1,000 matches
-
bluze mulate care Îi scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca de noroi de dedesubt Împroșcând pete negre pe fusta ei de culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul unui alt șir interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj atât de urât fără nici un fel de rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că era dimineața devreme. Ploaia Încetase, iar viața părea frumoasă, aproape suportabilă. Cu toate că traficul era Încă infernal, iar stăzile pline de noroi, mirosul Înviorător de după ploaie dădea Întregului oraș un aer sacru. Ici și colo copiii țopăiau prin bălți, se Împroșcau cu noroi, se delectau comițând păcate ușoare. Dacă a existat vreodată un timp potrivit pentru păcătuit, atunci trebuie să fi fost chiar În acel moment trecător. Unul din acele momente rare când aveai sentimentul că Allah nu doar veghea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în accelerarea bătăilor inimii. Vopeseaua aurie din fundal se cojea, iar vechimea vopselei nivela detaliile hainelor, dar intensitatea și scrutătura privirii Fecioarei erau vii. Zoia simți lacrimi șiroindu-i pe față și se gândi la toți bărbații care și-au împroșcat sămânța în ea și la toți copiii nenăscuți și neobotezați pe care i-a purtat în pântece și i-a pierdut. Își dădea seama că, în fața acelor ochi, nu mai avea nimic de ascuns. Privirea Fecioarei le știa pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sat, poate nici în lume, căruia i l-aș lăsa pe Găsit, mai bine l-aș omorî. Curios, dând încet din coadă, animalul continua să se uite la ei de la distanță. Cipriano Algor se aplecă și chemă, Găsit, vino încoace. Împroșcând cu apă în toate direcțiile, câinele mai întâi se scutură tot, ca și cum de stăpân se putea apropia doar arătând decent și prezentabil, apoi dădu fuga, ajungând în clipa următoare, cu capul apăsat pe pieptul lui Cipriano Algor, cu atâta forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente Îi cad furnici moarte pe după ochelari, În urechi și pe piele, cu aripile lor transparente lipite de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
duse să pescuiască o sticlă de vin din frigiderul ei încăpător. Nu că ar fi avut nevoie de cine știe ce scuză, de fapt. Se întoarse cu două pocale care l-ar fi mulțumit și pe un senior medieval revenit acasă după ce împroșcase cu săgeți la Crecy. Când e nunta? Soph și Lottie pot să fie domnișoare de onoare? — Da, te rog! se entuziasmă Lottie. Pot să port o rochie albă cu fundițe roz, ciorapi de dantelă, balerini roz și flori naturale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încât drumul prin oraș, în traficul de seară, i se păru insuportabil de lung. Trebuia să organizeze o nouă campanie în privința traficului. Traficul din Woodbury la ora de vârf devenea la fel de problematic ca în Londra. Intră în viteză pe alee, împroșcând pietriș în stil barbar, ceea ce avea să-i facă pe vecini să tragă perdelele pe toată strada. Ușa de la intrare era deschisă, lucru surprinzător, dat fiind că maică-sa era mai preocupată de siguranță decât un șeic saudit. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lumea n are cai. N-are cap, deci n-are fes, Și e doar într-o ureche; Este o unealtă veche Și înțeapă mai ales. Mlădioasă ca o iușcă Și apare din senin. Pe cei neatenți îi mușcă Și-i împroașcă cu venin. Sper să nu comit o gafă, Dacă o descriu așa: Are gâtul de garafă, Seamănă cu-o macara Cu urechi și cu cornițe Și cu hainele pestrițe. Voind lumea să o vadă, Scoate capul prin zăpadă. Câte-n
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Tokyo. Orașul acela contractează inimile. Oamenii devin irascibili, ca tine. Nu e pentru mine... Dacă mai mănânci mult, o să-ți deranjezi stomacul. Takamori și-a lipit fața de fereastră. Trenul mergea acum de-a lungul unui râu ce părea că împroașcă stropi reci. O fată din sat trecea podul pe bicicletă. „Și Gaston a trecut pe aici“, gândi Takamori. „A privit și el același peisaj, probabil. Ba nu, Gaston a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Sally, cu o expresie oripilată. Spune-i că nu e treaba ei. N-aș face asta, am răspuns zîmbind. Oricum, e tare drăguță și sînt convinsă că o să fim bune prietene. Fran pufnește Într-un asemenea hohot de rîs, că Împroașcă toată masa cu cafea. — O, Doamne, Îmi pare rău. Își șterge ochii, apoi se Întinde să mă bată ușurel pe mînă. Uneori ești atît de naivă. — De ce? Pentru că Într-adevăr Îmi place viitoarea mea soacră? — Tuturor le plac viitoarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întreba de ce se purtau astfel, iar eu n-am putut decât să presupun fie că erau în refacere, fie că pregăteau ceva. A treia zi spre amiază avarii s-au aliniat, și-au întins arcurile și, în valuri, ne-au împroșcat cu roiuri de săgeți. Nimeni n-a fost lovit, deoarece au acționat lent, permițându-ne să ne adăpostim pe după creneluri. De fapt, nu intenționau decât să măsoare distanța tirului. Unul dintre veterani m-a informat că Romilde era și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îi povestise Întotdeauna totul, până În cele mai mici detalii. Știa chiar și gustul spermei lor. Grețos, ca niște brânză acră. Valentina se rușina când Îi Întâlnea pe vreunul dintre băieții aceia. Sperma n-o văzuse niciodată. Știa că băieții o Împroașcă din cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e tare. Valentina n-ar fi supt niciodată, chiar niciodată cocoșelul unui băiat. Numai gândul la asta o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aproape...se opri. Era doar la câțiva centimetri de mine, îi auzeam răsuflarea. Privi spre leagăn și frânghia ce-l susținea. Mă dădu jos, printre frunze cu o mișcare iute a mâinii. M-am uitat la el nervoasă și-l împroșcasem cu o mână de frunze argintii și aurii ale copacului. Eram pe jos, iar el deasupra mea cu o frunză verde în vârful capului, se aruncă peste mine în morman și așa începu bătaia dintre noi. Zâmbeam, râdeam și eram
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un drept de vizită, da... O lăsă să se destindă și să se bucure o clipă Înainte de a continua. - Cu condiția să ai asupra dumitale un microfon ca să vă pot auzi conversația. Efectul scontat se vădi pe loc: Gwen Îl Împroșcă pe polițist cu tot disprețul ei. El se mulțumi să dea din umeri și să-i spună că nu avea de ales. O simți tremurînd de mînie cînd În cele din urmă acceptă. Yvonne rămase de gheață cînd fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
băbătii, avu un șoc dureros descoperindu-le pe adolescente. Erau patru, Între cincisprezece și șaptesprezece ani, lângă dușuri, chiar În fața șirului de chiuvete. Două dintre ele, În slip, Își așteptau rândul; celelalte două se zbenguiau ca niște zvârlugi, sporovăiau, se Împroșcau cu apă, scoteau mici chiote: erau goale pușcă. Spectacolul era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână, se lipi de suportul chiuvetei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
liberă, spun panicată. Ați zis că e OK, că vă pot lăsa o cină rece... Se vede treaba că a uitat complet de conversația noastră. — Da, spune pe un ton pus pe harță, dar asta a fost înainte să-i împroști cu cafea pe musafirii noștri. Și înainte să-ți petreci toată dimineața aranjându-ți părul. Poftim ? E atât de nedreaptă că nu am replică. — Sinceră să fiu, Samantha, mă aștept la mai mult din partea ta. În seara asta vei rămâne acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de greață, îmi amintesc cum, a doua zi de după cele întâmplate, a insistat să rămân unde sunt, și să nu mă întorc. De-asta. A vrut să nu-i stau în cale ca să nu mă pot apăra. Ca să mă poată împroșca în voie cu noroi. Și eu care am avut încredere în el... Total și absolut. Ca o idioată, ca o idioată și-o tembelă fără pic de minte. Respir greu, cu efort, dureros. Toate îndoielile mele au dispărut. Arnold e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hîrtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă pot abține și izbucnesc În rîs. Hai că beau și eu cu tine, zice, dîndu-mi un pahar. N-am mai băut niciodată. Își pune un deget de lichior, ia o gură și e atît de șocat că aproape mă Împroașcă cu restul. Vorbești serios ? — Îhm, ce bun e ! Are gust de sărbătoare, de Crăciun ! — Mie mi se pare că are gust de... Clatină din cap. Dar mai bine mă abțin să-ți spun ce gust mi se pare că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sine, spun iute. Îi urăsc pe cei care... care... Shit. Hai, c-am dat-o de nu se poate. Iau repede o gură mare de șampanie, dar Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian, da ? — Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de lemn ce semănau cu figurile lui Selat, iar crengi n-aveau decât sus de tot. Crengile acelea care păreau a fi și frunze În același timp, erau tare lungi și se răspândeau de jur Împrejurul copacului de parcă ar fi fost apa Împroșcată de o piatră aruncată Într-o baltă - sunt sigur că știi despre ce fel de copaci Îți spun. Pfuuh, crengi ce se asemuiau cu apa Împroșcată de o piatră, am spus... Nu era prima oară când zăream cum formele trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
timp, erau tare lungi și se răspândeau de jur Împrejurul copacului de parcă ar fi fost apa Împroșcată de o piatră aruncată Într-o baltă - sunt sigur că știi despre ce fel de copaci Îți spun. Pfuuh, crengi ce se asemuiau cu apa Împroșcată de o piatră, am spus... Nu era prima oară când zăream cum formele trec de la lucruri moarte, la copaci și flori, de la copaci și flori, la animale, și de la acestea din urmă, la oameni, de parcă toate cele aveau prea puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei și, În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la fiecare Început de zi, după care, văzând că erau la cheremul apelor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
genunchi, căutând vintrea, dar reușii să strâng coapsele. Atunci, l-am mușcat de gât, cu putere, numai că Scept ăsta era tare puternic și, uitând parcă de durere, se smulse dintre dinții mei. Sângele prinse a-i curge din beregată, Împroșcându-mi fața, dar blestematul reușise să-mi treacă un braț pe după gât, În timp ce cu celălalt mă apăsa pe bărbie, gata-gata să-mi dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care mă scosese de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]