4,324 matches
-
să citești totul, de-a valma, pentru că ar fi sinucidere curată. Și să nu-mi fac griji, mai are o droaie de lucruri interesante pentru mine, dar deocamdată abia așteaptă să mă fac bine. Deci stăteam în pat și cercetam împrejurimile, pentru că cel mai adesea îmi dădeau să citesc Vremuri fericite. Aproape în fiecare număr era cel puțin un articol care se ocupa de „catastrofa deosebit de norocoasă“, scoțând la iveală tot felul de amănunte, unul mai palpitant decât altul. Stațiunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îl scrisese de un an. N-a mai scris pe urmă decât că s-a gândit și s-a tot răzgândit și că totuși mă primește în rândul evreilor. Se zicea că eu eram cel mai bogat om de prin împrejurimi. Și într-adevăr am avut un an plin. Vara m-am plimbat cu Amália, toamna cu Igor Gherasimov pe muntele Kármel. Pe Amália o înmormântasem deja, iar eu tocmai făceam cafeaua pentru cină. Cafea proastă și pâine tot proastă, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tunet la mare distanță. Liniștea nu era deloc pașnică. Atmosfera era statică, amenințătoare, ca și cum casa s-ar fi izolat într-un mod bolnav de restul lumii, infectând aerul din jur. Lucrurile care nu erau folosite putreziseră și parcă infestau toate împrejurimile. M-a trecut un fior. Dacă ar trăi vreo vietate sub această grădină, nu aș vrea să o întâlnesc nici măcar la lumina zilei. Stephen părea să nu fi avut obiceiul de a intra în studioul lui Lee; i-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ascundă aurul undeva acasă dar renunță repede la această idee. Nu avea încredere în nici o ascunzătoare din gospodărie. Acolo nu exista nici un loc ferit de privirile femeii, așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fost dor de locurile astea. Nu vreau să plec de aici, chiar dacă este o localitate micuță și cu un viitor destul de incert. Sunt atașată de orășelul acesta, chiar îl iubesc. Îmi plac oamenii de aici, îmi plac locurile din împrejurimi și nici nu-mi trece prin minte să plec vreodată în altă parte. Toma se răsucise puțin în fotoliu ca să o vadă mai bine. Își rezemase capul în palmă și o privea ascultând-o atent. Rostea cuvin tele cu patimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coarne și porni în jos pe drumul pe care venise. Se opri preț de câteva clipe imediat ce trecu de linia copacilor, numai cât să i se obișnuiască ochii cu lumina mai scăzută de acolo și să cerceteze mai în amănunt împrejurimile. Apoi se afundă în pădure. Era necesar să se concen treze la mai multe lucruri. În primul rând, nu trebuia să se abată de la direcție. Dacă pierdea orientarea, putea să se rătăcească și să nu mai ajungă niciodată la drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
destul de mult. Chiar dacă acum nu se mai simțea amenințat, asta nu însemna neapărat că primejdia trecuse cu adevărat. Gândul acesta care îi încolțise acum în minte nu-i dădea pace. Se hotărî să rămână în continuare vigilent. Cercetă din nou împrejurimile și porni grăbit mai departe. Nu voia decât să iasă din pădure cât mai repede. Ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit era să-l apuce noaptea acolo. După ceva timp îndoiala începu din nou să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Oricum, animalul avea gâtul tăiat, doar nu era să-l aducă viu! Acum, deja ajunsese acolo unde credea că se ascunde vărul său. Tabăra scăldată în lumină se vedea foarte bine de acolo. Se opri în loc cercetând cu atenție împrejurimile. Era foarte posibil ca Burcilă să fi renunțat la intențiile lui și să se fi întors la locul său de veghe. Însă lângă foc nu se vedea țipenie de om, flăcările mai scăzuseră puțin în intensitate dar continuau să lucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu o viteză incredibilă. Alunecau pe lângă trunchiurile albicioase ale copacilor cu repeziciune. Inspectorul se strânsese lângă Moș Calistrat, temân du-se să nu se lovească de acestea. În curând se aflau pe drum. Se opriră câteva clipe scrutând cu atenție împrejurimile. Apoi bătrânul îl trase din nou după el. Mergeau, sau mai bine zis, pluteau spre oraș. De data aceasta, viteza era puțin mai mică. Nu-i aici! spuse Calistrat, când primele case din Baia de Sus apărură de după ultimul cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să gesticuleze. Imediat ce dăduse cu ochii de tabără, Cristian Toma intrase în pădure și căutase un loc de unde să poată observa nestingherit împrejurimile. Se ascunsese în spatele trunchiului unui gorun bătrân, chiar în fața porții principale. Ileana avusese dreptate, lucrurile se schimbaseră față de cum le lăsase el în urmă cu trei ani. Se afla chiar în locul unde, împreună cu Moș Calistrat, pătrundeau în pădure ca să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu noaptea când ajunsese la casa lui Calistrat. În mai puțin de un sfert de oră, întunericul urma să fie deplin. Ocolise prin pădure și ajunsese în partea din spate a curții. Ascuns între copacii din marginea lizierei, Boris studia împrejurimile. Ferestrele erau întunecate și nu se vedea nici o mișcare în toată gospodăria. Văzând cât de tăcută era casa, începea să creadă că moșneagul nu se află acolo. Cu atât mai bine, își șopti el în gând. Dacă așa stăteau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând straniu îi încolți în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră, însă fumul își schimbase culoarea. Intrarea în grotă nu se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi încercat să cerceteze împrejurimile. Era o sferă întunecată, mult mai înaltă decât mașina care începu să se apropie repede de el. Grăbit, ridică geamul portierei și se ghemui în scaun. Negura îl înconjura deja din toate părțile, după care începu să se întindă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înapoia el de la Bacău. Prin preajma luncii pârâului Dunavăț erau numai păduri. După de s-a înapoiat, boierul s-a învoit cu acești oameni ca ei să-și facă case în acea luncă de pe moșia lui, cu lemne tăiate de prin împrejurimi, se crească vite și animalele care le trebuie pe lângă case și, în schimb, să muncească cu palmele și cu vitele numai pe moșia lui. Nu aveau voie să muncească pe la alți boieri, prin împrejurimi. Oamenii sau învoit așa cu boierul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui, cu lemne tăiate de prin împrejurimi, se crească vite și animalele care le trebuie pe lângă case și, în schimb, să muncească cu palmele și cu vitele numai pe moșia lui. Nu aveau voie să muncească pe la alți boieri, prin împrejurimi. Oamenii sau învoit așa cu boierul și au început să-și facă case fiecare dup puterea lui. Se zice că cel care a bătut primul par în lunca Dunavățului și și-a făcut cas a fost acel Vasile Bârgăuanu. Oamenii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mitruț Bănuț, prin societatea „Aeroteh”, devine proprietar și urma al Rosetteștilor. La „moșie”, Mitruț a construit o vilă, casă de vacanță, modernă, cu toate utilitățile, la care vine destul de des cu familia, cu prietenii sau cu oameni de afaceri, străbate împrejurimile cu ATV-urile și se oprește la un locă de suflet: Fântâna lui Dugheanu, acolo unde a amenajat un mică lac. Aici se simte el cu adevărat liber, degajat de toate grijile, stă de vorbă cu oamenii, se leapădă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atribuită exclusiv femeilor și tot lor li se datoreaz cultivarea plantelor pe lângă locuințele din lemn și lut, după cum dovedescă resturile de chirpică ars, având în compoziție paie și pleava cerealelor. În zona noastră de interes, pe valea Dunavățului și în împrejurimi, au fost descoperite resturi de cultură materială care se încadrează epocii neolitice și de trecere la epoca bronzului, care demonstrează vechimea locuirii pe aceste meleaguri. Complexul cultural „Cucuteni” considerat „un unicat în Europa de acum 5.000 de ani, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arhivele, fișierele și ștampilele erau situate în miezul orașului și, într-un fel, îl constituiau în mod organic, dar și pentru că unii dintre membrii săi, cel puțin trei miniștri, câțiva secretari și subsecretari, precum și vreo doi directori generali, locuiau în împrejurimi, asta ca să nu mai vorbim de acei funcționari care în fiecare dimineață și în fiecare seară, într-un sens și în celălalt, erau nevoiți să folosească trenul, metroul sau autobuzul dacă nu dispuneau de transport propriu sau nu voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l obsedează, dar Strickland, hărțuit neîncetat de lupta lui cu tehnica, a izbutit poate și mai puțin decât alții să exprime viziunea pe care o vedea cu ochii minții; însă în Tahiti mediul i-a fost favorabil. A găsit în împrejurimi accidente necesare pentru ca inspirația să-i capete eficacitate, și picturile lui ulterioare cel puțin au sugerat ceea ce căuta. Ele ofereau imaginației lui ceva nou și straniu. E ca și cum în această țară îndepărtată, spiritul său, care călătorise fără trup căutând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare dată special pentru asta din buzunarul de la vestă, pentru că avea adesea acest capriciu, care-i făcea mustața să se mânjească de gălbenuș auriu. În așteptarea ouălor, cerceta cu privirea metru cu metru împrejurimile, șuierând, cu mâinile la spate, în vreme ce ceilalți căutau în continuare să se încălzească. Și vorbea, nu îl mai oprea nimeni. Pe buzele sale nu mai era Belle de jour, deși îi spunea și el odată astfel, îl auzisem eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta pălărie. S-a Întors grăbit la University 12, și-a lăsat acolo melonul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mesei. ... Se afla Într-o Încăpere, iar Carling Îndruga ceva despre nodul de la șiretul lui de la pantof. — N-are ’portanță, a reușit să articuleze, amețit, Amory. Dorm ’călțat. ÎNCĂ ALCOOLIZAT S-a deșteptat râzând și ochii săi au evaluat leneș Împrejurimile: se afla Într-un dormitor cu baie dintr-un hotel decent. Asta era clar. Capul i se Învârtea, iar În fața ochilor se formau, se Încețoșau și se destrămau imagine după imagine, dar, dincolo de dorința irepresibilă de a râde, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să le lărgești. Ia aminte, băiete. Dar trebuie să ți se scoale ca lumea, altfel n‑ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe parbriz și‑apoi va trebui să cureți. Rainer își înghite voma care nu mai are un gust la fel de bun ca înainte, când șnițelul era intact și nedigerat. Omul ăsta îi face mamei toate chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lege ca monumente ale naturii. Hans vrea s‑o protejeze pe Sophie tot restul vieții și, cu ocazia asta, să petreacă mult timp în aer liber. În curând salonul de înghețată o să‑și deschidă porțile și o să primească tineretul din împrejurimi. Hans se bucură deja la gândul că va mânca înghețată de zmeură la cutie și o va invita și pe Sophie. Mai e puțin și vine vara, iar atunci poate - ba nu, chiar sigur - o s‑o poți vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aduce profit. Frumusețea incredibilă și extravagantă a acestui oraș se impune aici într‑un mod atât de iresponsabil, încât până și Rainer încearcă să‑și țină gura, ceea ce totuși nu‑i reușește și începe numaidecât să laude, cu multe vorbe, împrejurimile. Aerul este absolut translucid, ca aspicul de pe o tartină de la Gerstner, iar aspicul, la rândul lui, ar putea spune despre sine că e limpede ca aerul de deasupra viilor. Părăsesc poteca bătută și o iau haotic, așa cum le e felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]