788 matches
-
autorul îi descrie tribulațiile filozofico-sexuale cu minuție și pietate, ca și cum ar fi vorba de un erou. Mai mult decât atât, Petre Bucinschi se fâstâcește ori de câte ori face considerații asupra lui Seec Nolty. Limbajul său devine nefiresc, se încarcă de neologisme, se împotmolește în prețiozități. Iar de la un moment dat nu mai comunică nimic cititorului, ajungând la acesta ca o sonoritate goală. Iată, ca exemplu, o frază, subliniem, una singură: „Curba relațiilor lui Seec Nolty se acorda înțelepciunii, pornind la drum codificând opțiuni
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
alte cuvinte, au reușit autoarele să ignore ovarele, sângele menstrual etc., dar de feromonii lor, fie și poetici, nu se poate face abstracție. Citite ca autoare, și nu ca femei, Naomi Ionică, Cristina Popa și Georgiana Rusuleț ni se înfățișează împotmolite într-un stadiu al jocurilor literare puerile. Naomi Ionică îl imită pe Urmuz: „Din când în când Fantazia și Omul Koleopter se iubeau într-un butoi, până când butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi absolut lipsit de Dumnezeu, mădularul care devenise, odată cu el, mai bătrân, a început să-i producă mai multe griji decât situația militară de pe frontul de est, acolo unde marșul până atunci de neoprit al regimentelor noastre de tancuri se împotmolise cu puțin înainte de Moscova, mai întâi în noroi, apoi în zăpadă și gheață. „Taica Gerul“ a salvat Rusia. Și ce anume m-a ajutat la nevoie? Între timp, țelul tuturor dorințelor avea un nume. Trăiam chinurile primei iubiri, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din tineri care învățaseră la iuțeală munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii aproape de vârsta pensiei - care ședeau la un loc pe durata unei pane de curent. După scurt timp, mormăielile lor se împotmoleau în politică, creșteau repede în volum până la strigăte, se intensificau până la ceartă și se opreau la un pas de bătaie numai fiindcă revenea curentul, se făcea lumină, jgheaburile oscilante începeau să huruie și locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sunt de ajutor, deschid îngălbenite albume de artă sau, prin internet, caut să mă informez exact din câteva exemplare ale publicației Der Monat de la jumătatea anilor ‘50, ceea ce se afirmă ca eveniment de acum încolo determinant pentru mine ar rămâne împotmolit în aproximativ. Atâta doar e sigur: înainte ca Anna și cu mine să o fi pornit în călătoria spre sud cu cortul nostru portocaliu-roșcat, în Berlin s-a iscat o polemică artistică ce a durat până în anul următor, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei fântâni cu trupuri sonore ce adulmecă urma spărgătorului de stele. Cineva te-a blestemat și ai putut luneca pe șoapte de fum... Gândurile toate ți se împotmoliseră, Era firesc prin brațele unei iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu am ținut niciodată cu vreo echipă din România, ci doar cu naționala. Chiar și acum, la vârsta asta, de oftică, mi se mai întîmplă să mă apuc să recalific echipa României, dar nu mai ajung niciodată la goluri, mă împotmolesc în amănunte, pentru că mă interesează doar povestea cum ajung eu, hodorog de peste 40 de ani, să joc în echipa națională. Și în vise, chiar dacă sânt numai ale mele, pot să fac ce vreau eu, dar nu am voie să îmi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși, viața nu e un tablou pe care să-l poți privi obiectiv; ea are infinite nuanțe în care ei se împotmolesc și se încurcă: le sorb cu sete de bețivani, iar ele degajă un fel de feromon obscur, care le obnubilează simțurile și rațiunea și pe care ei îl numesc simplu Frumos...dar nu realizează că frumusețea se vede doar atunci când
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița și l-am dus către Liov chiar pe drumul unde ne-am împotmolit acum. Tot pe aici ne-am învrednicit să transportăm și moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu nădejdea că asemenea fapte te vor îmbucura și ne vei ocroti pre noi de necazuri și urgii, ci nu pre pravoslavnicii moldoveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ioana!.. Las' pe mine, Mariuță, că mă descurc eu! Cu siguranță mă voi descurca! * * * Dar cum, fătul mamei, tu altă fată mai acătării n-ai aflat la noi în sat ca să mi-o aduci la casă noră? Numaidecât te-ai împotmolit la Mariuța lui Costan! Și asta ai făcut-o fără să scoți măcar și o singură vorbă! Să știi, băiatul mamei, că te credeam mult mai copt! Mult mai înțelept! Că abia te-am scăpat de Ioana lui Dorin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nimic despre viața sau opera romancierului. Inițial Zara fusese impresionat de frazele întortocheate, lungi și incerte, apoi de personajele cu același nume care mureau în primele capitole tocmai pentru a reveni în ultimele. Alcătui fișele atent, sintetiză totul și se împotmoli. Știa că Raman nu mai era la modă, acum topurile erau pline de scenariști americani și de câțiva eseiști japonezi. Profesorul său îi spusese că își pierde timpul, că nici o editură nu va fi interesată de Leo Raman și cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
particulă materială sau imaterială Își Întinde tentaculele sale invizibile În spațiu, având tendința de a te Împiedica să ajungi la adevărul ultim sau să te Întorci Înapoi la propriul eu. Mai rău e Însă atunci când, sărind etapele În grabă, te Împotmolești la jumătatea drumului ce leagă un regn de altul, intrând Într-o stare intermediară, când nu ești nici om, nici animal, nici plantă, ci doar o mică părticică din propriul tău eter...” Starețul râse. Nimeni nu putea trece de la stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi fost bântuit de un picior metric sau de alte abstracțiuni, cum i se Întâmplase de atâtea ori? Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cât Încerci să le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți În gol. De atâtea ori fusese bântuit de cifre, Încât și acum Îi era teamă ca nu cumva acestea să Înceapă să-l sâcâie din nou. Oliver Îi vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
recompensată cu jumătate din avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
umplea cu efluvii călduțe, mă ascultam ca pe un străin, nu totdeauna mulțumit de mine, îmi găseam justificări : „Nu vreau să-i las ei timp să se desfășoare, m-ar plictisi prea mult, prefer să aud pe unde se mai împotmolește propria mea minte“, era o relaxare cabotinismul meu acceptabil. Maria mă asculta, ai fi zis că înțelegea perfect nefericita picătură de fosfor care mai licărea printre sunete, stătea lângă masa de la fereastră, luase o mapă cu desene și alegea din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În cele din urmă, albinele au fost neutralizate prin intervenția pompierilor. 4. Poate vorbesc prea rar și prea puțin despre Zenobia. Dar am să spun că în zilele acelea ea continua să țeasă în jurul meu o aură ocrotitoare pe când eu, împotmolit în mâlurile trecerilor, începusem să nu-i mai aud șoaptele și să nu-i mai văd toate gesturile care, cu siguranță, m-ar fi scos la mal. Învăluit în orgolioasa axiomă a iubirii noastre, o sim țeam atât de legată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ferpare de funeralii și bilete de loterie. Pe măsuță era o cutie muzicală din lemn sculptat și un ceas de buzunar Înghețat pentru totdeauna la ora cinci și douăzeci. Am Încercat să Întorc arcul cutiei muzicale, Însă melodia s-a Împotmolit după cîteva note. Am deschis sertarul măsuței de noapte. Am găsit un toc de ochelari gol, o unghieră, un flacon de tutun și o medalie cu fecioara de la Lourdes. Atîta tot. — Trebuie să existe pe undeva o cheie de la camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu. Vin din partea tatălui doamnei Monfort. — Ah, prea bine. Nurieta o fi jos, unde citește. N-ați văzut-o cînd ați urcat? CÎnd am coborît În stradă, am constatat că femeia cu părul argintiu și cu cartea În mînă rămăsese Împotmolită pe banca din piață. Am observat-o pe Îndelete. Nuria Monfort era o femeie mai mult decît atrăgătoare, cu trăsături sculptate ca pentru prezentatoarele de modă și pentru portretele foto de studio, căreia tinerețea părea să-i scape prin privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
numerelor prietene, vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a scos din încurcătură Vladimir, care șezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul se învîrtește. Cealaltă limbă stă nemișcată; s-a împotmolit parcă în mâlul unei ore și nu mai poate înainta. De aceea, vă dați seama, și mersul minutarului a devenit zadarnic. În fața peronului se întinde spre miazăzi un câmp. Cândva a fost, cred, cultivat. Acum e sălbăticit, acoperit cu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un hierofant? Să nu mai tânjesc după Caravella? Să nu mai uneltesc împotriva stăpânirii? Să devin un Mag? Un nemuritor? Sunt! CRONICA INFAMĂ îmi va fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument de agresiune, trebuie să mai fie și altele. Memoriză repede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
reușea să ne încălzească. Câinele se ghemuia la capătul patului, lângă picioarele noastre. Strivită de greutatea trupului meu, ea întreba: — De ce mă iubești? — Pentru că ești tu. Îmi luă mâna și o așeză pe pântecele ei. Mâna aceea mă obseda, se împotmolise într-o grădină de gânduri foarte triste. Italia mă cunoștea mult prea bine, ca să nu-și dea seama. — Ce ai? — Puțină febră. Mi-a adus un pahar în care bolborosea o aspirină. A avut poate un presentiment, dar l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cîndva totul. De la firul de iarbă pînă la Antonia; era o așa taină Într-un cărăbuș, Încît te duceai - de voie, de nevoie - cu gîndul la un Creator. Care făcuse lumea. Universul. Și pe Creator cine Îl făcuse? Aici se Împotmolea totul. Thomas nu mai pricepea nimic. O minte de om - de fel, mărginită - vroia, În orice, margini. Doar adevărații credincioși vedeau dincolo. Așa spuneau. Se duceau acolo nu atît cu gîndul, cît cu sufletul. Erau cu Dumnezeu, ziceau ei, peste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]