, că trebuie să stea două-trei ore. - Ungem de cu seara coada cu un pic de untură de porc
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
succesiunea generațiilor, un motiv suficient pentru care, într-un anumit moment mai mult decît în altele, continuitatea lor se între-rupe, dat fiind că numărul de nașteri nu variază de la un an la altul, iar societatea seamănă cu firele obținute prin împletirea unuia cu celălalt, astfel încît se dispun regulat, o serie de fibre animale și vegetale, sau mai degrabă cu o țesătură ce rezultă din întretăierea tuturor acestor fire. E adevărat că țesăturile de bumbac sau de mătase se divizează și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
spre "ruperea vălului ignoranței" ce permitea statului-providență să-și extindă protecția asupra tuturor categoriilor de populație în cadrul unui sistem de siguranță egalitară, care ignoră însă riscul pe care-l reprezintă cei defavorizați. Odată rupt acest văl, societatea apare ca o împletire in-stabilă de poziții individuale ce reclamă crearea unui spațiu intermediar pentru cei mai puțin performanți.421 Dacă tot se vorbește atît despre excluși, aceasta nu trădează oare un proiect încă neexprimat de a-i trata diferit, de a reveni la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poezia „Testament” se disting trei componente fundamentale, Într-o ordine coerentă din punct de vedere logic:mesajul testamentar al poetului către urmașul său, cu sublinierea izvoarelor și demnității bunului spiritual Încredințat; - dezvăluirea procesului de creație și a ipostazelor lui contradictorii; - Împletirea detaliilor cu sugestia metaforică și simbolică a finalității ideale a artei. Prima parte a monologului cuprinde primele douăsprezece versuri și conține mesajul propriu zis. Singurul bun al poetului rămas după moarte este: „un nume adunat pe-o carte”, cunoscut și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
picior, bărbații își plasează de obicei unul dintre picioare în poziție orizontală, conferindu-i astfel o funcție de barieră. Femeile stau picior peste picior în poziție strânsă și dacă simultan, țin și brațele încrucișate dezvăluie faptul că nu doresc să converseze. Împletirea gambelor este semn de timiditate și poate arăta că se încearcă un semn de frustrare. La bărbați un înțeles asemănător îl are încrucișarea gleznelor, gest de reprimare a unei atitudini negative. După cum s-a putut ușor constata, marea majoritate a
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
și a craniului, după expresiile faciale se înmulțesc 9. Analizând expresia emoțiilor la om și la animale, Charles R. Darwin (1872/1967) a adus numeroase contribuții în istoria propriu-zisă a cercetărilor proceselor comunicării nonverbale și a demonstrat următoarele caracteristici prin împletirea considerațiilor de natură biologică, fiziologică, antropologică, psihologică și sociologică: • caracterul universal (înnăscut, instinctiv) al expresiilor emoționale umane demostrat prin filiația omului cu animalele inferioare lui și prin legătura strânsă dintre structura corporală și dispoziția mintală a tuturor raselor; • funcția principală
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
literatura universală”. Sonetele erau caracterizate „operă unică în concepția și structura literaturii noastre”, renăscute. „O împlinire magistrală”, le socotea Ov. S. Crohmălniceanu. După Zoe Dumitrescu Bușulenga, Adrian Marino, Eugen Simion, Perpessicius, Roxana Sorescu și Delia Pop, Sonetele erau nu numai „împletirea iubirii cu arta versului”, ci tot...”marea operă care lipsise” până atunci. „Vasile Voiculescu dezvoltă într-o formă originală, un mod de a înțelege lucrurile pe care îl întâlnim concretizat (cu diferențe specifice) în Vita nouva al lui Dante, și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]