773 matches
-
a fost stabilită cam la 4 km. de drumul județean Timișoara - Buziaș, la 2 km de Bucovăț. Nemulțumiți de acest amplasament al satului, câțiva săteni au luat drumul Bucureștiului și au reușit mutarea localității lânga șosea. Fiecare familie a fost împroprietărită cu pământ. Activitatea de bază a satului a fost agricultura. La marginea satului s-a constituit, după înființarea localității, o pășune pentru animale, prin cedarea, de către fiecare familie, a unui teren de câte 1,20 hectare.<br> Biserica din sat
Albina, Timiș () [Corola-website/Science/301334_a_302663]
-
de protecție a terenului, considerat sacru în perioada interbelică, era ocupată de mulți ani de locuințe private. După Revoluția din decembrie 1989, Primăria comunei Miroslava care a administrat pentru o perioadă terenul pe care se afla monumentul respectiv l-a împroprietărit pe nepotul ultimului paznic al monumentului cu o suprafață de 1.200 de metri pătrați situată chiar în incinta ansamblului. Noul proprietar a demolat cantonul paznicului și a construzit acolo o casă cu etaj. Astfel, din cei aproape 2.800
Mausoleul Eroilor din Iași () [Corola-website/Science/300098_a_301427]
-
sosit aici împreună cu Al. I. Cantacuzino, Nicolae Pisoski și Baligot de Beyne. În septembrie 1864, el sosea din nou la palat, unde a rămas aproape o lună, după promulgarea Legii rurale din 14/26 august 1864, prin care au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol peste 400.000 de familii de țărani, iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină. El a fost așteptat de 6.000 țărani care au venit să-i
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
și Bistrețu create în perioada 1896-1897 ca urmare a secularizării averilor mânăstirești și a împroprietăririi țăranilor. Bistrețu s-a creat ca sat pe fosta mânăstire Crasna în 1896 din locuitorii numiți « Noi însurăței » deoarece aici erau aduși numai tineri căsătoriți împroprietăriți cu câte cinci ha de pământ. A fost numit Bistreț după Balta Bistrețului. Satul Tismana s-a creat cam în aceeași perioadă, din țăranii împroprietăriți ai satelor Batoți și Crivina. Faptul că satele menționate au sub 100 de ani vechime
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
de Olariu C. T. în anul 1935, de la curtea boierului Cazanir din comuna Baia, văzut de Onofrei Ghe., Dron V, Olariu S., Boboc Ilisei, Boboc Gavril, Boboc C. precum și de fostul învățător Onofrei V., menționa că în anul 1864 au fost împroprietăriți 64 de clăcași cu o suprafață de 136 fălci de pământ, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Din discuțiile cu bătrânii satului, în special cu Boboc S. Ilisei, Antochi N. Dumitru și cu bunicul meu, Olariu C. Gheorghe (1876-1944) rețin că
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
teritoriul întregii Rusii. Ținem să reamintim că în manuscrisul adus de Toader C. Olaru de la curtea boierului Cazanir din Baia în anul 1935 și pe care l-am menționat mai sus, se arată că biserica de la Fagii Groși a fost împroprietărită în anul 1812 de către boierul Slăvescu din com. Baia cu suprafața de 8 fălci de pământ, satul fiind până în anul 1880 pe moșia boierului din Baia. Deci secția bisericii este dată în anul 1812 înainte de marea împroprietărire. În anul 1976-1978
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
făcea parte din plasa Cricov și era formată din satele Iordăcheanu, Mocești și Plavia, adică doar cele de pe malul stâng al Cricovului Sărat. Comuna avea în total 287 de case de locuit și 1.141 de locuitori. În 1864 fuseseră împroprietăriți din comună 136 de țărani. Comuna nu avea școală, copiii învățând la școala din Urlați; în comună era câte o biserică în fiecare sat — cea din Mocești ridicată în 1694, cea din Plavia în 1814, iar cea din Iordăcheanu în
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
și Târzia . În anul 1894 satul Târzia avea 65 de case, 66 de familii și 289 locuitori, din care 145 bărbați, 144 femei, 8 evrei și 70 de contribuabili. Atunci vatra satului ocupa circa 10 ha. La 1864 au fost împroprietăriți 3 fruntași, 10 pălmași și 35 codași, stăpânind 143,5 fălci. În 1879 s-au împroprietărit 5 însurăței cu 15 fălci, în 1889 au cumpărat 15 loturi a câte 5 ha. fiecare. Numele satului este legat de cel al pârâului
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
locuitori, din care 145 bărbați, 144 femei, 8 evrei și 70 de contribuabili. Atunci vatra satului ocupa circa 10 ha. La 1864 au fost împroprietăriți 3 fruntași, 10 pălmași și 35 codași, stăpânind 143,5 fălci. În 1879 s-au împroprietărit 5 însurăței cu 15 fălci, în 1889 au cumpărat 15 loturi a câte 5 ha. fiecare. Numele satului este legat de cel al pârâului ce trece pe aici. După opinia d-lui Grigore Sturzu , fost director al școlii , denumirea satului
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
Dumitrache Postelnicu împreună cu soția dumnealui Ralița și cu osteneala locuitorilor săteni, în zilele prea-înălțatului domn Alexandru Ghica Vodă, leatu 1834. S-a reparat la anul 1892”, iar cea din Fulga de Jos datând din 1890). În 1864, sătenii au fost împroprietăriți cu de teren de pe moșia Fulga, deținută de Mihail Xanto și la 1900 se îndeletniceau cu agricultura, vânzându-și produsele la [[Ploiești]] și [[Mizil]]. [[Fișier:Scoala fulga de jos.JPG|thumb|left|Monumentul eroilor din fața școlii din Fulga de Jos
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
km, iar al doilea oraș ca mărime al țării, Brașov, la distanța de 100 km. Făra a exista dovezi scrise se știe că localitatea Scorțeni a fost formată în jurul anului 1600, când patru căpitani ai lui Mihai Viteazul au fost împroprietăriți în aceste locuri. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în localitatea Scorțeni se produce îmbunătățirea nivelului de trai, principalul motiv fiind exploatarea petrolului din pădurile care înconjoară localitatea și astfel economia locală nu se mai limita doar la agricultură. Țițeiul
Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/301726_a_303055]
-
pentru Culte, Primăria Alma și credincioșii din Giacăș . Curentul a fost introdus în anul 1965, cheltuielile fiind susținute de Zosim Stoica. Tot el a donat gardul de fier, care împrejmuiește biserica. La reforma agrară din 1921, biserica greco-catolică a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât biserica a avut, în perioada interbelică, o suprafață
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova (1897), parte din Marele Dicționar Geografic al Romîniei, menționa Sângeru drept comună a plășii Podgoria, având în subordine și satele Butuci și Mireș. Se preciza, de asemenea, că în urma reformei agrare din 1864 fuseseră împroprietăriți 336 locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, conform acestei surse, în comună trăiau 2095 de locuitori, și existau acolo o moară cu aburi, o școală și patru biserici ortodoxe — două în Sângeru (una fondată de Alecu Văcărescu în 1816
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
în comuna Bărcănești din județul Prahova, Muntenia, România. Localitatea este situată la sud de Municipiul Ploiești. Din centrul municipiului Ploiești și până la Tătărani sunt numai 4 km. Prima atestare documentară provine din secolul al XVI-lea. Domnitorul Mihai Viteazul a împroprietărit cu pământ pe vistiernicul său, Paharnicul Bărcan, lângă actualul teritoriu al municipiului Ploiești. de asemenea boierii din neamul Mavrocordat și-au pus amprenta asupra comunității prin construcția unei biserici și a unei școli pe fosta vatră a satului. La sfârșitul
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
de bordeie căreia i-au dat denumirea de Tomșani după numele fostului lor căpitan. Până pe la sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului al XX -lea, satul Tomșani a fost un sătuleț mic și sărac, cu toate că unii țărani au fost împroprietăriți prin reforma agrară din 1864 dată de Cuza Vodă, sărăcia dăinuind datorită faptului că pământul era muncit empiric, cu unelte primitive. O frescă a satului Tomșani din acea perioadă o găsim ilustrată în romanul "Din vremea căpitanului Costache", în prefața
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
România. Satul Drăgușeni a luat naștere în anul 1924. Baza a fost pusă de circa 60 de familii, majoritar maramureșene. Localitatea a luat ființă ca urmare a Reformei agrare din 1921 când un numar de circa 40 familii au fost împroprietărite . Împroprietăriții proveneau în parte din Maramureșul istoric. Satul a fost prevăzut că o ulița a localității Turulung. Localitatea este situată pe drumul european E81 Satu Mare - Ciuperceni - Halmeu, pe unde se face trecerea graniței cu Ucraina. Este situată în Câmpia de
Drăgușeni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301762_a_303091]
-
numar de 24 de ruseni, morăreni, dumbrăveni au fost împușcați și măcelăriți, corpurile acestora fiind aruncate în baltă Zălăuașului de lângă Aluniș. După revoluția din 1848, în 1854, situația socială și economică a huducenilor s-a schimbat, participanții la revoluție fiind împroprietăriți. Locuitorii satului au primit pământuri, păduri și li s-a acordat și drepturi de pășunat, toate acestea în baza calității de participant la revoluție sau de urmaș al unui revoluționar. În Maiorești calitatea de participant la revoluție a fost respectată
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
Național Român și garda națională română din Ibănești. - 1 decembrie 1918 - Marea Adunare Națională de la Alba Iulia - participă din Ibănești David Todoran, Dumitru Matei, Gliga Nicolae, Izidor Hărșan, Dumitru Măriuțăului, Pop Ioan a Gorii, Dumitru Cofar. - 1921 - Reforma agrară - sunt împroprietăriți din Ibănești din teritoriul statului „Lunca Iepuri” și „Lunca Zâmți” invalizii, văduvele și orfanii de război, cu suprafața de 10 iugăre și 6 stânjeni. - 1931 - pădurea comunală Ibănești avea suprafața de 2.508 iugăre. - 12 septembrie 1944 - se dau lupte
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
legilor IV,V și VI din 1848 puse în aplicare prin patentele guvernului absolutist din 1850 se reglementează definitiv exproprierea, iobăgia încetează cu desăvârșire și țărănimea eliberată devine proprietarul absolut al moșiilor eliberate 8. Potrivit acestor legi, foștii iobagi se împroprietăresc individual cu o așa numită „serie urbarială”, constând din intravilan loc de casă până la un iugăr, și extravilan teren de cultură 16-40 iugăre și 6-12 iugăre fânețe, după dispozițiunile și împrejurările locale. Pentru a se răscumpăra uzufructele silvice de care
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
ei fuseseră prigoniți de turci, ascunzând panduri, după revoluția lui Tudor Vladimirescu, și-și găsiseră loc pe aici unde primejdia era mai mică. Partea Răiculeștilor dinspre miază-noapte sunt descendenți din două neamuri: Nedeie-Neamu, boier, și popa Preda. Răiculeștii au fost împroprietăriți pe moșiile Mânăstirii Aninoasa și a lui Aga Costache Bellu în anii 1864, 1878, 1894, 1921, 1945 și 1990, după revoluția din decembrie 1989. Mai există și astăzi urmași ai răiculeștilor, fie la capul dinspre moară, familia lui Raicu Florin
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Ștefan Bellu din Tătărăștii de Sus. La 1864 satul făcea parte tot din comuna Popești-Palanga și avea 56 de familii de clăcași, dintre care 6 familii fruntașe care au fost înproprietărite cu câte 11 poboane fiecare, 44 de familii mijlocașe, împroprietărite cu câte 7 pogoane și 19 prăjini, iar 6 pălmași cu câte 498 de stânjeni pătrați. La fiecare li s-a dat loc de casă și de grădină, iar satul a fost dat la linie 1, toate gospodăriile fiind mutate
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Sus din cătunul Palanga, comuna Palanga-Popești, județul Teleorman; 13. Mihalache Stancu Popescu din comuna Tecuci-Calinderu, jud. Teleorman; 14. Delimitații din 1864 în moșia Tătărăștii de Sus, domiciliați în cătunul Porcărești din comuna Bucov-Adunați. În satul Purcărești, la 1864 s-au împroprietărit 6 locuitori fruntași cu câte 11 pogoane și 66 de prăjini; 44 de locuitori mijlocași cu câte 7 pogoane și 19 prăjini și 6 locuitori pălmaș cu câte 4 pogoane și 15 prăjini. S-au dat 56 de locuri de
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
și actuală a văii Bucovu pe unde a fost de la delimitare până astăzi așa cum se stăpânește și astăzi, și pe unde se va păstra hotarul și în viitor. Pentru vecinătatea delimitării locuitorilor cătunului Porcărești cu delimitarea din 1864 a locuitorilor împroprietăriți în moșia Statului Pasărea, astăzi, moșia Pasărea fiind proprietate a d-lui Kițu(...). Începând lucrarea din punctul însemnat pe plan cu nr. 11 colț de trei hotare: între delimitații cătunului Porcărești, între delimitații din moșia Pasărea și între delimitații din
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
29 decembrie 1863 s-a adoptat legea secularizării averilor mânăstirești, dată la care încetează pentru stroeșteni statutul de clăcași. După opt luni, în ziua de 14/26 august 1864, Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea Rurală prin care au fost împroprietăriți țăranii. Această lege se aplică la Stroești în perioada 1864 - 1865 oprindu-se o treime din moșie pentru Stat. Acțiunea subversivă a arendașului Constantin Bogdan și cupiditatea organelor din administrația județului Argeș au făcut ca cele 123 de familii din
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
în lunca văii Vâlsanului, 279 pogoane și 16 prăjini de teren foarte productiv și prin scoaterea din circuitul agricol a Șoptanei, peste 100 de pogoane, și considerarea acesteia drept izlaz. În anii 1878 - 1880, după Războiul de Independență, au fost împroprietăriți 15 însurăței și școala cu 123 de pogoane în țarină și vatra satului, ceea ce reprezenta 43,19 % din „"treimea proprietății"”. Legea pentru vânzarea unor părți din bunurile statului, din 8 aprilie 1881, deschide calea spre soluția definitivă pentru stroeșteni. La
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]