917 matches
-
depășește capacitatea, nu uita că însuși Führer-ul a aprobat epurarea armatei de elementele dubioase. Inclusiv a celor din familiile nobiliare, care se arată cam nesiguri în ultima vreme. Chiar în clipa când termină, afară se aude detunătură înăbușită a unei împușcături. Urmează o a doua împușcătură, limpede și plină. În fața privirii lui Schultz care îl fixează insistent, von Streinitz reușește să rămână imperturbabil. "Ticălosule, ce mult ți-ar plăcea să îmi pui și mie pistolul în ceafă!" Sunt credincios crezului proclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
însuși Führer-ul a aprobat epurarea armatei de elementele dubioase. Inclusiv a celor din familiile nobiliare, care se arată cam nesiguri în ultima vreme. Chiar în clipa când termină, afară se aude detunătură înăbușită a unei împușcături. Urmează o a doua împușcătură, limpede și plină. În fața privirii lui Schultz care îl fixează insistent, von Streinitz reușește să rămână imperturbabil. "Ticălosule, ce mult ți-ar plăcea să îmi pui și mie pistolul în ceafă!" Sunt credincios crezului proclamat de Führer "Deutschland über alles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neîntrerupt proiectilele artileriei. Căpitanul Apostol mărește pasul și face semne grăbite. Batalionul trece printr-un defileu și începe urcușul. Terenul accidentat, plin de stânci, le face mersul extrem de anevoios. Sub picioarele lor, grohotișul umed alunecă mai rău ca gheața. Zgomotul împușcăturilor îi învăluie din toate părțile. Se opresc pentru menținerea contactului cu unitățile din dreapta lor. Pe flancul stâng atacă vânătorii de munte. Urcă dealul pieptiș, în fugă. Trag, se feresc, fac saltul înainte. Se mișca ca niște feline, cu pași ușori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
buncăr la adăpostul căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele din lemn al buncărului. Țipete scurte se ridică deasupra zgomotelor luptei. Din interior nu mai trage nimeni. Dar nu pentru mult timp. Împușcăturile reîncep, la fel de furioase. Prin zăpada înaltă, doi soldați nemți se apropie târâș de întăritură. Tirul celor dinăuntru se îndreaptă către ei. Unul încremenește, dar celălalt continuă să înainteze cu încăpățânare către mica fortificație. Ajuns în apropiere, soldatul scoate inelul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură izbește întunericul cu brutalitate. Imediat pornită de la un geam, rafala scurtă a unui automat strălucește ca un fulger. O armă se descarcă către fereastră și numeroase cioburi cad cu zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și de la etaj sunt întâmpinați cu o grindină de foc și oțel. Holul în care au pătruns este uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui Marius intră un grup de soldați germani care transportă o mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Simte cum capul se zguduie sub șocul loviturii. Se poate socoti norocos. De obicei nu poartă cască dar uite că acum o făcuse și asta îi salvase viața. Opriți focul! Nu mai trageți! Opriți focul! Răzleț se mai aud câteva împușcături, ca apoi acestea să înceteze cu totul. În fața clădirii nu mai este nimeni. Doar morții. Și răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
precedentul. Sub acoperirea mitralierelor din pădure, lanțul de trăgători înaintează târâș. Vin din toate părțile. Se ridică în picioare, aleargă câțiva pași ca să se arunce din nou la pământ. Cu tot focul susținut din clădire, curând ajung periculos de aproape. Împușcăturile pârâie asurzitor, parcă se află într-un uriaș recipient unde se prăjește cafeaua. De afară se aud comenzi aspre în germană, semn că atacatorii mai au puțin și intră peste ei. Urlă un ordin scurt: Pachetele explozive! Pregătite din vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zăpada afânată și rece. O detunătură puternică zguduie pământul și un gheizer de foc țâșnește spre cer. Arme, brațe, picioare, bucăți de trupuri zboară peste tot. Corpul lui primește în plin unda de șoc, rostogolindu-l câțiva metri înapoi. Printre împușcăturile care nu mai contenesc, se aude o voce strigând înspăimântată: Zurük! Zurük!160 Valul atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
învățase cu ideea morții, dar niciodată nu își închipuise așa sfârșitul. Și dacă momentul sosise, nu vrea să-l întâmpine în genunchi. Drept ca o lumânare, închide ochii și trage aer adânc în piept. Poate pentru ultima oară. Aude zgomotul împușcăturii dar nu simte nimic. Ridică pleoapele și vede chipul lui Barbu cu expresia aceea specifică a omului încearcat de o mare surpriză din care este incapabil să-și revină. Scapă pistolul din mână și lovit de moarte se năruie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mare surpriză din care este incapabil să-și revină. Scapă pistolul din mână și lovit de moarte se năruie în zăpadă ca un castel din cărți de joc. Rapid, Marius se aruncă și el la pământ dar, BANG! O altă împușcătură bubuie. Simte cum abdomenul îi este perforat. Cade greoi, pe spate. Deasupra, zărește printre norii mărunți și pufoși, un soare care strălucește fără să încălzească. I se pare că cerul este atât de jos încât pentru un moment are convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mama ei n-o să mai revină (chiar nu mai reveni!), nu putu să mănânce nimic și numai din politețe pentru noi nu ceru soțului ei s-o ducă acasă. Soțul ei însă mâncă vârtos. Când afară începură să se audă împușcăturile de rachete care îngropau anul care trecuse și ale căror artificii strălucitoare ne inundară odaia, stinsei lumina și deschisei amândouă ferestrele. Suzy veni lângă mine și contemplarăm în tăcere orașul iluminat și sfâșiat de zgomotul petardelor, care parcă spuneau anului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în toată povestea. Nu controlam chiar totul, descopeream părți din corp (nu mai vorbesc de-amintiri) care săreau din cadru și își vedeau de treaba lor, independent de voința mea. Nu chiar ca-n jocurile de pe calculator, cu urmăriri și împușcături, unde ai zece vieți și-un corp incasabil, din azbest și policarbon, pe care îl sucești cum vrei, dai cu el de pământ și tot se ridică și-aleargă mai departe, la ordin. Degetele astea, de exemplu. Le-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în aceeași secundă micul pistol de buzunar i-a ajuns lipit de tâmplă. Keller se repezi să-l apuce de mână, dar în aceeași clipă Ippolit trase. Se auzi țăcănitul tăios, uscat al cocoșului, dar acesta nu fu urmat de împușcătură. Când Keller îl înșfăcă pe Ippolit, acesta îi căzu în brațe, parcă leșinat, poate într-adevăr imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller. Câteva persoane l-au luat în brațe pe Ippolit, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a uitat absolut fără să vrea, nu cu intenție“ să pună capsa, că „are capse din astea chiar aici, în buzunarul de la vestă, vreo zece bucăți“ (le arăta tuturor), că nu a pus-o mai înainte, temându-se de o împușcătură întâmplătoare, că s-a gândit că va apuca s-o pună la momentul potrivit; dar că a uitat subit. Se repezea la prinț, la Evgheni Pavlovici, îl implora pe Keller să-i dea pistolul înapoi, zicându-i că imediat va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le dobora una câte una cu focuri de revolver: "Femeile care se bucură de asemănarea și nediferențierea lor își sărbătoresc, de fapt, viitoarea lor moarte, care va face ca asemănarea lor să fie absolută". Ele râdeau în hohote după fiecare împușcătură. Iar dacă Tereza se găsea printre ele, însemna că Tomas o trimetea între ființele doar cu trup și fără suflet, neputincioase a renunța la moarte: "Venise la el pentru ca trupul ei să devină unic și de neînlocuit". Aceasta este cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
imagini. Radio-ul și televiziunea sunt instituții întreținute de oameni prin taxele plătite pentru radio, T.V. și canale T.V. private prin cablu. Și ce primesc oamenii în schimb? Pe mai multe canale sunt prezentate filme cu violență, cu bătăi, cu împușcături, cu explozii și cu vărsări de sânge uman. Imaginile cu violență se înscriu automat în subconștientul telespectatorului și-l va comanda automat să le producă. Așa se explică violența elevilor, în școli. Elevii au ajuns să se taie cu cuțitul
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
tras cu arcul Într-o broască. Noaptea, broasca se preface Într-o fată frumoasă. Văzând-o, Împăratul cel bătrân și văduv simte că-l mistuie ciuda pentru norocul fiului său. În situația următoare, nu mai intervin sulițele, arcurile, săgețile, ci Împușcătura. Cel mai mic fiu a nimerit Într-un glod, de unde aude voce stranie: Cine-a intra pân-În genunchi m-a lua! Cine-a intra pân-În brâu m-a lua! Cine-a intra pân-În urechi m-a lua
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
acela al primirii cîntăreței de muzică de duzină Nancy Holowy [Nancy Holloway - n.m.] cu steaguri roșii și tricolore ca decoruri în film, Capitala de la aeroport pînă în centru își află echivalentul în concepția muzicală a filmului. Mă refer la filmul „Împușcături pe portativ” care își propune să lanseze pe scară mondială un dans „rața”, ca și cum acesta ar fi un mesaj păsăresc al dansului din Romînia. Aceasta face un prost serviciu țării și folclorului, contrazicînd sensul nobil și poetic al dansului și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu fac priză cu narațiunea. Împrumuturile din Pământ (A. Dovjenko, 1930) ating un maxim jenant în momentul uciderii țăranului apostol al colectivizării de către omul vechii orânduiri : imaginea unui cal care scutură din cap este montată identic de Săucan pe zgomotul împușcăturii. Dacă Titus Popovici și Mircea Drăgan „artisticizaseră” eficient, modificând cu iscusință scenariul și replicile stas propagandistice, deci conținutul, Primăvara fierbinte a lui Mircea Săucan anunță lungul șir de filme în care regizorul nu se atinge de conținutul „pe linie”, în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sus, Alexandra și infernul, Zile fierbinți (1975) ; Instanța amână pronunțarea, Ultimele zile ale verii, Ultima noapte a singurătății, Trei zile și trei nopți, Roșcovanul (1976) ; Oaspeți de seară, Marele singuratic, Iarna bobocilor, Buzduganul cu trei peceți, Iarba verde de acasă, Împușcături sub clar de lună, Râul care urcă muntele (1977) ; Trepte spre cer, Ediție specială, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Doctorul Poenaru, Avaria, Revanșa, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună (1978) ; Drumuri în cumpănă, Clipa, Ciocolată cu alune, Un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
încheiată cu Bietul Ioanide (premiera, 28 aprilie 1980) : Serata, Facerea lumii, Asediul, Puterea și Adevărul, Cu mâinile curate, Bariera, Ceața, Ultimul cartuș, Conspirația, Departe de Tipperary, Capcana, Întoarcerea lui Magellan, Un comisar acuză, Tatăl risipitor, Zidul, Mastodontul, Oaspeți de seară, Împușcături sub clar de lună, Roșcovanul, Râul care urcă muntele, Ediție speci‑ ală, Revanșa, Bietul Ioanide. Coproducția româno-sovietică Tunelul datează din 1966. Soldații români și cei sovietici colaborează prietenește în lupta cu dușmanul hitlerist. De atunci și până în 3 februarie 1970
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cel mai recent, și el consumator de iarbă, poartă plete, blugi sufle cați până la genunchi și cizme roșcate. Ce oroare... Hans nu apreciază tradiționalele sarmale pe care Doina i le face cu dragoste, la cuptor. Pe ecranul televizorului capitalist vedem împușcături, teroriști, se ciocnesc mașini, urlă sirene. Doina nu mai face sarmale, lasă pe masă kai‑ serfleisch și bratwurst. La televizor, poliția bate demonstranți care cer salarii mai mari și condiții de viață mai bune. Doina se gândește la prietena ei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]