1,220 matches
-
a poetului - memoria - a devenit acum slăbiciunea sa și izvorul necontenit al durerii: „Să spun: era, a fost, cum nu spun/ despre brățara ta din cutie/ care este.../ Și să merg înainte, să-mi văd umbra întrecându-mă,/ să înaintez împovărat de soare/ (unde să mă feresc de el?)/ scăldându-mă în marea lui 1966,/ și să fiu viu fără de.../ Sunt o pădure de amintiri. E totul numai zvon” (Să povestesc). Cu volumul Hanibal (1972) poetul se adâncește tot mai mult
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
aruncate pe punte, împreună cu bine-cunoscutul os negru, prins de așa numita coroană. în cazul de față însă nu s-a procedat astfel. Carcasele celor doi monștri rămăseseră la pupa, iar corabia, încărcată cu capetele lor, semăna acum cu un catîr împovărat cu două samsare prea grele. între timp, Fedaliah se uita calm la capul balenei normale, privirea lui coborînd în răstimpuri de la zbîrciturile adînci ale acestuia la liniile din propria-i palmă. Iar Ahab stătea într-o asemenea poziție, încît matelotul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca să-i poți omorî în voie după aceea. Iată de ce, în asemenea ocazii, marinarii se folosesc de drug. Ambarcațiunea noastră avea trei drugi; primul și al doilea fură lansați cu succes, căci cașaloții atinși o luară la fugă împleticindu-se, împovărați de enorma rezistență a drugului pe care-l tîrau. Ai fi zis că-s niște răufăcători, stingheriți de lanțurile de la picioare. Dar în clipa cînd rudimentarul suport de lemn al celui de-al treilea drug era azvîrlit peste bord, el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a unei cucoane parfumate cu mosc, cînd trece printr-un salon încălzit. Cu ce aș putea oare compara cașalotul, din acest punct de vedere, ținînd seama de dimensiunile lui, dacă nu cu acel faimos elefant uns cu smirnă, cu colții împovărați de juvaeruri, pe care locuitorii unui oraș din India l-au trimis în întîmpinarea lui Alexandru cel Mare, pentru a-i cinsti cum se cuvine? Capitolul XCII SURGHIUNITUL La numai cîteva zile după întîlnirea cu vasul francez, un eveniment extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cumva lucrurile dintr-o perspectivă nepotrivită? • Urechile - Ce anume nu sînteți dispus să auziți? Vă feriți cumva să vă ascultați vocea interioară? • GÎtul - probleme de comunicare. V-ați Înăbușit furia și suferința? Vă exprimați sentimentele? Spuneți adevărul? • Umerii - SÎnteți prea Împovărat? Vă lăsați Întotdeauna ultimul pe lista dumneavoastră de priorități? E prea stresantă viața pe care o duceți? • Brațele - De cine sau de ce anume vă agățați? Vă este teamă să Îi dați drumul? Pe cine sau ce anume ați vrea să
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
țara noastră, trezise un viu interes în opinia publică. D-na Satmary a făcut tot ce omenește i-a fost în putință și i-a fost cu putință mult, fiindcă a avut și priceperea, și mila, și energia necesare celui împovărat cu o astfel de sarcină. Ca delegată în comisia centrală a municipiului, pe lângă d-na Botez, este și d-na avocat Margareta Ghelmegeanu, care s-a ocupat cu secția culturală, iar d-nele avocat Ella Negruzzi, Alex. Cantacuzino, Maria Pilat și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a găsit în viață un conflict dramatic puternic, transformarea în focul luptei de clasă a bătrânului oțelar Petru Arjoca, muncitor cinstit, însă cu o mentalitate înapoiată încă în anumite privințe. Dar autorul în loc de a adânci acest conflict principal, l-a împovărat și l-a risipit în numeroase episoade lăuntrice, crezând că astfel va spori efectul piesei (...). În această ordine de idei, în legătură cu piesele schematice, sărăcăcioase, articolul din Pravda arată că în asemenea piese întreaga varietate a dezvoltării vieții este turnată într-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
atinsă și începu să verifice clădirile, una după alta. În penultima se pomeni singur. Culoarele, ușile claselor, iar în clase, tablele și bucățile de cretă în șănțulețul tablei, dedesubt... Unele geamuri erau sparte, iar în penumbra unui sfârșit de zi împovărat de furtună, i se părea că recunoaște de asemenea acel moment foarte deosebit al lunii mai, când ultimele lecții ale anului se topeau în bucuria averselor puternice, a ciorchinilor umezi de liliac îndărătul ferestrei deschise, în întunericul furtunii care năpădea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru profunda și absolut necesara libertate de alegere a căii de înălțare spre divinitate a fiecărui om. Biserica noastră - scria filosoful de la Königsberg - va trebui în fine să se gândească în ce fel să se lepede de tot ce poate împovăra și apăsa conștiința. În teritoriile cucerite de la turci (ne referim acum exact la placa turnantă invocată mai sus, prilejuind, pentru o lungă perioadă, disputele între cele trei imperii ale căror granițe, dar și interese se atingeau: turc, habsburgic și țarist
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a descărca Totul depinde de acțiunea întreprinsă. Dacă cel ce visează încarcă (o mașină, de exemplu), înseamnă că are nevoie de ajutor pentru a lua cu el maximul de lucruri. Are probabil tendința de a se aglomera, de a se împovăra cu lucruri inutile. În caz contrar (dacă descarcă), înseamnă că este gata să se angajeze într-un proces de eliberare, de slăbire a frâielor, de curățare. Este în măsură să lase deoparte ceea ce a devenit inutil. Vezi Greutate și A
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să comunice plăcerea de a nu mai putea trăi decât făcând literatură, iar versurile celebrează indisociabil iubirea de viață și iubirea de literatură: „La Iasnaia Poliana-i un spațiu osebit / Pios ca o miroznă de-a lungul unui ev / Și ierni împovărate de nopți de antracit / Acolo zburdă Kitty în inima lui Lev”. A. dă expresie literară unui proces banal ca un clișeu, pentru că-l încearcă oricine, și magic, pentru că reușește puținora, ca alchimia, comutarea vieții sufletești în poem: „Iubitele, prădate, se-nturnă
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
smochinele - ca având putere de vindecare, ca niște medicamente miraculoase, dătătoare de viață, ce curățau arterele și netezeau pielea. Și ce spusese doctorul Müller părea să fie adevărat: deși avea numai patruzeci și doi de ani, fața Îi era scofâlcită, Împovărată de gușă, iar părul alb i se zburlea În părțile laterale ale capului, În timp ce tatăl meu, la patruzeci și opt de ani, lăsând la o parte cearcănele, era posesorul unui ten măsliniu fără riduri și al unui păr des, lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
colibri. Toate acestea mi-au fost sugerate de mingea de hochei care se apropia Învârtindu-se. Dar mai era ceva, ceva mult mai personal, care explica de ce eram eu ținta acesteia. Ce căuta Calliope pe postul de portar? De ce era Împovărată cu mască și apărătoare? De ce urla antrenoarea Stork la ea să apere lovitura? Ca să răspund simplu: nu eram prea bună la sport. Softball, baschet, tenis - eram un dezastru la toate. La hocheiul pe iarbă era și mai rău. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și un salariu asigurat. Țara în care trăim acum e un tărâm al contrastelor. Un loc în care paradoxurile se îmbină în mod armonios, în care elementele aflate în antiteză nu se exclud unul pe celălalt, ci se adună și împovărează mai mult populația deja chinuită de grija zilei de mâine. Sună telefonul. Capitolul 3 Pentru numele lui Dumnezeu! Unde au putut dispărea? Doar nu-s făcuți din aer ca să se evaporeze! Ceva trebuia să se întâmple ca să-mi strice dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
relativ ușor să-și păstreze autoritatea și să și țină în frâu membrii familiei. Așa a menținut pacea la Roma și în provincii. A adus îndestulare și prosperitate pentru toți. Acum însă, neputincios cum este, ajuns la capătul vieții și împovărat cu un trup bicisnic, simte cum se trezesc speranțe nebunești în cei din jur. Puțini mai vorbesc despre binefacerile liber tății. Unii din lașitate, ca să nu se spună că le e teamă de răz boi. Alții și-l doresc chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el, ca și pentru țăranii din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
necruțător care-i fusese dat. Japonezii înaintau ca niște furnici ce-și poartă hrana în spinare. Nu înaintau, ci mai bine zis se târau prin podișul larg, mereu neschimbat. Velasco și cei trei soli mergeau călare în jurul celor câțiva măgari împovărați cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în cele din urmă robul lui Său. Velasco auzea în urechi un glas: „Încerci acum să-i faci pe niște necredincioși să se boteze pentru propriul tău câștig. Nu cumva e o blasfemie și o batjocură? Prin taina botezului Îl împovărezi pe Domnul cu păcatele unor necredincioși. Nu cumva e o faptă trufașă?” Velasco încercă să strivească vocea pe care o auzea în urechi. Își făcu scut din niște cuvinte ale lui Iisus scrise în Biblie. Erau cuvintele rostite de Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
totul se desfășura după îndrumările primite de la Madrid. Totuși, starețul mănăstirii franciscane din Mexico și-a făcut milă de noi și ne-a trimis vin și mâncare la hanul la care stăteam. Cei doi călugări care au venit cu măgarii împovărați de aceste merinde mi-au înmânat o scrisoare de la stareț. Înăuntru am găsit mai multe amănunte decât auzisem eu la Roma despre starea de fapt din Japonia. Erau niște copii ale unor dări de seamă sosite din partea unei mănăstiri franciscane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în văzduh aripi înspăimântate și simți în nări miros de cetini arse. Văzu alergând pe cărarea de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul ogrăzii, trei călăreți din oastea dușmană, cu săbii sclipitoare, se opriră în fața lui și unul din ei îi vorbi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?" 20. (A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia tocmai aceleași lucruri ca Ieremia. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe bărbatul ei mai pe urmă. Nu împovărat de o grozăvie precisă, ci subțiat ca un semn de întrebare, căutând să priceapă un eveniment care nu avea rost în casă la el. În schimb, spălătoreasa familiei noastre, Dumitra, avea despre moarte, cu toată neghiobia ei, idei mai precise
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Când muzica te amețește, când ești unul din rarii fericiți care are un astfel de narcotic prețios la dispoziție pentru necazuri, când ai nevoie de sunete zilnic și asculți fără să observi trecerea orelor, atunci spiritul critic nu-ți mai împovărează emoțiile. Cred că o bucată muzicală își are decorul ei (întotdeauna însă în singurătate), și un concert public, o despersonalizează, o abstractizează, o face să-și piardă din esența magică. Poate din cauza aceasta concertele simfonice sau opera apar vulgare. În
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]