6,091 matches
-
a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n zori de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi, formînd o pistă accidentată și sinuoasă, dificilă și riscantă, marcată deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă, Încercînd să facă În așa fel Încît aceasta să Îl ascundă, interpunîndu-se mereu Între el și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pîndi de acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece minute mai tîrziu, tăcerea puse stăpînire pe insulă și miile de păsări marine Începură să se Întoarcă, tremurînd, la locurile lor. CÎnd Niña Carmen se trezi, după ce trecuse amiaza, descoperi că era lungită pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
râd. fața, scriu, doctorul zice c-o să-mi lăcrimeze rana. Totuși, măcar cineva a observat. În tot acest timp, am fost calmă. Eram imaginea calmului. Niciodată, niciodată nu m-a cuprins panica. Mi-am văzut sângele și mucii și dinții împrăștiați peste tot pe bord imediat după accident, însă isteria e imposibilă fără un public. Să te cuprindă panica fără nimeni în jur e ca și cum ai râde singur într-o cameră goală. Te simți de-a dreptul caraghios. În clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
i-am zis lui Evie: Acolo o să pozăm mâine. Deci, directorul de imagine zice acum: — Evie, poți să urci cu câteva mașini mai sus pe morman? Iar asta purtând tocuri înalte, dar Evie urcă. Mici diamante de sticlă securizată sunt împrăștiate peste tot pe unde ai putea să cazi. Cu zâmbetu-i mare și șic, Evie zice: — Cum a fost mutilat mai exact fratele tău? Nu poți păstra un zâmbet adevărat decât până la un punct, după aia se cheamă expunere dentară. Directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un umăr sau altul. Nu trebuie să fac nimic altceva decât să îndrept pușca. Știm cine ești, Daisy St. Patience, zice una dintre ele, aprinzând o țigară. Cu așa o față, Brandy numai despre tine vorbește. Prin toată camera sunt împrăștiate scrumiere mari, mari, din 1959, din sticlă jivrată, așa de mari că trebuie să le golești doar o dată la doi ani. Cea cu țigara îmi întinde mâna ei lungă cu unghii de porțelan și zice: — Eu sunt Pio Rhea. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy dă să se ridice și se proptește într-un cot. — E vorba de Ellis, zice domnul Parker prin ușă. Cred că ar trebui să veniți jos. Domnișoară Scotia, fratele dumneavoastră are o criză sau ceva. Medicamente și cosmetice sunt împrăștiate peste tot pe mobilierul acvamarin, și Brandy e lungită pe pardoseală pe jumătate goală într-o ploaie de pilule și capsule și tablete. — E fratele ei vitreg, strigă Brandy înapoi. Clanța se scutură. — Trebuie să mă ajutați, zice Parker. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
folosi o torță de pârjolit porci. — Visătoareo, îmi zice Evie. Revino printre noi. Toată hala aia cu porci e prea bocnă pentru cineva care poartă o rochie din oțel inoxidabil. Băieți în cămăși albe termoizolante și cizme cu tocuri joase împrăștie aburi supraîncălziți acolo unde înainte erau măruntaiele porcilor, și eu sunt pregătită să fac schimb de joburi cu ei. Sunt pregătită să fac schimb de joburi până și cu porcii. Lui Evie îi zic: — Poliția n-a vrut să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în larg de coasta vestică a feței sale. Blonda e doldora de perle și ceea ce-ar putea fi scânteieri de diamante ici-colo. Pare foarte fericită. Pun cartea înapoi în buzunarul interior al jachetei lui Brandy. Culeg cosmeticele și medicamentele împrăștiate pe dulăpioare și le pun la locul lor. Soarele intră prin geamurile-hublou într-un unghi jos, jos, și oficiul poștal se va închide curând. Mai trebuie să ridic banii de asigurare ai lui Evie. Cel puțin jumătate de milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să scape de povară, își făcu drum în apropierea lui Pangratty. Ministrul Coriolan Popa, ei, nu era chiar ministru, dar conta mai mult decît o jumătate de guvern, molfăia un pateu cu brînză, pe care îl ținea cu vîrful degetelor, împrăștiind firimituri în jur, încuviința fără nici o expresie ceva ce explica inginerul Corvino. Italo Balbo își potrivea nervos eșarfa azurie de pe piept și se străduia să zîmbească, umezindu-și buzele cu vîrful limbii. Avea dinți puternici, albi-scînteietori și din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el puțin din duhul puterii doar o clipă, atunci Golemul va răsturna lumea cu fundul în sus. Guvernul simțea că îi fierbe cazanul sub picioare și pentru că nu vor să se dea jos de pe el, să lase aburii să se împrăștie, măcar pentru o vreme, vor să-l ferece, să-l țină strîns cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în stare să-l aducă pe domnul Caraiman să stea cocoțat chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca în dreptul lor. Dar nu se mișcară, nu se împrăștiară, așa cum le va fi spus instinctul. A întins mîna după armă, o pușcă lisă, belgiană, anume făcută pentru păsăret. Era încărcată ca de obicei. Atunci l-a auzit pe țăranul de pe crupă "Doamne, mîndre mai sînt, ca niște regine". Brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un fel de stat-major ad-hoc. Membri de rînd erau împrăștiați printre copaci, beau bere la sticlă, fără să scoată un cuvînt, supravegheau zona, cu toate că începuse să se întunece și nu prea aveai ce vedea. De cîte ori s-au întîlnit acolo nu și-a făcut apariția nici măcar un sergent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a sărit din scaun, răsturnînd un teanc de hîrtii, care s-au împrăștiat pe podea. "Cum a spus, cum a spus, " Consiliul se ocupă singur!"?" Directorul Serviciului devenise brusc agitat, roșu la față, transpirase de parcă l-ar fi apucat fierbințelile. "E nemaipomenit, chestia asta n-o știam, pur și simplu n-o știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i‑am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni‑s de‑ajuns pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]